Nu-s postaca de felul meu, dovada ca de cand exista facebook nu m-am incumetat sa-mi fac vreun cont. Dar uneori parca vreau sa impartasesc si altora intamplari minunate care se pot ivi la o cotitura de destin. Sau despre cum se intampla uneori, unora, ca intr-un moment de deruta sa li se arate cumva o noua cale, un drum nou si nu neparat cu o anume destinatie (pana la urma calatoria e mai importanta decat destinatia, nu?!). In felul acesta, intamplator, am descoperit Singles Camp, fara sa-mi fi spus cineva dinainte ca ar exista asa ceva (sigur, poate nu atat de tarziu si intamplator daca aveam cont pe facebook...
). Apoi o suma de alte intamplari pe care le-am luat ca si semne a facut sa ma inscriu in prima excursie disponibila la momentul acela: Lovech (19-21 iulie 2019). Cum sunt o fana inraita a Bulgariei (cu predilectie a partii de litoral pe care o bantui de cca 14 ani, cu o frecventa de cel putin o data pe an), am adunat la suma semnelor de mai inainte si oferta asta.
Initial am avut ceva ezitari, am studiat conditiile de eligibilitate, destinatiile din oferte, forumul si m-am decis. Pana la urma ce avea sa fie rau atat timp cat aveam sa cunosc oameni trecuti, mai mult sau mai putin, prin experiente asemanatoare?! Curajul la bagaj, deci si drum bun la Lovech!
Am pornit astfel in aventura in care aveau sa se impleteasca turismul cu distractia, in care aveam sa intalnesc oameni minunati carora sa le aflu povestile (spuse in gura mare sau soptite, sumare sau extinse, dupa disponibilitatea de deschidere a fiecaruia). Si meritul reusitei a fost deopotriva al ghidului (exuberanta Daniela in cazul meu), al oamenilor care au participat la aceasta excursie, al soferului Bogdan care ne-a dus, plimbat si adus in conditii optime, drept pentru care celor nominalizati mai sus le multumesc inca odata!
Concluzia finala a fost ca a meritat fiecare secunda destinata acestei calatorii, pentru ca ghida noastra (venita in Singles Camp ca turist singuratic si cucerita de concept pana la dedicare profesionala in slujba acestuia), ne-a aratat locuri si ne-a spus povesti pe care le-a descoperit pentru sufletul ei si a tinut sa ni le impartaseasca si noua. Astfel, desi destinatia era Lovech, primul obiectiv „turistic” evocat de Daniela a fost la Crematoriul Cenusa (pe langa care tocmai treceam in drumul nostru), risipind intrebarile nerostite din ochii calatorilor cu o frumoasa poveste (poate de dragoste neimpartasita) care inca se consuma in columbarul acestuia (protagonisti fiind poeta Nina Cassian si unicul vizitator al acesteia si chiar al crematoriului). Chiar daca suna cumva macabru, tristetea acestei povesti are in sinea ei o dimensiune catre care orice fiinta omeneasca tinde in cel mai launtric coltisor al sau.
Au urmat alte si alte locuri (cetatea Hisarya, Deli Hammam, Parcul Maarata, Pestera Devetashka, manastirea Troian, si bonus, o cascada proaspat descoperita de Daniela pe traseul de intoarcere) despre care Daniela ne-a impartasit cu seriozitate sau umor (dupa caz) date istorice sau legende ori istorioare cu iz de cancan tesute pe marginea acelor locuri.
Free time-ul inserat intre obiectivele turistice a avut de asemenea un farmec aparte dandu-ne ragaz tuturor sa ne cunoastem, sa socializam in fata vreunui deliciu culinar si/sau bahic local, sa spunem sau sa ascultam istorioare personale, expuse cu doza consistenta de umor si autoironie, pana tarziu in noapte, fara a mai fi tentati sa stam cu ochii pe ceas sau sa ne facem griji pentru cearcanele de a doua zi ...
Nefiind de felul meu genul de calator avid (dator sa bifeze pe repede inainte cat mai multe obiective turistice) ci preferand sa-mi ofer ragaz sa-mi bucur ochii cu privelistile dar si sufletul cu atmosfera locurilor vizitate, la finalul excursiei ma simteam ca proaspat coborata dintr-un carusel fara sa mai pot pune ordine in ganduri, imagini, impresii... Puteam sa recunosc insa cu certitudine starea imensa de bine, de baterii fully charged si, surprinzator (sau nu?!), instaurarea unei stari subite si acute de dependenta (Pe bune, asa din prima?!...) de trairi intense, de oameni faini si locuri minunate despre care tot citisem pe forum...
Overall, am perceput totul ca pe un soi de terapie prin calatorie pe care nici cel mai incapatanat adversar al terapiei clasice nu cred c-o poate refuza. Pentru ca ce poate fi mai benefic decat sa descoperi locuri si oameni noi, sa-ti redecorezi peisajul interior cu alte imagini, fie ca sunt ale locurilor prin care ai trecut, fie ale semenilor care te-au insotit in calatorie sau si una si alta deopotriva?! Sa pleci intr-o excursie de trei zile si sufletul sa te urmeze abia dupa o saptamana (daca nu mai mult de atat) pentru ca a refuzat incapatanat sa urce cu tine in autocar pe drumul de intoarcere, ramanand sa mai hoinareasca o vreme prin locurile pe care cu regret le parasesti...
Cu certitudinea ca voi deveni recidivista notorie (si cu regretul ca n-am facut-o pana acum), multumesc celor ce-au gandit, infaptuit si desavarsit Singles Camp, tuturor celor care pun umarul ca fiecare pachet turistic oferit sa fie in fapt un concept si o experienta atat de complexe!
Pentru ca m-a luat valul si pornind sa scriu despre Lovech am luat-o mult pe aratura (adica am fost un soi de Bula care cu piesele furate de la fabrica de biciclete se caznea sa faca bicicleta pentru fii-su si tot mitraliera ii iesea
), rog si provoc pe cei care au fost in excursia despre care am incercat sa vorbesc (si care n-au facut-o pana acum), sa duca in concret impresiile de calatorie cu descrieri specifice, eventual asezonate de poze. Le multumesc anticipat!