Autor Subiect: Înţelepciunea străbunilor  (Citit de 5056 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Înţelepciunea străbunilor
« : Miercuri, 31 Martie 2010, 20:43 »
Cu cât trec anii, cu atât înţeleg ce a vrut să spună bunica mea, pentru care am avut o mare consideraţie.
Ce părere aveţi acum, când ea spunea asta în urmă cu aproape 30 de ani ....
Eheee... maică.
Să ştii şi tu: "bărbatul este cu nasul de ceară.
Îl dai la foc, se topeşte.
Îl dai la o parte.... se răceşte."

Mari vorbe, fetelor.
Şi mai avea o grămadă.
nihil sine deo

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #1 : Joi, 01 Aprilie 2010, 12:28 »
Steliana mai spune-ne despre vorbele bunicii tale!


carmentoma

  • Vizitator
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #2 : Vineri, 02 Aprilie 2010, 03:54 »
    Cand eram copil si mai apoi adolescenta imi petreceam vacantele de vara la bunicile mele la tara! Una era vaduva de razboi si era putin mai exigenta, dar avea un suflet de aur! Cea de-a doua (mama tatalui) era un monument de blandete si intelepciune! Imi amintesc de zilele si serile cand stateam alaturi de ea si teseam la razboi: imi spunea poezii cu mesaj, imi povestea viata traita alaturi de cei 11 copii pe care i-a crescut cu mult drag! Nu imi amintesc sa o fi auzit-o macar o data dojenindu-ne sau ridicand tonul! Vacantele petrecute acolo au ramas de neuitat! Ceea ce regret e ca baiatul meu nu are asemenea amintiri, pentru ca niciodata nu i-a placut sa isi faca vacantele acolo! Iar notiunea de "bunica" nu inseamna acelasi lucru ca si pentru mine, fiindca niciodata nu au fost prea apropiati, cum mi-as fi dorit!

Offline Catherinna

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 631
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #3 : Vineri, 02 Aprilie 2010, 15:16 »
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face ; asa zicea bunica mea mereu ca sa-mi tempereze elanul jucaus ;da, da, stiu ca nu le-a plamadit bunica, dar de la ea le-am auzit prima data  ;)

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #4 : Vineri, 02 Aprilie 2010, 17:54 »
Mai zicea bunica:
"Eheiii, maica...
Casatoria da 2-a e ca ata inodata !"
Eu fiind despartita de ex-ul de varsta de 27 de ani.
Si ma vedea asa ganditoare....
Si mai zicea cate una.....
nihil sine deo

Offline clopotel32

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 89
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #5 : Marți, 06 Aprilie 2010, 20:59 »
Bunica mea spunea :

  Eheee casatorita o sa tot fii toata viata!! Bucura-te acum cat esti domnisoara...... !!!
  Si de atunci ma tot bucur... !! De mi s-a luat de atata bucurie... :D  Acum am cazut in extrema in care nu-mi gasesc jumatatea.... >:( 

  "Oamenii au 2 tipuri de masini : masini care te duc inapoi si se numesc amintiri... si masini care te duc inainte si se numesc vise..."

Offline krissunu

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 445
  • ...credinta face totul posibil ...
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #6 : Miercuri, 07 Aprilie 2010, 02:55 »
Eu  voi  spune  o  povestire :

Rasplata

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

- Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.

- Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?

N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.

Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:

- Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.

N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:

- Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ?

- Nu! - a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!

A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate ... Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.

- Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ?

- Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ?

Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.

De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai'nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.

"Cresteti-va copiii in invatatura si intelepciunea Domnului!"

carmentoma

  • Vizitator
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #7 : Joi, 06 Mai 2010, 20:17 »
Poveste adevărată: cine fu şi ce făcu acarul Păun
O nouă deraiere de tren, un nou prilej pentru opinia mai mult sau mai puţin publică să reia vestita expresie „acarul Păun“. Vestită-vestită, dar lumea nu prea are habar de unde vine. Fiţi pe pace, vă vom spune noi.
Ha, ha, nici măcar Google, care-i tobă de erudiţie, nu ştie mult mai mult decât: „Acarul Păun a existat într-adevăr şi ar fi rămas anonim dacă o gravă ciocnire de trenuri întâmplată acum patru decenii pe linia Ploieşti – Buzău nu i-ar fi adus o tristă celebritate“ sau „Acarul Păun – ţap ispăşitor“. Mda... „O gravă ciocnire de trenuri întâmplată acum patru decenii“ se putea spune acum patru decenii: ciocnirea avu loc în 1923.
Biblioteca Judeţeană Dolj are colecţii disparate de ziare vechi, şi o lege a lui Murphy face ca-ntre ele să nu se afle niciunul din anul care ne trebuie. În cazul ăsta, rememorarea noastră nu se va baza pe presa vremii, ci pe memoria cuiva care scotoci mai demult prin ziarele epocii şi pe la locul faptei şi publică istoria-ntr-un ziar care-ntre timp aproape că deveni şi el de epocă.
Acceleratul Bucureşti – Chişinău, ca orice accelerat de atunci, nu avea programată nicio oprire prin halte în ziua de 3 iulie 1923. În halta Vintileanca opri, dară, neprogramat: intră cu viteză într-un mărfar staţionat pe aceeaşi linie. Locomotiva acceleratului şi următorul vagon se dădură peste cap. Muriră cel puţin 60 de oameni. Cei rămaşi în viaţă şi nebetegiţi plecară în ceată după acar, şi vă daţi seama că bine nu i-ar fi prins celui căutat să fie găsit. De-aia, vreme de vreo două zile, nici nu fu găsit.
 Ciocnirea zgudui regatul. Marile ziare, ca Universul (viitor Informaţia Bucureştiului, viitor Libertatea) sau Adevărul (viitor Scânteia, viitor Adevărul) scoaseră ediţii speciale în ziua catastrofei, care se petrecu înainte de ora prânzului (deci Adevărul de seară nu e chiar invenţia lui Dinu Patriciu). Acarul Ion Păun era căutat de autorităţi. Cineva-l văzuse fugind de nebun pe câmp, imediat după accident. După două zile, cum spuneam, Ion Păun, acarul navetist din Mizil, ieşi din ascunziş şi se dete tremurând pe mâna organelor de anchetă, dezminţind zvonul c-ar fi emigrat în patria bolşevicilor, URSS.
 Ministrul transporturilor, raduberceanul acelor vremi, fu crunt batjocorit de ziare. De-un paregzamplu, o caricatură înfăţişa un burtos cu cioc, redingotă şi monoclu, care monologa:
„N-am eu, dragă, nicio vină:
Conştiinţa mi-e senină
Şi-mi mângâi, discret, amarul.
Anchetând, am rezultatul
Că acolo, vinovatul
E ori acul, ori acarul“.
  Vinovat fu, mai precis, acarul. Săptămâni de-a rândul, ziarele ţipară că nu se poate, domnule, una ca asta, un biet acar să fie scos drept unic răspunzător pentru aşa catastrofă, mai ales că deraierile şi ciocnirile de trenuri erau frecvente, sistemul trebuia scuturat de la vârf. Cineva chiar prevesti într-o tabletă din presă că expresia „acarul Păun“ va numi, peste decenii, amărâtul pe spinarea căruia cade vina unora mari.
 Şi acarul Ion Păun răspunse pentru cei 60 de morţi, dar judecătorii fură boieri şi-i dădură o pedeapsă de complezenţă: cam o lună de închisoare şi o amendă pe care ar fi primit-o de-ar fi fost prins fără bilet în trenul personal, pe ruta Mizil – Vintileanca, în caz că n-ar fi avut dreptul să umble gratis pe căile ferate, ca angajat al lor.
 Peste Ion Păun mai veni cel puţin o calamitate, comunismul, dar măcar pe asta nimeni nu-l învinui c-o aduse el. Avu vreo patru copii, dintre care ăi de parte bărbătească se făcură şi ei cheferişti, ieşi la pensie şi trăi la Mizil, celebritate nehărţuită de paparazzi, până muri – prin anii ’60 sau ’70.
 În zilele noastre, halta Vintileanca, prima de după Mizil cum o luai spre Buzău, nu mai apare-n mersul trenurilor: se cheamă Săhăteni. Morbida rezonanţă a numelui Vintileanca fu eradicată în comunism de consiliul local sau sfatul popular, cum s-o fi chemând, prin rebotezarea comunei. Tot comuniştii plantară porumb într-o mică arie alăturată clădirii haltei. Printre tulpini, din loc în loc, răsare azi câte-un bolovan, câte-un ciot de piatră. Şeful de gară, impiegaţii, acarii din Săhăteni ar trebui să ştie, şi poate că unii dintre ei ştiu, când pun drugii la fiert, că planta-şi trage seva din mormintele a vreo 20 de călători care-n ziua de 3 iulie 1923 se aflară în acceleratul Bucureşti – Chişinău fără acte de identitate asupra lor.
Vicarul Păun

pe_jumate

  • Vizitator
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #8 : Joi, 06 Mai 2010, 20:25 »
anais nin:
we do not see things as they are, but as we are..

"nu vedem lucrurile cum sunt ele ci cum suntem noi"

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #9 : Joi, 06 Mai 2010, 22:25 »
adevăr.. grăit-ai....
nihil sine deo

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #10 : Miercuri, 12 Mai 2010, 14:33 »

"nu vedem lucrurile cum sunt ele ci cum suntem noi"

personalitatea noastra da culoare lucrurilor din jurul nostru.
strabunii si invatatura pe care am primit-o de la ei ne-a modelat personalitatea si ne-a dezvoltat intelectual.

"Inteligenta unui individ se masoara in cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte." - Immanuel Kant

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #11 : Vineri, 14 Mai 2010, 16:33 »
Credeţi câ inteligenţa noastră....
chiar dacă nimeni dintre noi nu s-a gândit...
poate fi influenţată de cea a străbunilor ?
Mă regăsesc în multe ipostaze....
nihil sine deo

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #12 : Sâmbătă, 15 Mai 2010, 13:11 »
mai zicea bunica.....
măi creştine..... măi creştină
adică... măi omule..
nihil sine deo

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #13 : Luni, 17 Mai 2010, 12:07 »
Credeţi câ inteligenţa noastră....
chiar dacă nimeni dintre noi nu s-a gândit...
poate fi influenţată de cea a străbunilor ?
Mă regăsesc în multe ipostaze....

Da, generatiile anterioare si-au lasat in mod cert influenta asupra noastra. Asa cum la fel generatiile ce vin vor primi mostenirea noastra.
 Am trecut de locuitul in pesteri si acesta ne-a ramas in minte undeva in subconstientul nostru . Fiecare zi e o provocare incare regasim ceea ce erau strabunii si impletim noul cu vechiul.

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Răspuns: Înţelepciunea străbunilor
« Răspuns #14 : Luni, 17 Mai 2010, 17:04 »
dar parka...... in pesteri se comunica mai bine....
oamenii erau mai apropiati...... scoteau doar la nevoie.... animalul din ei...
nihil sine deo