Dupa ce am savurat ceea ce ai scris Rodica, nu ma pot abtine sa nu-mi astern si eu cateva ganduri...
A ajunge la timp la ora de intalnire este cel mai bun reper de RESPECT. Daca o persoana intarzie, este clar din capul locului ca nu are pentru tine nici un fel de respect. Stiu, se pot invoca ca si scuze o mie de motive, doar ca acelea nu conteaza. Conteaza ca indiferent cum, pe ploaie, pe vant, pe trafic sufocat, pe bajbaite, SA AJUNGI LA TIMP.
Cu ani in urma am cunoscut o ghida din Madrid. Avea o super-carte de vizita. Plimbase actori celebrii, personalitati, etc se discuta de ea ca fiind cea mai buna de acolo. Ok mi-am zis daca e atat de buna, hai sa vedem daca nu ar vrea sa ia si un grup de-al nostru. Ii scriu, povestim si la telefon, imi trage un tarif de era sa cad pe spate, mai negociem spunandu-i ca suntem oameni normali, intr-un final cadem la pace, dar totusi pe o suma exorbitanta pentru un tur pietonal si o vizita Toledo-Avilia - Segovia. Dar de dragul grupului si pentru ca vroiam sa le ofer ceva deosebit, am zis, hai s-o facem.
Vine ziua intalnirii. Am stabilit un loc ultracentral extrem de usor de ajuns acolo: Piata Spania. Este statie de metrou, sunt autobuze, taxiul de lasa in acea zona nu chiar foarte aglomerata. In mod normal un ghid local soseste cu cel putin 15 minute mai devreme, pentru ca trebuie sa mai puna la punct cu tour-leaderul anumite aspecte. In cazul ei se face fix si nu apare. O sun, imi spune ca ajunge in 10 minute. Apare. Povestim in graba, pana cand impartim castile si imi verific si eu microfonul de traducere. Intarziem practic 30 minute, asta in conditiile in care eu adusesem grupul cu 15 minute mai devreme. Toata lumea, de pe un picior pe altul, ii simteam nerabdatori, dornici sa pornim odata. Din bun simt nimeni nu ma intreba cand apare super-ghida, dar cand incepem. Ma vedeau fiert si simteau ca daca mai pun ceva, o sa ma oparesc de-a dreptul.
Pornim. Bun ghidajul dar nu la cota la care ma asteptam. Un pic grabit, fara glumele care in mod normal sunt inserate in prezentare. Ea de altfel joviala, draguta, dar nu atat de buna cat se povestea despre ea. A doua zi istoria aproape se repeta, intarzie cateva minute, noroc ca nici autocarul nu a ajuns la timp. Nu am ragaz prea mult sa-i spun ca la Avila vreau aia, la Toledo ailalta. S-a intrat direct in ghidaj. Pentru ca avea pauze destul de mari in prezentare, stand unul langa celalalt am mai povestit cate ceva, lucruri marunte, asa mai mult de convenienta. Oricum ideea este ca nici acolo nu m-a dat pe spate. Adica vreau sa spun ca in Toledo ai daca vrei de povestit nu o ora, nici trei, ci zile intregi. Ea doar a punctat, a marcat si a mers mai departe. Lumea a fost incantata de ea, a placut-o, dar eu ca profesionist stiu ca nu a dat nici 10% din ce stia ea sau ar fi putut. Nu cred ca s-a comportat la fel cu Denzel Washington, unul dintre clientii de pe cartea ei de vizita.
De ce? Pai simplu: din lipsa de respect. A zis, "ah romani, ce stiu aia..Nu conteaza cand ajung ei oricum au platit si ma asteapta. Ce sa le povestesc eu nu stiu cate, ca poate nici nu pricep.". Atitudinea asta se dezvolta in momentul in care subapreciezi pe cineva, deci si cu respectul este la fel. "Cine is aia? Dai naibii, pot sa ma astepte un pic. Doar eu sunt printesa sau printul si trebuie cumva sa ma astepte, ca asa face o curte discilplinata". Imi dau seama ce era in sufletul Dianei, pe de o parte presata de regula noastra din SC ca nu asteptam intarziatii, pe de alta parte grijulie ca toata lumea sa se simta ok, sa faca traseul sa nu astepte te miri pe unde.
Cu fitzele? Da, asta este o boala grea. Nu vreau sa cataloghez si sa leg asta neaparat de educatie, desi acolo isi are radacinile. Am avut norocul si sansa sa cunosc super-personalitati, oameni care au orice usa deschisa in lumea asta. Si care se comportau absolut firesc, ADAPTAT la locul si mediul in care sunt. Asta este de fapt trasatura importanta a unui om, adaptabilitatea. Cand nu te poti acomoda undeva intr-un grup, problema este la tine, nu la mediu. Fitzele vin dintr-o intentie de a demonstra. Ce, habar n-am, nu stiu ce este in capsorul fiintelor care au aceasta pornire. Am vazut ca se manifesta la unele persoane nou-venite intr-un grup, care nestiind cum sa-si abordeze intrarea, prezentarea si cum sa atraga atentia, o dau pe fitze. Ochi dati peste cap, "aia nu-i buna, eu nu vreau nu stiu ce, eu sunt invatata altfel, de ce la altul e altfel, de ce nu am confortul care mi se cuvine?"
Astfel de oameni nu realizeaza in ce penibil sunt facand asta, incercand stridenta in locul unui comportament firesc si natural. Dar probabil ca stiu ca nu au ce arata sau sunt nesigure pe ceea ce stiu si atunci au tendinta de a iesi in evidenta prin invartosiri din astea...
Am mai scris eu o data, lumea nu citeste, sau ca nu stie (nu ma refer la buchisire, ca asta am invatat toti la scoala
, ma refer la intelegerea a ceea ce parcurgi), sau pentru ca el sau ea, considera ca titlul este sugestiv si ca trecand odata ochii peste tot ce apare acolo intelege despre ce este vorba. Daca ar citi si ar intelege ce este scris, mi-e imposibil sa cred ca ar avea comentarii. Totul este clar, este mentionat, este chiar subliniat. Orice comentariu in situatia asta este de fapt o fitza si uite ca tot acolo ajungem.
Una peste alta am inteles si de la Diana ca a fost tare fain, ca mancarea a fost excelenta, ca locatia este super-potrivita pentru astfel de iesiri (asta cu conditia sa stii, asa cum ai spus tu Rodica sa faci diferenta intre structuri hoteliere), ca traseele sunt bune pentru un pic de miscare, pentru a savura natura cu tot ceea ce ofera ea. Chestiile marunte, se uita si amintirile frumoase le acopera. O sa ramaneti in minte si suflet cu zilele acelea minunate, cu peisajele, cu nostalgia oamenilor cu care ati calatorit. Poate intre timp, vazandu-va pe voi restul oameni faini, cei cu intarziatul si cu comentariile au mai mult respect si au inteles ca se fac doar de ras cu fitele...