Autor Subiect: Viata si valoarea ei  (Citit de 100664 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

luciamanta

  • Vizitator
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #360 : Duminică, 14 August 2011, 15:03 »
  Eu una nu suport mitocania, mârlănia;  urăţesc oamenii, îi deformează, iar eu, in aceste condiţii, nu îi mai pot aprecia şi înţelege.

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #361 : Duminică, 14 August 2011, 15:10 »
da, Lucia, si nu e vorba neaparat de mitocania aparenta, aceea care tine de cuvinte, injuraturi (cati dintre noi nu scapam macar "una mica" in trafic? azi s-a bagat unul in fata mea atat de din scurt, tocmai cand eram pierduta intr-o melodie frumoasa, ca era sa-i incerc anduranta spatelui. mi-a scapat porumbelul; recunosc :)) ). mult mai grava e mitocania "de profunzime" aceea care nu se vede in manierele "imediate", dar care e generalizata in atitudini... cate ar fi de spus... merg cu metroul si... sufar, vazand cat de raspanita e :))

si urologul acela se incadra la "Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului". :) 

Offline Manfred

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 510
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #362 : Duminică, 14 August 2011, 17:05 »
Am citit cu destul de mult timp in urma acel text al lui Cartarescu, cred ca are citiva ani, e foarte frumos micaela ca l-ai postat si ne-ai adus aminte de el. Nu pot sa contrazic nici azi niciuna din afirmatiile facute acolo, are din pacate dreptate de la inceput pina la sfirsit. Singura observatie ar fi ca vad citeva insule de normalitate, oameni carora nu le mai place acest mediu. Unii l-au evitat prin emigrare dar multi din cei ramasi nu mai sint dispusi sa-l accepte si vor sa-l schimbe. Sint oameni care isi impun sa ramina civilizati chiar si atunci cind grosolania inconjuratoare e coplesitoare. Vad zilnic astfel de exemple, din ce in ce mai multi soferi care iti semnalizeaza cu farurile ca poti sa treci, oameni care iti fac loc in magazine si alte locuri publice. Mitocania nu va disparea niciodata dar e suficient ca ponderea oamenilor civilizati sa creasca si acestia sa se impuna.
Otrava este un medicament mortal - Girolamo Mercuriale

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #363 : Duminică, 14 August 2011, 17:22 »
Doamne ajuta!

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #364 : Duminică, 14 August 2011, 17:22 »
nu inteleg mitocania, spiritul asta al romanilor de a iesi in "frunte" prin aroganta si ceea ce spuneai tu, mia - o oarecare familiaritate imediat afisata daca iti permiti  sa fii amabil si dragut, ca si cum ar incerca sa spuna celorlati ce destept este el ca isi permite sa se tutuiasca cu toti
 
ieri imi spunea cineva ( nu este de nationalitate romana)  - voua romanilor va place sa va auziti vorbind - faptul de a asculta ce spune celalat nu exista la voi - probabil ca face parte din acel sentiment de isterie al romanilor de care vorbea Cartarescu

si imi pun intrebarea - ce are valoare pentru noi in viata ca popor?

julia

  • Vizitator
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #365 : Duminică, 14 August 2011, 17:25 »
desi prima intentie era sa-l contrazic pe antevorbitorul meu, postind:

“se vede ca nu locuiesti in bucuresti !!!”

trebuie sa recunosc ca asta e in esenta principiul dupa care ma ghidez si eu si care da valoare vietii pentru mine. cred ca am mai postat pe aici pe undeva povestea cu batrnul care stringea stelutele de mare de pe plaja si le arunca inapoi in apa. cineva il intreaba incercin sa-l opreasca: “de ce faci asta, sunt mii de stelute, nu ai cum sa le stringi pe toate, e inutil, efortul tau nu conteaza…” si batrinul culegind o noua steluta ii raspunde: “pentru ea conteaza!”

Offline Manfred

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 510
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #366 : Duminică, 14 August 2011, 19:49 »
Asa e almi_gabi, de multe ori agresivitatea si mitocania mascheaza frica. Frica izvorita dintr-un stres, din neputinta, ca nu vei reusi sa apuci primul la promotie, sa treci de semafor, etc. Vinzatoarei ii e frica mereu ca urmatorul client va fi un mitocan agresiv, cumparatorului ii e frica de potentiala nesimtire a vinzatoarei pentru ca stie el ca "asa sint toate", e un neitrerupt cerc vicios, o agresivitate continua si reciproca ce intretin o stare de isterie sociala continua. E mediul nostru inconjurator. Nu exista decit o singura solutie, inainte de a pretinde de la celalalt ceva impune-ti tie insuti sa fii calm, destins, surizator, de regula asta are rezultat, tensiunea celuilalt se va diminua vei obtine un raspuns pozitiv si ii vei face si lui un mare bine. Daca nu da rezultat nu poti decit sa-l compatimesti pentru ca are mare nevoie. Invectivele, scandalul nu ajuta, iti poti mentine mai bine pozitia ferma atunci cind e absolut necesara, daca de ex. iti ceri un drept, raminind politicos si bine crescut pina la capat.
Pare greu dar trebui sa inceapa cineva (si au si inceput) chiar daca pare inutil. E ca in parabola lui Jul: pentru steluta respectiva conteaza.

Apoi felul in care e organizat (sau dezorganizat :) ) mediul in care traim are o mare importanta, am vazut un test pe niste sobolani care traiau in mare armonie, chiar cooperau. Asta pina cind li s-a redus drastic spatiul in care locuiau. Desi de mincare nu au dus lipsa au inceput sa se atace, sa se muste si sa se omoare intre ei. Suna cunoscut?  :)
Otrava este un medicament mortal - Girolamo Mercuriale

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #367 : Duminică, 14 August 2011, 21:41 »
ai mare dreptate @Manfred. tot perpetuum-mobile asta al agresivitatii si lipsei de amabilitate are o componenta de teama sau de "stiu cum va reactiona, ca toti sunt la fel". E si un soi de defensiva. Imi amintesc ca, acum multi ani, dupa revolutie, am avut o lunga perioada in care a trebuit sa ma perind prin diverse institutii publice, primarii, circi financiare, judecatorii, arhive etc. functionarii de atunci erau de o obraznicie si de o aroganta excesiva. nu puteai rezolva absout nimic fara "ciubuc" si multa umilinta, caci ei se purtau ca pe mosia proprie, facandu-ti, numai daca voiau ei, un mare favor. Azi asa, maine asa... pana cand am prins o reala aversiune fata de functionarul public roman, asa incat, daca aveam treaba la vreun ghiseu, ajungeam acolo deja "montata", adica setata pe manusi de box. :)) chiar si acum ma surprind indreptandu-ma spre vreo institutie cu acel soi de "frica" , de disconfort, la gandul ca voi avea (iar si iar) de infruntat lipsa de bun simt a vreunuia. insa, trebuie sa recunosc, chiar daca nu total...ceva s-a schimbat in bine. :)

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #368 : Duminică, 14 August 2011, 22:12 »
da, gabitza, din pacate, la noi, delicatetea e luata drept slabiciune.

imi amintesc ca atunci cand am terminat facultatea, si am intrat in primul meu serviciu, am avut o secretara nu cu mult mai mare decat noi, doua tinere proaspat absolvente. Eu, amabila si dornica sa nu o fac sa se simta cumva prost, ii vorbeam acelei secretare foarte politicos si amabil, aproape temandu-ma sa nu se simta jignita, in vreun fel, de faptul ca ii dadeam de facut cate ceva. Cealalta colega a mea, fire mai putin "dragalasa" (asa  e si acum, dupa multi ani :) ), o trata de sus, o executa, facand-o sa simta, de fiecare data, ca se afla intr-o pozitie de inferioritate. Ei bine, pe cine credeti ca secretara aceea respecta mai mult? Pe colega mea, fireste. Amabilitatea mea nu numai ca n-a fost apreciata, dar treptat secretara incepuse sa se simta chiar indreptatita a ma pune ea pe mine sa fac cate ceva... o vreme m-am abtinut, si destul de timida fiind pe atunci si fara "prestanta" fizica (aratam cam ca o eleva de liceu, e drept :) ) ... dar cand am vazut ca intinde coarda mult peste limita bunei cuviinte, am executat-o scurt si dureros. Ce credeti? de a doua zi a devenit evident mult mai respectuoasa si "la locul ei".
Aceasta situatie este aproape emblematica pentru Romania. Cat timp te porti frumos, cu grija fata de trairile celuilalt, esti considerat "slab". cand te porti urat, arogant, opresiv, devii "respectabil".

pe mine, una, aceasta inversare a normalitatii ma intoarce pe dos... ???

julia

  • Vizitator
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #369 : Luni, 15 August 2011, 22:38 »
uneori insa las sperantele sa moara pentru ca nu mai cred in schimbare.

luciamanta

  • Vizitator
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #370 : Marți, 23 August 2011, 07:50 »
    Nu stiu de ce, dar acum, nu as mai dori sa ma casatoresc. Poate as dori o relatie care sa nu ma constranga. Nu as mai dori sa imi invadeze nimeni casa si intimitatea, nu as dori sa imi schimb obiceiurile si tabieturile mele...Oare viata te schimba ori tu schimbi viata, dai o alta traiectorie vietii? O traiectorie convenabila, confortabila...

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #371 : Marți, 23 August 2011, 11:07 »
<a href="" target="_blank" class="aeva_link bbc_link new_win"></a>


faceti-va un pic de timp si vedeti filmuletul asta . merita !

Mari_a

  • Vizitator
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #372 : Marți, 23 August 2011, 11:48 »
    ... Poate as dori o relatie care sa nu ma constranga...Nu as mai dori sa imi invadeze nimeni casa si intimitatea, nu as dori sa imi schimb obiceiurile si tabieturile mele...
La mine asta a fost doar o etapă. Am trecut în alta, mai spinoasă, dar "bucuroşi le-om duce toate"! Acum îmi doresc exact opusul  :)  Cine ştie ce va mai urma?! Uneori aş vrea să mai ard din etapele astea - dacă aş putea, aş începe cu cele în care "m-am greşit" în trecut...
("Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă"  :D  Pfui, ce "filozofală" sunt azi! Ca o piatră  ;D  Aş putea să-mi transform toată viaţa-mi de tinichea în aur   ;D )
Am deschis filmul pus mai sus şi o să-l urmăresc pe tot (mai pe seară, ca să am timp să-l "rumeg"  ;D . Până acum am văzut vreo 5 minute şi sunt absolut de acord cu ce zice. Aşa e! E exact ca în viaţă. Dar există un "dar": de teorie sunt doldora, când ajung la practică...

silviu

  • Vizitator
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #373 : Marți, 23 August 2011, 12:22 »
    Nu stiu de ce, dar acum, nu as mai dori sa ma casatoresc. Poate as dori o relatie care sa nu ma constranga. Nu as mai dori sa imi invadeze nimeni casa si intimitatea, nu as dori sa imi schimb obiceiurile si tabieturile mele...Oare viata te schimba ori tu schimbi viata, dai o alta traiectorie vietii?
varsta te schimba. tabieturile, mania de a avea toate lucrurile asezate asa cum vrei tu (aoleo! ai asezat capacul de la oala in zona capacelor de cratite >:( ) sunt semne de batranete :(

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Viata si valoarea ei
« Răspuns #374 : Marți, 23 August 2011, 16:01 »


faceti-va un pic de timp si vedeti filmuletul asta . merita !


da, chiar merita vazut. lucrurile chiar asa functioneaza. stiu ca unora, care n-au citit mai mult in "zona" asta si mai ales nu au incercat, nu au experimentat teoria expusa in filmulet, ar putea fi circumspecti sau chiar ironici. nimeni nu cere altora sa "creada" neconditionat... dar daca aveti curiozitatea si perseverenta de a incerca acest gen de schimbare, va puteti convinge singuri ca asa este.  :)
eu sunt din ce in ce mai lamurita ca da, avem "puterea" de a ne modela existenta, prin capacitatea creatoare de care nu suntem constienti, din pacate,  prin felul in care gandim, simtim, ne raportam la adevarurile noastre interioare si nu la exterior... n-aveti decat sa zambiti, dar incercati... :) cum se face acest gen de schimbare... se invata in timp, daca se doreste cu adevarat... nu e usor. :)