Autor Subiect: Poveste fara sfarsit  (Citit de 4340 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

luciamanta

  • Vizitator
Poveste fara sfarsit
« : Luni, 29 Martie 2010, 21:27 »
POVESTE FARĂ SFÂRŞIT

MANTA MIHAELA LUCIA
14.01.2008

Eram decisă sa renovez apartamentul. Găsisem întâmplător 8.000 RON ascunşi de tatăl meu între filele unui dosar. Era un obicei de-al lui să ascundă bani şi să jure că nu are niciodată bani puşi de-o parte. Erau multe de făcut în apartament: de schimbat gresia şi faianţa, de pus parchet, de zugrăvit…
Dan avea atunci de 33 de ani, era mai mic decât mine cu 6 ani, absolvent al Facultăţii de Drept şi anul II la Institutul de Teologie. Plecase din Roman de la vârsta de 15 ani, în urma unui seism puternic: tatăl său se sinucisese, iar mama se recăsătorise. Ceilalţi trei fraţi ai au rămas în Roman.
A fost o întâmplare sau destinul, nu ştiu, faptul că Dan, recomandat fiind de preotul meu duhovnic, a ajuns să renoveze apartamentul meu. După o perioadă de timp, Dan a simţit faţă de mine o atracţie şi în cele din urmă s-a îndrăgostit. Nu vroiam să cred aşa ceva, eu ştiindu-mă bolnavă, mai în vârstă decât el, cu principii şi mentalităţi sănătoase.
Dan a terminat lucrările de renovare după trei luni de zile, dar acest lucru nu însemna că-şi încheiase socotelile cu mine. Îi plătisem pentru toate eforturile făcute. Îi plătisem mai mult decât preţul pieţei de atunci, deşi el, cu gândul aiurea, m-a rugat să nu-i dau nici un ban. Cum ar fi fost posibil? Renunţase la slujba sa de pe şantier. De-a lungul vieţii lui poate că mai făcuse greşeli, dar acum era o nesăbuinţă faptul că renunţase la serviciu, ba mai mult decât atât, făcuse şi o cerere de îngheţare a anului II de facultate.
Promiţându-mi cu lacrimi pe obraz, că nu va înceta să mă iubească niciodată, s-a aşternut pe chipul lui Dan o umilinţă ce nu o puteai vedea decât în ochii unui câine alungat şi bătut de soartă. A plecat târziu la el acasă. Acasă este impropriu spus. Locuia împreună cu alţi trei colegi de şantier la un cămin de nefamilişti.
Deşi îşi dorise de atâtea ori moartea, Dan acum îşi dorea o iubită, o familie, un cămin. Dar pe mine mă dezgusta gândul unei relaţii cu un bărbat mai tânăr pentru care nu simţeam decât milă.
Dan m-a urmărit în neştire pe străzi. Apărea pe neaşteptate la serviciul meu. Apărea în staţia de autobuz. Apărea la biserica pe care o frecventam. Necazul era că eu nu mai vedeam ce era sublim în el: curajul, spiritul de sacrificiu, mila, priceperea sa de constructor. Uitasem faptul că o ajutase pe bunica mea în ultima perioadă a vieţii ei, că a dus-o în braţe, că a hrănit-o cu linguriţa ţinând-o ocrotitor de mână. Urmăririle, telefoanele repetate la orice oră din zi şi din noapte m-au uimit, vlăguindu-mă, devitalizându-mă de orice putere, de orice speranţă că s-ar mai putea schimba în bine ceva. Credeam că tot ce face el este o simplă exaltare lipsită de sens, că este un simulant sau mai degrabă un obsedat.
Când toate acţiunile lui Dan s-au amplificat, am făcut o plângere la Poliţie pentru hărţuire şi tulburarea ordinii publice. Şi uite că am fost şi a doua oară la Poliţie şi atunci am simţit că am coborât până în fundul iadului.
A mai continuat un timp aceeaşi stare de lucruri. Într-o zi mi-am adunat toată puterea din suflet şi i-am sugerat să plece în străinătate, la muncă.
A trecut de atunci aproape un an de zile. Nu am mai ştiut nimic de Dan. Dar în răstimpul acesta tresăream la fiecare bătaie de vânt, la fiecare zgomot venit din urma paşilor mei, la fiecare umbră necunoscută.
Când m-am simţit din nou în rândul oamenilor trecuse o veşnicie peste mine.
Cu vremea, uitasem şi iertasem purtarea lui Dan, un pretendent la dragoste. La dragoste cu sila. Se poate face dragoste cu sila? Se poate, dar intrăm sub incidenţa prevederilor din codul penal.
Chiar pe data de 4 ianuarie 2008 am primit un plic roşu, parfumat din Marea Britanie. Am tresărit când am văzut numele expeditorului pe plic. Expeditorul era Dan. Am desfăcut plicul şi am scos felicitarea. Aceasta conţinea cuvinte frumoase, cuvinte de dragoste, urări de sărbători pentru mine şi familia mea.
Aşa se face că am început anul cu gândul spre trecut, spre amintirile mele grele şi dureroase, ţinând în mâna-mi tremurândă încă o dovadă a unei iubiri neîmpărtăşite sau mai degrabă a unei obsesii ce avea să moară odată cu Dan.



























carmentoma

  • Vizitator
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #1 : Luni, 29 Martie 2010, 22:19 »
     Nu iti dau eu sfaturi, dar sunt genul de om care mai bine regreta o greseala facuta, decat sa ramana cu  pareri de rau si ideea de "cum ar fi fost!?!?" As putea sa scriu un roman cu ce am trait, nu cu ce as fi  putut trai! Nu te critic! Vorbesc despre mine!
     "Omule, traieste-ti clipa" scria un filozof (nu ma intreba care, ca neuronul meu e prea obosit!)! Asa e! Viata, chiar daca traiesti 100 de ani, tot scurta e! Tot mai ramane ceva de facut!
      Si, in alta ordine de idei, plicul acela rosu si parfumat spune ca nu e totul pierdut! Daca vrei, viata ti se poate schimba! Cu tine trebuie sa vorbesti si sa iti stabilesti prioritatile! Noi batem campii pe aici ( adica eu, nu altcineva!  :D) si dam sfaturi intelepte, dar tu trebiue sa faci o introspectie sa vezi clar ce iti doresti: sa iti plangi de mila in continuare si sa iti refuzi dreptul la fericire, sau sa incepi sa traiesti, nu doar sa supravietuiesti!
                             E alegerea ta!

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #2 : Marți, 30 Martie 2010, 11:35 »
     Nu iti dau eu sfaturi, dar sunt genul de om care mai bine regreta o greseala facuta, decat sa ramana cu  pareri de rau si ideea de "cum ar fi fost!?!?" As putea sa scriu un roman cu ce am trait, nu cu ce as fi  putut trai! Nu te critic! Vorbesc despre mine!
     "Omule, traieste-ti clipa" scria un filozof (nu ma intreba care, ca neuronul meu e prea obosit!)! Asa e! Viata, chiar daca traiesti 100 de ani, tot scurta e! Tot mai ramane ceva de facut!
      Si, in alta ordine de idei, plicul acela rosu si parfumat spune ca nu e totul pierdut! Daca vrei, viata ti se poate schimba! Cu tine trebuie sa vorbesti si sa iti stabilesti prioritatile! Noi batem campii pe aici ( adica eu, nu altcineva!  :D) si dam sfaturi intelepte, dar tu trebiue sa faci o introspectie sa vezi clar ce iti doresti: sa iti plangi de mila in continuare si sa iti refuzi dreptul la fericire, sau sa incepi sa traiesti, nu doar sa supravietuiesti!
                             E alegerea ta!

Multumesc pentru atentia acordata, multumesc pentru tot. O sa tin cont de ceea ce mi-ai spus. Numai bine si sanatate!

maria171

  • Vizitator
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #3 : Marți, 30 Martie 2010, 11:56 »
si eu sunt de aceiasi parere
mai bine sa regreti ca ai facut un lucru decat ca nu l-ai facut
la filozofia asta am ajuns dupa mult lucruri pe care nu le-am facut si pe care nu le mai pot face
acum depinde si de ce e in sufletul tau

pe_jumate

  • Vizitator
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #4 : Marți, 30 Martie 2010, 12:09 »
timpul trece, lucrurile se schimba, oamenii se schimba..
ai facut foarte bine daca ti-ai ascultat inima si l-ai alungat..
inima noastra stie cel mai bine intotdeauna..


felcitari pentru deschiderea acestui subiect! si stii? se vede un pic din rasuflarea lui Sadoveanu printre paragrafe..  :)

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #5 : Marți, 30 Martie 2010, 12:52 »
timpul trece, lucrurile se schimba, oamenii se schimba..
ai facut foarte bine daca ti-ai ascultat inima si l-ai alungat..
inima noastra stie cel mai bine intotdeauna..


felcitari pentru deschiderea acestui subiect! si stii? se vede un pic din rasuflarea lui Sadoveanu printre paragrafe..  :)
Multumesc pentru ceea ce mi-ai scris.  numai bine si succes!

Offline nico

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 2
  • priveste in sufletul tau sa vezi cat esti de singu
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #6 : Duminică, 25 Aprilie 2010, 14:53 »
Este bine ca ai procedat asa, nu te poti lega de un om pentru care nu simti nimic in fata caruia sufletul tau nu vibreaza. Nu varsta conteaza putea fi si de 10 ani diferenta, acum femeile sunt mai frumoase mai ingrijite, iar sexapilul nu dispare nici la 50 de ani daca avem grija.
Nu ai ratat decat o suferinta fara sfarsit din care poate rezultau si copii.

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #7 : Luni, 26 Aprilie 2010, 13:39 »
Este bine ca ai procedat asa, nu te poti lega de un om pentru care nu simti nimic in fata caruia sufletul tau nu vibreaza. Nu varsta conteaza putea fi si de 10 ani diferenta, acum femeile sunt mai frumoase mai ingrijite, iar sexapilul nu dispare nici la 50 de ani daca avem grija.
Nu ai ratat decat o suferinta fara sfarsit din care poate rezultau si copii.

Multumesc, Nico, si bine ai venit printre noi! Nu te cunosc, nu stiu ce varsta ai, dar ma bucur ca mi-ai scris cateva randuri atat de binecuvantate! Iti doresc o zi minunata, cu bucurii, o zi in care sufletul tau sa fie senin si usor!

silviu

  • Vizitator
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #8 : Luni, 26 Aprilie 2010, 18:12 »
Citat din: luciamanta
Se poate face dragoste cu sila?
nu cred! eu as prefera o femeie :P serios scriind, cred ca ai procedat corect.

Offline Ayouni

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1918
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #9 : Luni, 26 Aprilie 2010, 18:28 »
@luciamanta: definitiv, cu sila nu se poate, mi se pare ceva foarte trist.  de fapt ca si orice relatie neimpartasita in care unul dintre parteneri se incapataneaza sa ramana acolo desi nu (mai) este este dorit.

@pe_jumate, cum adica, mai jumatate mica si perspicace, zici ca inima stie ea... a mea nu a stiut niciodata si m-a mai indus si pe mine in eroare. si nu o data!
"Stay hungry, stay foolish!" (Steve Jobs)

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #10 : Luni, 26 Aprilie 2010, 20:54 »
Citat din: luciamanta
Se poate face dragoste cu sila?
nu cred! eu as prefera o femeie :P serios scriind, cred ca ai procedat corect.
Vad ca ai umor, dar stii sa spui si lucrurilor pe nume. Esti "fair play", esti ok. Multumesc pentru ceea ce ai scris. Numai bine, o seara cat mai placuta!

luciamanta

  • Vizitator
Răspuns: Poveste fara sfarsit
« Răspuns #11 : Luni, 26 Aprilie 2010, 20:56 »
@luciamanta: definitiv, cu sila nu se poate, mi se pare ceva foarte trist.  de fapt ca si orice relatie neimpartasita in care unul dintre parteneri se incapataneaza sa ramana acolo desi nu (mai) este este dorit.

Cand ma gandesc prin ce am trecut, nu imi vine sa cred nici acum. Ma rog la Dumnezeu sa ne dea ce este mai bun pentru fiecare.