Deocamdata numai pt Manfred, pt ca el a propus acest subiect
Cred ca esti de acord cu mine ca mai toti exegetii lui Eminescu i-au facut un mare rau acestuia transformand-ul dintr-un venerabil poet al veacului sau intr-un semizeu ale carui spuse au devenit,daca nu dogme, cel putin sabloane infantile si deja banalizate si blazate prin lozincizarea didactica. Hai sa facem pishu pe acestea si sa vorbim de "Eminul nostru drag", parafrazand-o pe otreapa aia de Veronica, doar strict in cazul asa-zisului sau nationalism. E tarziu, asa ca voi scrie aproape telegrafic, rog intelegere.
Auzira-ti de Horia Alexandrescu? Nu ma indoiesc! Era/este acel individ urduros, slinos si libidinos care pupa in dos pe oricine ii sponsoriza o emisiunea televizata si ii dadea de ros un oscior. Mi-e lene sa apelez la varu' Google pt a da date exacte, dar din cate imi amintesc Eminescu si-a facut de cap la ziarul "Timpul" cam in intervalul 1875-1883, perioada in care a fost cel mai umil lacheu al publicatiei patronate, daca nu ma insel, de nea Sandu Lahovary, un distins membru al Partidului Conservator, in care se regaseau multi "bulgaroi cu ceafa groas, grecotei cu nas subtire". Dupa cum se stie, Eminul nostru drag avea o mare boala pe liberali, "rosiii" cum le spunea(si) el. Nasulia face ca aproape exact perioada publicisticii lui Eminescu la Timpul sa se intersecteze cu cea mai infloritoare guvernare din istoria noastra, cea a lui Bratianu al batran, 1876-1888, parca, una care a coincis cu crearea Roamniei moderne, cu transformarea acesteia in regat, cu dobandirea Independentei si cu infaptuirea unor mari edificii culturale, mai toate fiind girate de, nu spun geniul, ci doar decenta regelui Carol, cel pe care Eminescu, in ziua in care i s-a declansat nebunia, plecase hotarat, cu un pistol in mana, sa-l asasineze! Ce-ar fi fost Romania moderna daca Eminescu era un ziarist bagat de cineva, inclusiv de ai sai, in seama? Din fericire era un ziarist nebagat in seama si din nefericire, la fel era tratat si ca poet de gloabele vremurilor acelea, fiind considerat drept unul provincial!
Nu e important cum il percepem noi acum pe Eminul in discutia asta, ca asta stim cu totii, ci cum era vazut atunci. Hai! In primul rand ca nu prea stia lumea de el, iar cine stia il compatimea profund "pacat de el, poet asa bun sa se bage sluga la ciocoi", asta intr-o epoca in care toata intelighentia romanesca, toata studentimea, erau liberale pur-sange. Da, Eminescu a fost un fesenist!
Eminescu nu se numara nici macar printre primii 50 de ziaristi ai vremii, liderul e necontestat al acestei bresle fiind blamatul CA Rosetti, fata de care Eminul avea o ura bolnava, patologica, lucru remarcat, dar si privit cu condescendenta de toti contemporanii. Aversiunea lui maladiva fata de Rosetti se regaseste pana si in celebra "Scrisaore III", in versurile - citat din mwemorie - "si desupra tuturora isi arunca spurcciunea BULBUCATII OCHI DE BROASCA", o aluzie infama si infamanta la adresa unui defert fizic al lui ilustrului Rosetti, cel care acum are o piata in spatele Intercontinentalului, acolo unde ibntoarce 311. Tot in volumul XIV al scrierilor lui M.E. se regasesc niste insemnari absolut demente vizavi de Rosetti, care, intre noi fie vorba, il simpatiza nespus si de aceea nici nu era afectat de ura "Luceafarului". Ei bine, intr-una din notitele sale inversunate, Eminescu se lauda ca a pus mana pe o curva, grecoaica parca, bolnava de sifilis, pe care intentiona sa o plaseze liberalilor pt a-i macina din interior. Dilema e destul de mare, intrucat in aceleasi notite, Eminescu, inainte de a o vantura printre liberali marturiseste ca a verificat-o "lingual", ceea ce banuim cu totii ce vrea sa insemne, desi, cum spunea, toanta avea sifilis, poate unul mai de soi decat cel dobandit de la Veronica, via IL Caragiale.
O prima concluzie? La inmormantarea lui Eminescu au participat vreo sase-sapte studenti, pe cand la cea a lui Rosetti vreo 100.000, confform marturiei lui Constantin Bacalbasa, pe care n-avem cum sa nu-l credem, ca era fan Eminescu. Dar si Rosetti!
A doua si cea mai importanta concluzie: hai sa nu-l mai sanctificam pe Eminescu, sa-l consideram "omul deplin al culturii romanesti" (Noica), pt ca asta ne impiedica sa-l receptam corect si pe intelesul pe care si l-ar fi dorit el
A treia: haideti sa nu-i facem din defecte calitati. E celebru versul "Cobori in jos, Luceafar bland", care lui cica i se iarta, desi - hai sa fim seriosi - la "geniul" lui se putea gasi suficiente variante pt a evita jenantul pleonasm. La fel in cazul "Scrisorii III", cea in care Baiazid i se adreseaza lu' nea Mircea cu vorbele "La Nicopole vazu-t-ai", inadvertenta istorica pe care toti fatalaii criticii romanesti au justificat-o prin faptul ca "asa se credea pe atunci, ca batalia de la Nicopole a avut loc inaintea celei de la Rovine". Hai sictir, baaai!
Chiar va bateti joc de Eminescu, uitand ca acesta era bun amic, inclusiv de bautura, cu marele istoric Xenopol ("grecotei cu nas subtire, nu-i asa"), in ale carui documentate scrieri incaierarea de la Nicopole e pusa la locul ei, adica dupa cea in care unii mai cred ca Mircea del Vecchio l-ar fi cotonogit pe maretul Baiazid? Asa de tare l-a batut nea Mircea pe numitul Baiazid incat a fugit din tara si nici n-a mai fost domnitor apoi pt aproape doi ani de zile!! Dar deja ajungem la asa-zisul nationalism al lui Eminescu, subiect pe care vad ca l-am pierdut pe drum.
Oricum, si ce e scris mai sus tot la nationalism se refera, dar nu neaparat al lui Eminescu. Va urma! Va urma?
