Autor Subiect: Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm  (Citit de 2013 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11576
Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
« : Luni, 30 Martie 2020, 10:41 »
Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
de wonderland

Dacă stăm să reflectăm, fiecare găsește în istoria persoanală momente și întâmplări pe care le consideră de cotitură. Înainte de... eram...După, eu...
Fiecare dintre noi a pierdut cel puțin pe cineva drag, sau a fost impresionat de o întâmplare tragică după care a simțit că nu mai e la fel, că ceva în felul de a simți, de a gândi, de a se purta s-a schimbat. Bine, se întâmplă și doar să reflectăm o vreme apoi să ne reluăm vechile obiceiuri.

Ce e viața asta, într-o secundă se poate schimba totul?!... Cam așa exclamăm după ce am auzit că a murit cineva într-un accident tragic, sau s-a îmbolnăvit grav, ori când chiar noi trecem printr-o dramă. Apoi ne propunem să fim mai atenți cu timpul și cu relațiile din viața noastră, să alegem lucurile care contează, să nu ne mai risipim într-o goană din zi în zi cu gândul că mai târziu, mâine, la anul, după ce,  când vom termina...

De fapt, aproape în fiecare an la final ne propunem ca începând din anul următor să fim mai buni, să facem chestii, să avem grijă de noi, de oamenii dragi,  de visele și  de sufletul nostru... Uneori ne trezim la finalul anului cu același bilanț pe minus. Alteori ne bucurăm de realizări și împliniri. Dar mereu rămâne ceva amânat, ceva ce ne-am propus și n-am făcut, ceva ce am sacrificat, pentru care n-am mai găsit timp și energie, sperând că vom avea timp să reparăm, să compensăm, să fim înțeleși și iertați.

De când a început nebunia asta, e drept că tot munca m-a ancorat. Sunt în inerția unor lucruri care și-au menținut termenele de livrare, deși par inadecvate raportat la ce se întâmplă. În paralel încerc să-mi dau seama cum să-mi folosesc timpul, cum îmi țin în frâu spaimele, cum să controlez frustările inerente, cum să îmi cresc rezistența la incertitudine. Sunt încă blocată în nedumerirea că nu știu ce se va întâmpla cu tot ce am planificat, am sperat, am început să configurez în acest an se află sub semnul incertitudinii, într-un sens concret și dur, mai mult sau niciodată.

Pentru că, nu-i așa, nu știm cât va dura, nu știm ce va urma sau cum se va termina.
Știm doar că e important să găsim surse de inspirație pentru rezervele interioare de încredere și speranță, să găsim acțiuni care să ne dea sentimentul de bine, de utilitate, să rămânem conectați la realitate și să contribuim la binele general cum putem – material, financiar, moral, voluntariat...

Să nu ridicăm ziduri de tăcere, să nu ardem punțile de comunicare între noi. E suficient că nu ne mai putem atinge, îmbrățișa... E suficient că tot ce aveam în plan s-a dat peste cap și, cel mai rău e că nu știm când vom reintra în normal și ce va însemna acest normal de după...

Paranteză:
Am așternut aceste gânduri pentru că azi am intrat pe forum după multă vreme și:
- m-a atins  apelul făcut de noiembrie pentru activarea ”rezerviștilor”.
- am mers înapoi pe firul de discuție pe Chat aici putem discuta (aproape) orice...până am ajuns la postarea făcută de cartex pe 21 martie, după care m-am întors în aval, citind cu atenție replicile lăsate de ave cesar, mirela1234, estera și de louie. Închid parenteza, nu înainte de a vă invita să citiți topicul Chat de la « Răspuns #2607 : Sâmbătă, 21 Martie 2020, 17:02 »

În fapt, ce spun eu în rândurile de mai sus e tot un un fel de replică la ce s-a spus deja. Poate mă înșel, dar mi s-a părut că ar fi binevenit un topic separat care să permită să se continue ceea ce s-a spus deja la Chat..., într-un loc de sine stătător. Un topic în care să ieșim din solitudine, să ne exprimăm temerile sau speranța, să încurajăm, să stârnim zâmbete sau râs, să povestim ce am făcut noi sau ce credem că putem face pentru starea de bine personală sau generală.

Auto-izolați sau în linia întâi, lucrând la domiciliu sau încă la locul de muncă, cred că toți avem nevoie de un loc în care să respirăm în siguranță și încredere alături de alți oameni cu care am petrecut momente frumoase, cu care am creat legături care se cer țesute dincolo de călătoriile făcute împreună.

Să ne păstrăm distanța socială, dar să nu ne îndepărtăm, să ne reorganizăm viața dar să nu ne alienăm zic.
Să trecem împreună într-o strângere de mână virtuală prin această perioadă despre care nu știm mai nimic și care cumva ne va transforma...

Dacă nu acum, atunci când?


Offline cartex

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 148
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
« Răspuns #1 : Luni, 30 Martie 2020, 11:25 »
Pai, da... stiam ca am mare nevoie de ajutor sa "mobilizez" ceva pe aici ....iar el a venit de la persoana care am citit-o si admirat-o mult in trecut! :smitten:
Oi avea eu alte talente  ::)...dar asta literar  si cu  miscarea  maselor nu prea mi-au iesit  :-[.... Cel mai important lucru e doar sa comunicam , nu conteaza cu cat talent sau ce cuvinte mestesugite... acum , cred ca e nevoiede asta mai mult ca oricand

Offline noiembrie

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 759
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
« Răspuns #2 : Luni, 30 Martie 2020, 20:39 »
Jurnal de primavara

Mi-am inceput dimineata in micimea mea,gandind conform dogmelor,"fericiti cei saraci cu duhul".
E vital sa ma conserv,sa fiu doar eu cu mine,sa nu uit sa ma bucur,sa visez cu ochii mari deschisi,
sa salut porumbeii ce-au venit la geam,sa trag puternic aerul curat in plamani...ah plamanii!
Nu pot sa nu observ ca aerul s-a schimbat,ca de inchid ochii pot gandi ca sunt la munte...Si zic,
de trebuie sa trecem prin asta, ca planeta sa se salveze,atunci,ACCEPT !

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
« Răspuns #3 : Marţi, 31 Martie 2020, 06:29 »
Da, @cartex, nu e vorba de talent. La drept vorbind sunt mulți oameni pe forum pricepuți la scriere, unii mult mai pricepuți decât pot fi eu. Am eu o vorbă: ”Nu contează ce știi, contează ce faci cu ceea ce știi”.
Ceea ce am scris a fost doar pretextul de a-l ruga pe Gigi să deschidă această cameră. Ce se va întâmpla aici, depinde de fiecare dintre noi. Mai mult decât....înainte.

Spuneam că încă merg la birou, nu în fiecare zi, încă am destul de lucru de acasă. Urmăresc pe cât posibil doar stirioficiale.ro și harta interactivă a situației covid 19 la nivel global. Evit să mă uit la TV unde, mai mai mult ca oricând mi se pare că se apasă pedala ”Vă panicăm” în loc de ”Vă informăm”

Mă uit la mama mea care oscilează între frică și nevoia de a nu renunța la ieșirile obișnuite din casă. A scos de la naftalină S-a apucat să termine macrameurile începute și abandonate acum vreo 20 de ani. Prin urmare și eu încep să mă inițiez în această ocupație, dat fiind că a fost nevoie să caut tutoriale pentru readucerea în memorie a diferitor modele.

Urmăresc pe Facebook invazia de glume, unele al naibii de bune. Văd niște încercări de a scrie mai mult, lumea renunță doar la a reactiona pintr-un emoticon.
Mai caut articole cu tratamente, opinii medicale.
Evident, încerc să respect măsurile de siguranță și să-mi dau seama cum pot să adaptez munca mea la noul context. Greu.
Dar cel mai greu pare să reașez toate cele care erau plănuite, discutate, așteptate să se întâmple într-un alt fel.
Pentru că ”viața e ceea ce ni se întâmplă în timp ce facem planuri” - cred că fiecare dintre noi se simte mai mult sau mai puțin debusolat.

Mă gândesc și la cei care și-au plănuit călătorii cu SCT. Fără să vreau m-am gândit cum au perceput situația și cei care, după perioade lungi de urmărire a forumului au decis să se înscrie prima dată...

După cum vedeți gânduri amestecate...
De fapt intrasem doar să las răspunsul pentru cartex. :) și să vă las un filmuleț TEDEX cu Bill Gates.

L-am găsit încercând să verific dacă într-adevăr îi aparțin gândurile redate mai jos, care cumva sunt in unda gandului lăsat de noiembrie (In ultima vreme sunt sceptică. Văd tot felul de citate, maxime atribuite unor personalități. Doar că nu se indică și lucrarea din care sunt extrase.)

  Iată ce înseamnă Corona/COVID-19 în viziunea lui Bill Gates.
(așa zice articolul găsit aici: https://direct24.ro/2020/03/27/bill-gates-da-cartile-pe-fata-ce-se-afla-in-spatele-acestei-pandemii-exista-un-scop/?fbclid=IwAR2LTxRZG-p2tHwhV-6KD9gsEKX6JwOo_GppipZ4ukWD8TtaTFnMOBD_60U
„Eu cred cu tarie ca exista un scop spiritual in spatele unei situatii, indiferent ca noi o catalogam buna sau rea.

Vreau sa va impartasesc parerea mea despre ceea ce ne face cu adevarat acest CORONA/COVID-19.
Ne reaminteste ca suntem egali, indiferent de cultura, religie, ocupatie, situatia financiara sau reputatie.
Acesta boala ne trateaza pe toti in mod egal, asa cum ar trebui sa facem si noi. Daca nu ma credeti, intrebati-l pe Tom Hanks.
Ne reaminteste ca suntem intr-un fel conectati cu totii. Ce afecteaza o persoana se rasfrange asupra celeilalte. Acest lucru ne reaminteste ca punem granite false care nu valoreaza nimic in fata acestui virus, care n-are nevoie de pasaport pentru a trece dintr-o tara in alta. Ne reaminteste acest lucru oprimandu-ne, asa cum altii in aceasta lume sunt oprimati o viata intreaga.
Ne reaminteste cat de pretioasa este sanatatea pe care avem tendinta sa o neglijam.
Neglijam nutrientii manufacturand mancare proasta, bem apa contaminata cu chimicale peste chimicale. Daca nu avem grija de sanatatea noastra, bineinteles, ne vom imbolnavi.
Ne reaminteste ca viata este scurta si ceea ce e mai important in viata este sa ne ajutam unul pe celalalt, mai ales pe cei care sunt batrani sau bolnavi. Scopul nostru nu este sa cumparam hartie igienica.
Ne reaminteste cat de materialista a devenit societatea si cat de importante sunt alimentele, apa si medicamentele, spre deosebire de luxul pe care il valorizam mai mult uneori.
Ne reaminteste cat de importanta este familia si viata noastra acasa, pe care le-am neglijat mult
Iata ca suntem fortati sa ne incuiem in casele noastre si sa reconstruim unitatea familiei”, a afirmat Bill Gates în scrisoarea deschisă, potrivit romaniatv.net. (O altă sursă este și Naomi Campbell, Instagram).


In fine, gânduri la care merită să reflectăm, oricui i-ar aparține. Dar, ziceam că încercând să verific sursa am dat de un filmuleț. Bill Gates, vorbind in 2015 despre cat de nepregătiți suntem de o pandemie care putea lovi lumea in viitorul apropiat. Durează 8 minute,
www.youtube.com/watch?v=6Af6b_wyiwI&feature=youtu.be&fbclid=IwAR2t8zvAMcsXThw47AwBUEXAlL4T_O8hNtcnY1janhkwZJvAzeaRt-aH2Q0




Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline oviarad

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 410
  • barbat serios gasit prieteni, cine i-a pierdut :)
Re: Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
« Răspuns #4 : Marţi, 31 Martie 2020, 07:40 »
Lume nouă,  ma bucur sa va recitesc , imi era dor de unii dintre voi . ;)
Recunosc ca  eu fiind o persoana activa suport destul de greu starea asta de inactivitate , însă incerc sa vad partea bună a lucrurilor , statul asta in casa  alături de fiul meu imi da ocazia sa întăresc legătură dintre noi , sa discutam  sa  ne intelegem , sa ne acceptăm unul pe celălalt,  e ocazia perfectă  pentru a spune lucruri nespuse până acum . Totdeauna , înainte aveai o scuza perfectă in spatele căreia ascundeai frică de a discuta despre anumite subiecte delicate , "Nu am timp, vorbim alta data " acum nu te mai poti ascunde,  eu m-am deschis și am rămas uimit de cat de simplu e sa recunosti ca ai gresit si sa vezi cat de mult rau face necomunicarea celălalt neînțelegînd anumite gesturi , stări,  trăiri,  discuții avute . Virusul asta ne-a dat voie să dăm piept cu problemele noastre fără a ne mai putea ascunde , eu am profitat de asta si sunt mulțumit.  Acum aveti timp de orice  :). Si tot virusul asta ne-a dovedit cat de simplu e sa te speli pe mâini:)))))). Sa aveti o zi frumoasa
Va dainui doar ce-am iubit cu-adevarat , cenusa-i restul

Offline noiembrie

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 759
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
« Răspuns #5 : Marţi, 31 Martie 2020, 15:01 »
Jurnal de primavara

E mohorat,geamuri aburite,usor vant.
Zboara porumbei in innalt,coboara lin si iarasi se ridica.
E aproape un joc.Ei nu sunt tristi,poate pentru ca nu au televizor...

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
« Răspuns #6 : Miercuri, 01 Aprilie 2020, 06:37 »
salut, ovi!

Nici eu nu mă mai uit la televizor. De la geamul meu porumbeii se văd, doi cate doi sau solitari, îngrămădiți pe câte o creangă. Frig!
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11576
Re: Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
« Răspuns #7 : Sâmbătă, 04 Aprilie 2020, 09:03 »
In fiecare zi ma trezesc cu senzatia ca a fost doar un vis povestea asta cu virusul...Ca a fost doar o inchipuire a mintii mele, sau o reactie la un film de seara...
Clipesc insa de cateva ori si realizez ca din pacate totul e adevarat. Ca nebunia pe care o credeam visata, este reala...Uuhh...

In fiecare dimineata, drumul meu din dormitor, era direct in birou. Priveam pe fereastra asa cum o fac si acum, bucurandu-ma de cer, de copaci, de flori...Apoi inceapeam sa scriu, sa postez, sa fac planuri...Imi notam idei noi, faceam schite, conturam actiuni. Si ma gandeam ce fain va fi...

E dimineata si acum. O petrec tot in birou, ma uit pe fereastra. Soarele a rasarit si scalda strada, un cor de pasarele imprastiate prin copaci isi canta bucuria zorilor, iar florile din curtea vecinului imi inveselesc privirea...

Doar ca nu trece nimeni, nu vad tipenie de om...Doar dintr-o strada apropiata se aude cum trece cate o masina. Atat. Am senzatia ca totul e incremenit, ca am ramas printre singurii de pe aici...Ciudate si amestecate sentimente....

Traiesc acum, neobisnuit pentru mine, o rutina zilnica, in timp ce mi-am redus la minim universul. Mintea mea era mereu activa si obisnuita sa priveasca pana hat departe in viitor. Acum nu mai sunt nici creativ, nu mai exista nici "ce fac peste cateva luni". Ma gandesc doar la azi si la ce urmeaza apropiat. Atat.

Ma bucur in schimb de amintiri. Este un sentiment atat  de placut sa mai uit pe unde am trecut, sa rememorez ceea ce am facut, ce am vazut...Am milioane de fotografii, pe care credeam ca nu o sa apuc vreodata sa le revad...dar acum, zi de zi, macar o ora rasfoiesc prin cutia de amintiri...

Ma bucur si de gradina, imi gasesc mereu ceva de facut, asa ca am ajuns sa-mi ocup ore bune cu asta...Nu am mai lucrat atat de mult de cand eram copil. Intotdeauna mi-a placut asta, doar ca viata mea a fost mereu pe fuga si nu am avut ragazul sa fac aici lucrurile asa cum mi-as fi dorit...Acum, am ocazia...

Primavara asta de afara, vremea minunata ma fac sa cred si sa sper ca totul va reveni la normal, ca o sa iesim din nou fara teama de a ne apropia de oameni, ca o sa ne bucuram din nou de locurile si lucrurile minunate pe care le ofera viata libera, neingradita de ceva...

Fiecare floare care se deschide in gradina, imi da senzatia ca este un semn ca lucrurile au sa fie din nou bine, un pas  ca nu mai e mult pana atunci...Mintea mea cel putin asa vrea sa creada...Imi hranesc optimismul cu speranta, cu dorinta, cu ganduri bune.

Va doresc fiecaruia dintre voi sanatate, sa va pastrati rabdarea si increderea! Sa ne revedem cu bine! Deja mi-e dor!


Offline noiembrie

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 759
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
« Răspuns #8 : Luni, 06 Aprilie 2020, 20:33 »
Se ingana ziua cu noaptea si strada e pustie.
Vreau sa strig"Priviti, privighetoarea canta si liliacul a inflorit! "
Nu ne permitem sa pierdem primavara... daca natura reinvie si pasarile sunt aici, e un razboi castigat!
Va imbratisez!

Offline noiembrie

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 759
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Să ne distanțăm, dar să nu ne îndepărtăm
« Răspuns #9 : Joi, 16 Aprilie 2020, 10:17 »
O mare tacere acopera tot...
Nu eram pregatiti sa traim altfel,nu ne doream schimbarea aceasta,dar ea se intampla.
Si alte generatii inaintea noastra au trecut prin perioade grele si au stiut sa se adapteze,
au creat ,au tinut aproape unii de altii,s-au ajutat intre ei,au acceptat.
Mi-as dori sa dam uratul la o parte,ca o mare pata de ulei ce sta deasupra,sa vedem licoarea limpede
de dedesupt,sa ne adapam din apa inca sfanta a acestei tari minunate.
Mi-as dori sa ne fie dor unul de altul,sa uitam de egoism,de toate lucrurile fara valoare,sa vedem esenta!

Nu conteaza ce vrea unul singur si eu am invatat sa-mi cunosc locul si sa-mi accept micimea,dar nu voi intelege
vreodata daca vom da gres inlantuiti fiind !
Sa invatam de la innaintasii nostri si sa nu uitam cine suntem !