Autor Subiect: Inca un paradis invadat: Santa Cruz del Islote  (Citit de 2192 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Inca un paradis invadat: Santa Cruz del Islote
« : Luni, 09 Noiembrie 2020, 17:00 »
Undeva in paradisul de azur al Caraibelor, in largul apelor Columbiei, se afla un mic petec de pamant. Nu are mai mult de un hectar, dar adaposteste aproape 100 de case, in care-si duc viata 45 de familii, vreo 500 de suflete. Se numeste Santa Cruz del Islote si se spune ca este insula cu cea mai densa populatie din lume. Face parte din  Arhipelagul San Bernardo si mare parte din ea este artificiala, cei care s-au asezat acolo in 1870 marind-o folosind corali, pietre, coji de mare, coji de nucă de cocos, trunchiuri de copaci din insulele vecine, nisip și chiar gunoi.





Insula nu are resurse pentru a hrani o populatie care a crescut continuu, asa ca o parte din locuitori a fost nevoita sa migreze spre insulele mai mari, apropiate, Tintipán sau Mucura, in timp ce altii si-au cautat norocul mai departe, pe continent, in zonele turistice de coasta.

Primii coloniști - bunicii și străbunicii generației actuale, au aflat de acest loc de la pescarii care foloseau insulita ca refugiu pentru vreme rea si pentru odihna. Au ajuns acum 150 de ani pe insula si au inceput sa-si ridice case, creand in mijlocul marii o comunitate, care a crescut atunci constant odata cu sosirea verilor, fraților și prietenilor primilor locuitori. Oamenii veneau aici incurajati de bogatia apelor in peste si fructe de mare.

Insula are 4 strazi, pe care nu circula nici o masina sau motoreta. Exista o scoala si o singura profesoara. Au curent pentru ca s-au instalat panouri voltaice, au mai noi si internet. Cel mai important lucru de pe insula este o cruce vopsita in albastru, pe care pe rand fiecare locuitor al insulei trebuie sa o intretina si sa o intretina curata.  Se spune ca intr-o zi, valul a adus la mal o cruce de ciment („ cruz ”în spaniolă”), iar primii coloniști, cei care au gasit-o i-au gasit un loc în centrul insulei. Pe vremea aceea insul nu avea inca un nume, dar din acea zi s-a numit Santa Cruz del Islote.

Barbatii sunt pescari, ies in larg cu barcile si se scufunda in jurul formatiunilor de corali, acolo unde se ascund langustele. Este o munca grea si periculoasa, iar castigurile sunt minime. Din ce prind o parte gatesc acasa, iar restul este vandut unuia dintre cei doi comercianti de pe insula. Cu banutii castigati isi procura celelalte alimente și bunuri de uz casnic care se aduc pe mare. 

Nu există nicio modalitate de a produce apă potabilă pe insulă. Atunci cand nu primesc de pe continent, locuitorii insulei folosesc butoaie pentru a aduna apa de ploaie, pe care o folosesc apoi pentru băut și scăldat. Viata este grea pe insula, dar oamenii par fericiti, sunt feriti acolo de nebunia zilelor noastre.

N-as fi aflat de acel loc, daca nu as fi urmarit un documentar despre acel loc. Dupa ce am urmarit aproape fara sa respir imaginile si explicatiile, am urcat in birou si am inceput sa caut mai multe informatii si imagini. M-a impresionat mult sa stiu ca inca mai exista astfel de locuri pe Pamant, m-am intristat insa apoi sa aflu ca a devenit un pic comercial ca un alt loc, pe care l-am vizitat in Tailanda, satul plutitor, Koh Panyee.

Emotionat  este un interviu cu un localnic, Rafael, care povesteste cum traia lumea aici pana sa-i atinga si pe ei febra banului. Cum lumea se ajuta neconditionat, traind ca o mare familie. Atunci functiona „ce e al meu e si al tau”. Nu exista termenul de invidie, nu stiau ce inseamna asta.

Lumea a auzit insa de ineditul acelui loc, multi au vrut sa-l viziteze si asa a aparut turismul pe insula. Care a adus pe langa lucruri bune si multe rele. Oamenii au prins gustul banului, au inceput sa apara diferente intre familii, s-a creat o noua dimensiune in viata comunitatii, cea legata de cat castiga fiecare. Spunea Rafeal ca acum chiar si copiii, iti cer 200 de pesos daca le ceri sa te ajute cu ceva. Trist sa vezi cum se naruie un paradis social, cum inca un loc nepervetit de interese individuale ajunge sa cedeze. Lucirea banilor a  ridicat zagazurile, lasand nebunia pe care o cunoastem atat de bine, sa tulbure linistea si tihna acelui loc.

Cateva imagini de pe strazile insulitei:











O plimbare pe „repede”, pe strazile insulei:



Iar aici, un alt filmulet, intr-un alt ritm de redare...