O ENCICLOPEDIE ŞI UN PRIETEN
"Am ieşit la curaţenia de primăvară din faţa blocului. N-am făcut-o niciodată, deşi îmi lăsau bileţele, sunau şi mă apostrofau mereu. Azi am ieşit! Pe unii vecini constat că nu-i cunosc! M-am împrietenit cu vecinul de dedesubt şi i-am promis că nu mai merg "încalţată cu tocuri noaptea la 1:00" şi "nu mai dansez cu muzica la maxim la ore imposible". Pe tocuri merge Cora, evident, dar am tăcut! El mi-a zis că "măcar să le mai răresc. Şi-a zâmbit frumos! M-a invitat şi la o cafea". (Paul Vajovschi)
"Mile ne-a readus în minte exerciţiul faptei bune! Azi am respectat regulile în trafic, nu am claxonat, am avut răbdare! Am fost calmă la birou, am dat o mână de ajutor echipei, deşi până acum nu le dădeam decât de lucru. Apoi am luat flori înspre casă şi am făcut un ocol pe la mama, care mereu plânge că nu am timp de ea. Şi cea mai bună faptă pe ziua de astăzi e că i-am dat drumul lui Fifi în scară (pisica unor vecini) pe care, de fel, o cam cotonogesc, că e nesimţită şi pisicoasă! Am zis să treacă de la mine fără un picior în dos azi. Şi mâine." (Tania)[/color]
"Nu mă mai opream de câţiva ani să mă uit în jur! Aveam o scuză: coordonez o multinaţională şi nu mai am timp de prostii. Trebuia să îmi menajez neuronii care sunt solicitaţi la maximum! Vă citesc de ceva vreme, doar pentru a îmi mai satisface nevoia de bine. Tot eu. Tot mie! Mi-a plăcut mult eleganta lui Mile C. Mi-a plăcut cum aţi transformat provocarea lui în dorinţa de îndeplinit. Şi ieri am plecat la o oră rezonabilă de la birou, să mă plimb pe străzi ca să fac o faptă bună! În costum... mă simţeam cam prost! M-am oprit lângă o librărie unde un bătrân ponosit aştepa. Ceva! Am intrat! Tot pentru mine, că sunt fascinat de cărţi. Apoi m-am întors la el şi-am povestit. Fusese profesor de matematică, terminase şef de promoţie. Un om lucid, exemplar, logic. Şi eu am terminat matematica! Am vorbit de cărţi. Îşi dorea foarte mult o enciclopedie. Dar era foarte scumpă. Zicea că sta pe acolo, că mai vine o doamnă în vârstă, care îşi cumpără cărţi pe gustul lui, şi îi mai împrumută câte o dată. E sărac lipit pământului, locuieşte în subsolul unei firme a unui fost elev. I-am luat enciclopedia şi ceva de mâncare, să aibă o seară fericită! A zis că Dumnezeu nu doarme niciodată. Că toată primăvara asta o să-l găsesc în parcul de lângă firmă, citind din enciclopedia mare cu coperţi colorate! O să mai trec pe la el. Ne-am împrietenit aşa frumos. A, aseară m-am oprit şi m-am gândit. Prima oară, după mulţi ani! Am constatat că nu mai aveam prieteni. Doar mulţi colegi, subordonaţi prietenoşi şi parteneri de afaceri!" (Octavian)