Autor Subiect: Din nou, la Sibiel  (Citit de 2065 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Din nou, la Sibiel
« : Vineri, 26 Iunie 2020, 16:53 »
Am revenit zilele trecute intr-un sat in care mi-am petrecut aproape fiecare zi, timp de 10 ani. Mi-a lipsit satul asta romanesc cu amprenta saseasca. Mi-a fost dor de ulitele lui, de sentimentul de curat, de ingrijit, de gospodarii tinute in ordine si randuiala. Am regasit atmosfera aceea de liniste, de loc in care se intampla doar lucruri bune.

Iorga si Lucian Blaga au scris numai de lauda de Sibiel, l-au vizitat de multe ori si s-au bucurat in vremea lor de culori, de ospitalitate, de locurile din jur.

Satul vegheat de una dintre cele mai vechi cetati medievale din Transilvania, satul care a adus in Romania Golden Apple (un soi de Oscar in turism), satul in care s-a nascut o pleiada de oameni reper in academica tarii noastre.

Cateva case foarte vechi, vopsite in „vânătul de Sibiel” iti dau imaginea unui sat in care au trait mereu oameni care respecta munca si iubesc locul in care s-au nascut si traiesc.

Nu stiu de ce dar cand privesc la oamenii astia din Marginimea montana, mintea mi-a fugit mereu la ursi. Cu privire blanda, calmi, asezati, mandri, nesupusi, aprigi cu cei care-i calca pe laba.

Cu o istorie ce se intinde pe vreo 8 veacuri, daca stam sa socotim doar ceea ce a fost lasat scris. Batranii spun ca aici a fost o vatra a dacilor, ca una dintre comorile lui Decebal inca s-ar afla pe langa "Splendida". Ce am gasit eu este ca satul are puternice radacini slave. Vatra veche era undeva pe un platou deasupra satului, iar oamenii ii spun Godia, strada pe care aveam eu o casa de vacanta se numeste Utea si sunt multe exemple de genul asta.

Slavii s-au asezat de regula in locuri deja locuite, asa ca tind sa dau crezare batrainilor, ba chiar sa fiu convins ca a existat o post-comunitate daca, care a coexistat apoi cu slavii.

Am avut acum cateva zile, cu totul si cu totul intamplator, o discutie cu academicianul Marius Porumb, care imi explica puternicul element slav pe care l-a gasit la Calnic. Satul cu pricina, isi ia numele de la slavul "kalinik", adica in traducere "lut". Elementul acesta identificativ nu exista si la Sibiel, dar cred eu, numele este doar un diminutiv dat tarziu, dupa orasul de pe malul Cibinului si de care nu-l desparte decat 20 km.
Sunt atat de multe necunoscute in istoria fermecatoare a satelor romanesti, este un subiect care m-ar fi pasionat si fascinat in acelasi timp. Din pacate nu am timp pentru tot ce mi-as dori sa vad, sa cunosc, sa inteleg...