Autor Subiect: Teism sau pseudo-teism?  (Citit de 2410 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Teism sau pseudo-teism?
« : Duminică, 26 Aprilie 2020, 13:34 »
Teism sau pseudo-teism?

Sunt ortodox, nu pentru ca am ales ci pentru ca am fost botezat asa. Am crescut intr-o familie de multe generatii in aceasta religie, printre care au fost epitropi si chiar preoti. Nu am simtit insa vreodata mare atractie spre a practica, iar daca familia nu a insistat sa mai ajung si pe la biserica, am ales sa merg doar la sarbatorile vietii, la nunti, la botezuri si la inmormantari. Si de cateva ori de Paste, pe cand eram copil...

Am respectat insa sarbatorile, considerandu-le traditii, nu neaparat legate de biserica. Asa ca am avut oua rosii si miel de Paste, l-am primit pe Mos Craciun cu pomul impodobit, cu sarmale si vin fiert. La bunici simteam insa altfel sarbatorile, acolo la sat era o efervescenta care cuprindea pe toata lumea. Cu 2-3 saptamani inainte incepeau pregatirile, se varuia, se vopsea, se deretica prin curte si casa, apoi cand mai ramaneau doar 2-3 zile, din cuptoare se raspandea in tot satul un miros de paine proapata si cozonaci. Iar in ziua de sarbatoare vedeai cum rand pe rand lumea iesea din curti, ferchezuita si imbracata cu ce aveau mai bun...Alaiul care se forma pe ulite lasa in urma lor un miros de naftalina amestecat cu tot felul de arome primare: de lacramioare, de viorele...
Imi era drag sa-i privesc, le simteam bucuria, emotia si le intelegeam evlavia.

M-am intrebat de cateva ori, daca ar fi fost sa-mi aleg religia atunci cand aveam discernamant, pe care as fi ales-o? Scotand insa din ecuatie faptul ca alegand altceva decat ortodoxismul as fi dezamagit parintii si bunicii.

Evanghelic? Poate, pentru ca i-am vazut mai putin habotnici, mai pragmatici, mai concisi si in special mai simpli, mai putin aplecati spre fast in ritualuri si in special in decorarea bisericilor. Par mai sociali, mai comunitari, cel putin asa am perceput eu religia aceasta privindu-i pe sasi si participand la cateva slujbe la Cambridge.

Catolic? Poate, pentru ca chiar daca detest lucrurile megalomane, somptuozitatea excesiva, trebuie sa recunosc ca ma simt bine in bisericile catolice. Elementele arhitecturale, sunetul si muzicalitatea orgii, ordinea ritualica imi dau o stare de emotie, dar si de liniste in acelasi timp. Am vizitat sute si sute de biserici, peste tot pe unde am calatorit am tinut sa vad pe interior lacasurile de cult. Le admir, in special prin prisma faptului ca au oferit loc creatiei, o multime de artisti avand unde sa se se perfectioneze, unde sa arate frumosul. Multi arhiitecti, sculptori si pictori celebri nu ar fi ajuns sa fie cunoscuti daca nu exista acest imens teren de creatie...

Musulman? Daca ma nasteam acolo, probabil ca as fi fost islamic. Asa neintelegand religia aceasta, neavand nici imaginea clara a cum se desfasoara ritualurile lor, nefiind crescut in spiritul lui Alah, ar fi imposibl sa aleg islamismul...

Budist? Habar n-am daca as fi ales asta. Am descoperit religia asta tarziu, nu pot spune ca o inteleg bine si nici nu ma vad armonizand spiritual asa cum o fac cei ce o practica. Cinstit sa fiu eu o consider budismul mai mult o filozofie spirituala, decat o religie in adevaratul sens al cuvantului

Hinduist? Nu, nu, in nici un caz...Conglomeratul acela de dogme format ca religie pe Valea Indusului, este adaptat la o anumit tip de populatie, nu mi se pare ca poate sa fie practicata si in alte parti ale lumii.

De ce am ales acest subiect astazi, de ce abordez ceva legat de religie, desi extrem de rar o fac? Va spun acum de ce....

Am stat mereu de o parte de fenomenul religios, acceptand insa pe toata lumea practicanta, indiferent de confesiune. Nu am judecat pe nimeni, decat pe cei care exagereaza pana la agresivitate si violenta, jignind pe toti care nu sunt de acord cu ei. O parere buna nu am nici fata de cei care nu sunt in stare sa fie ecumenici, care nu admit ca altii pot avea alte crezuri, care se manifesta intolerant. Am fugit intotdeauna de astfel de persoane, nu de teama ci pentru ca stiu ca nu ai cale de discutie, de armonie cu ei. Genul asta o stie pe a lui si gata!

Acum insa, cu ceva ragaz de meditatie, privesc mirat si intrigat la obedienta politicului in fata inaltelor fete bisericesti ortodoxe. Este exact acelasi lucru care se intampla in evul mediu cu biserica catolica care influenta si dirija persuasiv, functie de interese. Doar ca de atunci au trecut ceva sute de ani, lumea s-a schimbat, religiile s-au reformat ideologic, au acum o alta abordare, altfel de practica, adaptate la ceea ce se intampla, la mentalitatea moderna...

Oamenii politici de la noi au inteles ca biserica este o parghie importanta, un instrument care poate sa miste balanta intr-o anumita directie. Ca prin intermediul unor preoti departati de menirea lor spirituala, pot manipula emotional niste oameni simplii, care cu frica lui D-zeu, cu respectul fata de ce predica de la altar, cred in ceea ce li se sugereaza, in ceea ce li se inoculeaza in minte. Au inteles de asemenea ca numarul celor care cred, fara sa judece, este foarte mare. Si decat sa se puna rau cu ei, mai bine fac compromisuri. Neintelegand ca asta face rau si bisericii ca institutie dar si lor, prin afectarea perceptiei celor rationali.

Biserica ar trebui sa fie, cel putin asa o inteleg eu, un loc in care sa-ti poti cultiva si indestula credinta, in care sa-ti gasesti linistea, daca nu o gasesti in alta parte. Iar vorba preotului trebuie sa fie in primul rand inteleapta si doar apoi clerica. Oamenii ar trebui sa primeasca invataturi acolo, in armonie si concordanta cu ce se intampla in acel moment in lume. Cei care servesc biserica, nu trebuie sa fie neaparat modele de integritate, dar e neaparat nevoie sa fie oameni responsabili, cu iubire si respect fata de enoriasi.

Ce vedem noi astazi insa? Cu acordul sau compromisul oficialilor, mai marii sau mai micii bisericii noastre, nu tin cont de realitate, expandand printr-o credinta afisata si stridenta. Soboare de preoti, procesiuni, slujbe pe furis, lucruri care nu doar ca nu ajuta, nu doar ca sunt in contradictie cu ceea ce trebuie facut acum, dar si emotioneaza inutil o lume care si asa sufera.

Acum era momentul ca biserica ortodoxa sa arate ca stie sa ajute, sa fie un pol de intelepciune, de ratiune, sa dea exemple de voluntariat. Bineinteles ca nu impartind aghiasma sau prescura, ci hrana, masti, tot ceea ce este important si are nevoie lumea, astazi. Puteau face donatii, pentru ca au de unde, puteau fi exemple de caritate. Papa le-a dat celor din BOR o lectie pe care ar trebui sa o invete pentru viitor. A donat si a aratat un comportament cleric responsabil. S-a rugat in liniste si singuratate, nu a avut nevoie de o liota in jurul lui. A fost discret, asa cum sta bine unei intalte fete bisericesti.

BOR a suferit in perioada asta o lovitura imensa de imagine si a atras revolta multor oameni. Imi inchipui ce era in mintea medicilor din Suceava, care se luptau pe viata si pe moarte in spitale de mai bine de o luna, care au neaparata nevoie de un respiro, de un pic de odihna. Cata frustrare, cata revolta a fost in mintea lor atunci cand au vazut cat de iresponsabil se comporta mai mult sau mai putin fericitii clerici...

Este foarte clar ca daca vor sa mai existe ca religie cu adresabilitate generala, nu doar segmentata, ortodoxismul are nevoie de mari schimbari. De atitudine, de mentalitate...

Iar politicienii ar face bine, ca macar in acest domeniu atat de sensibil sa nu mai intervina...

Am tot vorbit de religii, dar nu am discutat nimic despre ateism. Va fi subiectul urmator.