Pe Coline si Via TransilvanicaÎmi propusesem să ajung pe Coline de ceva timp, multe vacanțe mi-am petrecut în copilărie aici, aproape de Sighișoara. Și la Hanul din Pădure, cunoscut mai mult de localnici, am avut un eveniment în familie acum mai mulți ani.
Acum ajung în zonă mai mult cu treabă, nu prea mai am răgazul unui popas în tihnă.
Și ieri aveam mai multe de rezolvat dar, odată ce am ajuns la Stejăreni, nu am putut doar să trec în grabă și am anulat tot ce mai aveam de făcut pentru a zăbovi mai mult pe coline.
Din șoseaua care merge de la Sighișoara spre Mediaș apare la un moment dat un indicator spre
Stejăreni, atât. Hanul din Pădure nu este încă semnalizat la șoseaua principală. Este un drum proaspăt asfaltat, mai îngust, care duce până la han. De aici, drumul continuă spre Stejăreni, un cătun deosebit de pitoresc. Acum drumul este ca în palmă și, după ce se trece de localitate, este presărat cu mai multe puncte de belvedere spre sat, coline, pădurea de stejari. Se urcă puțin pentru ca apoi să coboare spre Criș, unde se găsește castelul Bethlen. Mai există un drum care leagă localitatea Criș de Daneș, și acesta asfaltat.
Aceste două drumuri mi-au plăcut atât de mult încât le-am parcurs de două ori, în ambele sensuri. Traficul este aproape inexistent, doar drumul între Criș și Daneș este mai circulat, mai mult de localnici. Șoseaua șerpuiește lin pe lângă coline, pădurea a început să îmbrace haine de toamnă, foarte liniștite și curate aceste locuri. Zona a început să fie mai cunoscută în ultimul timp după ce s-au amenajat mai multe trasee de bicicletă, acum este și stâna de la Florești unde te poți înfrupta cu tot felul de bunătăți specifice.
Castelul Bethlen din Criș
Despre
Via Transilvanica probabil ați auzit. Este un drum de 1.000 km care porneste de la Putna, străbate Transilvania și toate bogățiile culturale ale acesteia și ajunge până la Drobeta Turnu-Severin - unde a intrat pentru prima dată în țară Regele Carol. Deocamdată este foarte puțin cunoscut, tocmai pentru că a fost amenajat în locuri mai puțin circulate, mediatizate.
O bucățică din Via Transilvanica se găsește chiar la Stejăreni – pleacă din Sighișoara, traversează rezervatia Breite, coboară în Stejăreni și continuă spre Criș. Platoul Breite este, de fapt, cea mai mare pajiste cu stejari si goruni multiseculari din Europa central-estică, un ecosistem unic. In Rezervatia Breite exista peste 600 de arbori cu varste intre 350 si 450 de ani, printre care si cateva exemplare care au atins venerabila varsta de 800 de ani.
Cătunul din Stejăreni m-a uimit, frumoase tare casele colorate, îngrijite, drumul amenajat cu rigole, panorama superba. Drumul din Stejareni spre Cris este mai spectaculos decat cel din Danes datorita acestor puncte de belvedere dar fiecare are farmecul sau.
Mi-am continuat apoi drumul spre
Mălâncrav, un sat care este tot mai căutat de turisti, in special de cei straini. Acestia vin pentru biserica din localitate, sucul de mere care se produce aici, casele de oaspeti traditionale, peisajul de pe Coline.
In Biserica fortificata se gaseste o fresca de 20 metri - cea mai mare, şi din punct de vedere tematic, cea mai completă frescă în stil gotic din Transilvania. 53 de imagini sunt grupate în patru rânduri suprapuse şi în spaţiile dintre arcade.
În Mălâncrav există o tradiție în cultivarea pomilor fructiferi, numele maghiar al satului, Almakerek, însemnând chiar “măr rotund”. Fundatia Mihai Eminescu Trust a preluat livada cu meri din sat si in prezent aceasta este certificata ecologic. Celebrul suc de mere este produs în fabrica din livadă și nu conține aditivi, zahăr sau conservanți.
Conacul Apafi din apropierea bisericii fortificate poartă numele familiei de nobili de care a aparținut satul pana in secolul al XVII-lea si a fost transformat de fundația Mihai Eminescu Trust in casa de oaspeti, restaurarea fiind premiată cu premiul ”Europa nostra”.
Este fain sa te plimbi puțin prin sat, sa vezi casele tradiționale, multe din acestea in culori vii, decorate cu motive specifice, gâștele lenevind la umbră, pe malul râului. Acum este liniște la Mălâncrav, nu mai este forfota grupurilor mari de turiști de anii trecuți, un prilej numai bun de a descoperi în tihnă localitatea.
De la Mălâncrav am revenit în Daneș unde, instinctiv, am virat din nou dreapta spre Criș… Pur și simplu nu am putut sa plec direct spre Brasov asa ca am facut un ocol prin Criș- Stejăreni. De data asta am mers mai încet, să savurez în tihnă peisajul oferit de coline. Nu încurcam pe nimeni pentru că nici acum nu circulau prea multe mașini.
În Stejăreni am mers până la marginea satului unde se termina drumul si unde am dat de un alt semn care marcheaza Via Transilvanica. Foarte fain, de cand auzisem de acest drum imi dorisem mult sa il vad, sper sa il iau la pas cat de curand.
Hanul din Pădure, un alt loc de poveste. Aici am oprit pentru masa de prânz. Ca de obicei, citisem recenziile inainte si m-am bucurat ca toate erau foarte bune, oamenii lăudau locul, mâncarea, personalul. Eram singurul oaspete asa ca am putut povesti mai multe cu baiatul de la restaurant. Asa am aflat ca hanul a fost inchis o perioada, fiind redeschis in decembrie anul trecut. Putini stiu de acest loc, in mare parte fosti clienti, localnici.
Am luat o ciorbă de fasole cu afumătură, foarte bună, așa cum se face în Ardeal și clătite brașovene, delicioase.. Companie mi-a ținut o pisicuță dornică de joacă.
Am făcut o plimbare si in grădina hanului, o oază de verdeata si liniste, cu un iaz cu lebede, multe zona verde, foisoare. Cam ca la Muzeul Satului. Deosebit acest loc, cel mai potrivit pentru cei care iubesc natura, linistea, pentru a explora colinele, pădurea de stejari, Via Transilvanica, pentru stâna din Florești si câte si mai câte.
Astept cu nerăbdare să revenim împreună, să vedeți si voi de ce ne-au plăcut atât de mult aceste locuri.