Autor Subiect: Cred ca Pamantul s-a simtit obosit...  (Citit de 1049 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11576
Cred ca Pamantul s-a simtit obosit...
« : Duminică, 05 Aprilie 2020, 10:51 »
Natura isi recastiga locul...Linistea ce s-a asternut peste lumea oamenilor, ingradirea si izolarea noastra a fost ca o invitatie pentru o revenire in drepturi a naturii...

In timp ce imi savuram cafeaua, am auzit undeva, dintr-o curte vecina, sunetul unei ciocanitori, iar deasupra pe cerul de un albastru incredibil de curat, o pereche galagioasa de pescarusi zbura in cercuri... Nu-mi venea sa cred, asa ceva nu am vazut sau auzit aici...Natura s-a apropiat  zilele astea atat de mult de noi, ai parca senzatia ca iti bate la usa si asteapta sa intre....Poate a venit timpul sa o lasam sa ne treaca pragul, poate ca e timpul sa o apreciem si sa o protejam mai mult...

Citeam ca o puma a intrat in Santiago, un mistret a fost vazut pe strazile  din Sassari, Sardinia, in Tailanda maimutele au invadat unele orase, iar in canalele limpezite ale Venetiei se pot vedea acum pesti...Barcelona, acum 2 luni raiul turistilor, este acum teritoriul mistretilor, iar strazile Narei, sunt acum proprietatea caprioarelor.

Animalele invadeaza orasele parasite de oameni, revin in locurile in care au trait sute de mii de ani, dar au fost alungate, de expansiunea noastra, a oamenilor...

Daca mai stam vreo doua luni in casa, poate ne trezim cu strazile ocupate de elefanti, rinoceri si lei...🙂

Imi aduc aminte de o ora de istorie, eram cred in clasa a VII-a. Era una dintre materiile care imi placeau mult, atat de tare eram indragostit de istorie, incat imi aduc aminte ca la 15 septembrie, cand primeam manualele, imi petreceam prima...noapte de an scolar, citind manualul primit. Tema acelei ore era unul dintre razboaie, nu-mi mai aduc aminte care dintre ele, dar nu asta este important, ci intrebarea pe care ne-a pus-o profesoara: "Stie cineva din clasa sa-mi spuna, ce lucruri bune aduce un razboi?" Intrebarea venise pe neasteptate, nu era intr-un anumit context, se vedea ca nu fusese pregatita dinainte. Probabil era o reflectie de moment a dascalitei si a tinut sa o impartaseasca cu noi. 

Ne-am uitat unii la altii, incercand sa gasim un raspuns...Dar, cum sa te poti gandi ca un astfel de dezastru, in care mor mii de oameni, in care se distrug case, orase, in care nu mai esti interesat decat sa supravietuiesti? Imi amintesc perfect cum profesoara repeta intrebarea din priviri, incurajandu-ne sa gandim altfel decat cu repere invatate...Dupa cateva minute a suflat dezamagita: nimeni nu-mi poate spune ce aduce bun un razboi? Pai e atat de simplu...

"Fiecare lucru rau, are si o parte buna. La asta trebuie sa va ganditi intotdeauna. Nu priviti doar dintr-un punct de vedere, incercati sa va uitati si din alte perspective, pentru a gasi ceea ce poate oferi bun. In cazul unui razboi va spun doar cateva lucruri pozitive pe care acesta il aduce: ofera o multime de teme, de subiecte pentru carti, filme, tablouri. Apoi ca dramatismul, clipele in care te afli intre viata si moarte te fac sa judeci altfel lucrurile, sa apreciezi altfel momentele bune care ti se ofera in viata. Si pe langa care poate ai trecut, fara sa te bucuri asa cum ar fi trebuit...Pe altele va las pe voi sa le desoperiti, aveti timp o viata intreaga sa va ganditi la ele..."

Zilele astea mi-au revenit in minte cuvintele d-nei Dorica Arsin, asa se chema dascala noastra de istorie. Mi le-am mai amintit acum 35 de ani, cand paseam pentru prima oara dupa portile fabricii militare din Marsa. Atunci gasisem inca un raspuns la intrebarea profesoarei: razboaiele aduc o multime de inventii pentru ca industria militara se bazeaza mult pe cercetare. Lucrurile inovative nu se limiteaza la aplicarea in zona militara ci se extind intr-o multime de domenii. O gramada de lucruri pe care le folosim acum vin din invectica militara...

Am vazut acum ca pamantul se cutremura mai putin, ca poluarea a scazut dramatic, iar lumea umana se redescopera. Se canta din balcoane, vecinii se incurajeaza, voluntariatul a explodat. M-a emotionat mult sa vad ce se intampla in Marea Britanie: fosti medici, asistente, oameni care au cunostiinte in domeniu, dar si cei care considera ca pot ajuta, au fost chemati sa puna umarul acum cand e mai greu. Marea Britanie avea nevoie de 250.000 de asemena oameni si au venit...500.000. Exceptional, de-a dreptul emotionant.

Sunt convins ca dupa ce dracia asta cu coronavirusul trece, o sa existe restarturi la multe lucruri. Lumea are acum suficiente subiecte, are timp sa mediteze asupra lor si cred ca incepand cu prima zi de normalitate, va sti mai bine ce are de facut in viitor...Am credinta ca foarte, foarte multe lucruri au sa fie mai bune, din momentul in care iesim din casa...

Ma mai gandeam zilele acestea ca poate ca Pamantul a obosit si s-a plictisit de nebunia noastra umana si a avut nevoie de un pic de liniste si odihna...


O puma pe strazile orasului Santiago


Mistretul din Sassari




Canalele limpezite ale Venetiei


Maimutele invadeaza orasele Tailandei


Mistreti pe strazile Barcelonei


Caprioarele, stapanele strazilor din Nara.

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Cred ca Pamantul s-a simtit obosit...
« Răspuns #1 : Duminică, 12 Aprilie 2020, 06:27 »
Gigi,
Da, fascinant articol. Recunosc, am citit și tocmai a intrat în topul preferintelor mele, din tot ce am citit scris de tine, dar și din tot ce am citit scris de alții ca reflecție la motivul pentru care ne e dat să trăim această perioada.

Întrebarea profesoarei tale de istorie o să o fur. Da, genul de întrebări pe care orice profesor ar fi ideal să reușească să le formuleze. Vorbim de ”think out of box”, vorbim de stimularea gândirii critice, dar aceste abilități nu se formează decât dacă reușim să punem întrebări paradoxale, neobișnuite. Creativitatea nu-și găsește loc pe drumuri bătătorite. Și, da, poate că dacă ar renunța la a se raporta doar la întrebările care cer răspunsurile imediate, prestabilite, cele care se supun evaluării și notării...
Cât de valoroase sunt aceste întâmplări care... plantează semințe.

Această intrare a animalelor sălbatice în zonele urbane golite de oameni și mașini îmi pare un pic sinistră. E ca și cum ele ar fi fost și până acum pe aproape, urmărindu-ne forfota. norocul nostru că elefanții și leii n-au cum să ajungă. ;)

Dar cred că voluntariatul doar a devenit mai vizibil. Poate si pentru că e focalizat pe o singură cauză.

Oare vom învăța? Cu adevărat vom învăța? Zilele trecute am avut sentimentul că oamenilor nu le trebuie mult să-și reia goana. Poate pentru că s-au săturat de stat în casă, poate pentru că se apropie Paștele catolic, traficul părea aproape ”normal”. Acel normal anormal dinaintea distanțării sociale. Vezi și episodul cu plecările sezonierilor spre Germania...

Până una alta, mulțumesc pentru că mi-ai dat ocazia să savurez cafeaua de duminică dimineața cu acest articol.
”Drumul spre echilibru trece prin extreme”. Poate că e timpul să găsim echilibrul de care pâmântul are nevoie pentru ca natura și oamenii să conviețuiască în pace.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.