Bine v-am gasit pe toti!
Ma bucur ca exista un asemenea forum,si pe deasupra si cu oameni seriosi.Singuratatea e ingrozitoare si atunci cand gasesti oameni in aceeasi situatie,parca nu mai simti povara singuratatii atat de grea.Nu eu am ales sa fiu singura,insa in fata vietii nu prea te poti pune.Am in jurul meu oameni care imi spun ca nu sunt singura,deoarece am cei doi baieti ai mei.Nu stiu daca o sa intelegeti tipul de singuratate pe care il simt eu.Mi-e teama sa vprbesc despre asta,deoarece oamenii te considera egoist sau mai stiu eu cum.Nu pot explica prea bine ca singuratatea unei femei nu are nicio legatura cu faptul ca ai copii.Sunt convinsa ca mamele ramase singure au avut sau au acest sentiment.
Am intrat in sectiunea aceasta din curiozitate,poate voi afla cum se distreaza oamenii singuri,pentru ca la mine nu mai e vorba demult de distractie.Sunt o fiinta umana robotizata ,care merge la servici si se intoarce acasa pentru a se ocupa de treburile casnice...si asta de vreo 2 ani incoace zilnic.Nu ma mai pot duce la petreceri sau alte evenimente ,pentru ca toti prietenii mei au familii,iar eu singura ma simt parca dupa alta planeta.Incerc sa imi ocup timpul citind,ascultand muzica sau relaxandu-ma in balansoarul meu care imi stie toate gandurile.Insa ,simt ca nu prea mai functionez in parametrii normali si ca nu ma mai pot raporta la lume si la realitatea inconjuratoare.Ma simt ca intr-un cocon de unde trebuie sa ies.Problema este ca nu prea stiu cum sa o fac,pentru ca locuiesc intr-un oras minuscul si pentru ca sunt legata de maini si de picioare de cei 2 baieti pe care nu ii pot lasa singuri daca eu ies undeva.Cred totusi ca voi incerca una din vacantele acestea pentru oamenii singuri.E o varianta de a nu ma mai simti in plus in cadrul unui grup.
Oricum,e bine ca v-am descoperit e voi.Inseamna ca nu sunt singura,singura pe lume