da, gabitza, din pacate, la noi, delicatetea e luata drept slabiciune.
imi amintesc ca atunci cand am terminat facultatea, si am intrat in primul meu serviciu, am avut o secretara nu cu mult mai mare decat noi, doua tinere proaspat absolvente. Eu, amabila si dornica sa nu o fac sa se simta cumva prost, ii vorbeam acelei secretare foarte politicos si amabil, aproape temandu-ma sa nu se simta jignita, in vreun fel, de faptul ca ii dadeam de facut cate ceva. Cealalta colega a mea, fire mai putin "dragalasa" (asa e si acum, dupa multi ani
), o trata de sus, o executa, facand-o sa simta, de fiecare data, ca se afla intr-o pozitie de inferioritate. Ei bine, pe cine credeti ca secretara aceea respecta mai mult? Pe colega mea, fireste. Amabilitatea mea nu numai ca n-a fost apreciata, dar treptat secretara incepuse sa se simta chiar indreptatita a ma pune ea pe mine sa fac cate ceva... o vreme m-am abtinut, si destul de timida fiind pe atunci si fara "prestanta" fizica (aratam cam ca o eleva de liceu, e drept
) ... dar cand am vazut ca intinde coarda mult peste limita bunei cuviinte, am executat-o scurt si dureros. Ce credeti? de a doua zi a devenit evident mult mai respectuoasa si "la locul ei".
Aceasta situatie este aproape emblematica pentru Romania. Cat timp te porti frumos, cu grija fata de trairile celuilalt, esti considerat "slab". cand te porti urat, arogant, opresiv, devii "respectabil".
pe mine, una, aceasta inversare a normalitatii ma intoarce pe dos...