Autor Subiect: Calatorind, de ziua mea  (Citit de 1940 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Calatorind, de ziua mea
« : Luni, 10 August 2020, 18:29 »
Am tinut sa-mi petrec aniversarea a 59 de veri (ca primaveri are toata lumea  :)), asa cum imi place cel mai mult: sa calatoresc. Am facut mai bine de 1200 km in doua zile, drumetind, vizitand, savurand aerul de munte si cel de Dunare.

Am traversat satele Marginimii, apoi Transalpina, am trecut pe la Coloana Infinitului lui Brancusi si am ajuns la Podul lui Dumenzeu si Lapiezurile de la Ponoarele.

De acolo am strabatut Parcul National Domogled si am coborat pe Valea Cernei. Am luat poteca Ineletului, satul la care se ajunge urcand pe o scara, m-am bucurat apoi de imaginile de vis de pe Clisura. Am vazut Chipul lui Decebal, Manastirea Mraconia, Tricule, Cetatea Golbavac, iar noaptea mi-am petrecut-o, la fel ca acum o luna de zile, atunci insa in Austria, pe malul Dunarii.

Dimineata zile mele a fost una de vis. M-am trezit devreme sa vad cum ceata se ridica incet de pe apa, cum se formeaza norisorii albi deasupra stancariei ce strajuieste Dunarea. Patru lebede au plutit si coborat aproape de pontonul de pe care savuram imaginea de vis ce se astternea in fata mea. O clipa superba si de neuitat. Era o liniste deplina. Doar clipocitul apei, macanitul ratelor si tipatul cate unui pescarus.

Am luat micul dejun privind la apa si am luat apoi drumul spre casa, trecand mai intai pe la Svinita, satul livezilor de smochini, apoi pe la Eibenthal, un sat cehesc plin de pitoresc. Am mancat acolo specialitati mai bune chiar decat la Praga si am facut apoi o plimbare pe ulitele satului, admirand ordinea si linistea acelui catun rupt de lume.

M-am tinut in toata calatoria mea deoparte de imbulzeala si galagia noastra traditionala, de festinurile cu mici si carnati la gratar. Am fugit de difuzoarele ce scuipau acorduri balcano-rrome, de hahaleala si badarania sonora ce rasuna de pe la terase. Am vazut doar din mers tot acel spectacol grotesc ce se intinde de-a lungul zonei comercialo-turistice a Clisurii. M-am facut ca nu vad containerele pline, cu gunoi revarsat peste tot, arhitectura jalnica, satele dunarene mutilate de tot felul de kitschuri. Am privit doar la frumos, am oprit doar in natura, am ales sa stau intr-un loc izolat, intr-o pensiune ce rasare dintr-un lan de porumb, pe malul Dunarii.

Pacat doar ca acolo am dat de o ceata zgomotoasa, la fel cum ai surpriza sa intalnesti aproape peste tot in zonele turistice usor accesibile. Noroc ca ne-am intersectat foarte putin...Acum sunt din nou in linistea, racoarea si verdeata gradinii mele de acasa.