@Catherinna, mi-a placut foarte mult ce ai scris aici. Pentru ca si eu gandesc la fel. De la bun inceput nu mi-am dorit si nici nu m-am gandit ca acest site ar putea sa fie unul de matrimoniale (nu ca s-ar exclude...). Ci de oameni care prin nu stiu ce circumstante au ajuns sa fie singuri, sau se simt singuri. Si eu am multe cucuie sufletesti dar stiu deja ca unele nu se vor vindeca niciodata, nu voi scapa niciodata de ele. Si nu este pesimism, este doar o cunoastere si recunoastere a realitatii. Sunt o persoana foarte optimista si foarte vesela dar asta nu inseamna ca nu pot vedea anumite lucruri la adevarata lor valoare si in lumina lor adevarata. Cand am aflat de acest site, am intrat cu un entuziasm nebun, ca berbec ce ma aflu. Ca berbec iti dai seama cate cucuie am! Dar am fost martora la anumite aspecte mai putin fericite ale comunicarii de aici care m-au facut sa ma retrag un pic si sa caut o alta perspectiva. Pe de alta parte a fost si este foarte bine ca acele situatii mi-au taiat din elan pentru ca doar asa poti sa-ti dai seama unde sunt afinitatile. Am citit intr-o carte de curand (Sorrell si fiul) ca "Unul din lucrurile importante in viata este sa te feresti de oamenii cu care nu te potrivesti” . Este un adevar asa de simplu si care ne-ar scuti de multa suferinta daca l-am urma. Deci mi-am facut si eu un nou cucui aproape chiar la inceput de site... si am asteptat cateva zile sa se vindece (astfel de cucuie trec mult mai usor). Am meditat si mi-am zis ca in acelasi timp am avut ocazia sa intrezaresc persoane minunate cu care se pot impartasi lucruri simple, calde, frumoase. Si ca merita continuat. Nici eu nu vreau sa ma cert, si la fel ca si tine, nici nu pot. Dar, atunci cand e absoluta nevoie si comportamentul sau cuvintele cuiva ma intristeaza, o replica doua pot sa scot si eu. Ca doar nu sunt tablou pe perete! Asa ca mergem mai departe, cu zambetul pe buze. O seara buna!
