Autor Subiect: Pretioasa apa  (Citit de 2078 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13225
Pretioasa apa
« : Sâmbătă, 21 Noiembrie 2020, 07:57 »
PREȚIOASA APĂ

de GABRIELA FACALAU

         Să bem apă, să ne spălam, să udăm grădina, să ne scăldăm, să ne botezam copiii, sunt pentru noi, gesturi firești, banale. Obișnuița ne împiedică să realizăm prețiozitatea apei care este, în plus, cel mai straniu lichid de pe planeta noastră. Vă invit la o călătorie de descoperire sau de redescoperire a apei unde vom aborda domeniul memorie ei cat și feluritele tipuri de apă .

MEMORIA APEI
       
              Au trecut peste 30 de ani de cand se vorbește în știință despre memoria apei. Partizanii teoriei nu se îndoiesc o clipă, opozanții săi continuă să o contesteze și o categorie intermediară este încă în expectativă. Teoria privind memoria apei a făcut o intrare tumultuoasă pe scena științifică în 1988 cand Doctorul și Imunologul francez Jacque Benveniste, Director la INSERM, cu încă 12 cercetători din mai multe țări au publicat în prestigioasa revistă “Nature” articolul : "La dégranulation des basophiles humains induite par de très hautes dilutions d'un antisérum anti-IgE ". Concluzia articolului era că apa declanșa subiecților sensibili, care au fost puși în contact cu ea, reacții alergice deși nu mai conținea ,ca urmare a numeroaselor diluții la care fusese supusă (de 120 de ori),  nici o urmă din substanțele alergene cu care fusese inițial în contact.


 Jacque Benveniste, Inserm.fr            



Luc Montagnier, Institut Pasteur.fr
               
          În luna februarie 1993, în emisiunea radiofonică franceză “Cercul de la Miezul Nopții ”, Jacque Benveniste , reafirma cu tărie că apa înregistreză și transmite informații. Imunologul avea un ton amar. S-a plans că creditele i-au fost tăiate cu 57% deși fusese renumit în funcția de director , că laboratorul său devenise un blocus demn de Irak unde toată lumea putea ieși dar nici un cercetător nu putea intra. Mai spunea și că a fost singurul cercetător din epoca modernă a cercetărilor căruia i s-a interzis să vorbească public dacă voia să-și continue cercetările.
           Prin teoria sa Benveniste aducea în lumea științei o nouă paradigmă în măsura în care era vorba de existența unui efect molecular fără ca moleculele responsabile de acest efect să fie prezente. Această paradigmă clătina fundamentul științei actuale care se bazează pe observația obiectivă a materiei: un efect măsurabil are o cauză măsurabilă. Articolul lui Benveniste afirma, de facto, și valabilitatea  homeopatiei , o valabilitate  contestată de  știință.
          Vîlva declanșată de articol a dus la reluarea, în două reprize, ale experimentelor sale. Rezultatele obținute nu vor valida decat parțial teoria acestuia. În ceea ce privește cele două verificări există voci ștințifice care au criticat condițiile în care s-au desfășurat și voci ștințifice care au considerat condițiile ca fiind corecte. Un lucru e sigur, de la publicarea celebrului articol va începe lenta marginalizare a imunologului și lupta sa pentru a convinge gintea științifică de autenticitatea și valoarea descoperirii. Benveniste va pierde această luptă, va deceda la 69 de ani , în 2004.
           Pe radio France Inter, pe 2 mai 2010, Profesorul și nobeliatul Luc Montagnier, co-descoperitor al virusui HIV, s-a arătat scandalizat de felul în care a fost tratat Benveniste, mort, în opinia sa, de epuizare .  Luc Montagnier va afirma la această ocazie și că ADN-ul , care este o moleculă, organizează apa din jurul său și că această apă păstrează informația lui grație undelor.
         Deja în cartea sa “Les combats de la vie”, publicată în 2008, Pr. Luc Montagnier susținea și el că apa are memorie: “Anumite fenomene ca homeopatia răman misterioase. Fac aluzie la anumite idei ale lui Jacque Benveniste căci am întilnit recent fenomene pe care numai teoriile sale le pot explica. Eu vorbesc de observații, nu de credințe. Anumite lucruri ne scapă încă dar sunt convins că le vom putea explica cît mai riguros posibil. Pentru aceasta mai trebuie însă să și cercetăm  aceste subiecte. Dacă începem prin a nega existența lor nu se va întimpla nimic.”
          În 2014 televiziunea franceză va difuza pe TV.5 documentarul  “On a retrouve la memoire de l’eau” ( “Am regăsit memoria apei”) de Cristian Manile. Echipa acestuia va filma toate etapele experimentului propus de Pr. Luc Montagnier. Prin acest experiment profesorul va demonstra că apa are memorie căci grație acestei memorii va fi reconstituit, la finalul experimentului , 98 % din ADN-ul introdus în apă la începutul experienței. Luc Montagnier avea la data filmării documentarului 78 de ani. Profesorul povestește că în momentul în care a realizat în laborator că apa are memorie s-a gandit imediat la aplicațiile extraordinare pe care le-ar putea avea în medicină această caracteristică  : crearea de medicamente la un preț derizoriu și accesibilitatea tuturor oamenilor de pe planetă la medicamente.
           In același an, pe 8 octombrie 2014, UNESCO va organiza un colocviu pe subiectul: “Emergența unei noi paradigme în biologie unde intervin undele electromagnetice și anumite proprietăți ale apei”. Vă veți întreba: Oare partizanii memoriei apei au cîștigat la urma urmei bătalia?  Nici pomeneală! Și experimentele lui Luc Montagnier vor fi puse la îndoială.   
           Trebuie precizat faptul că în 2012, peste 40 de nobeliați vor scrie o petiție adresată autorităților franceze în care îl vor acuza pe Luc Montagnier că acumulează imposturile știntifice și medicale pentru că îndrăznește să se pronunțe public în domenii în care nu este specialist. Printre altele i se reproșează că nu a publicat în nici o revistă rezultatele experimentelor privind memoria apei, că a îndrăznit să se pronunțe împotriva numeroaselor vaccinări la care este supus un nou născut în Franța, că a susținut existența unei corelații între vaccinul împotriva hepatitiei B și scleroza în plăci, că a afirmat că mulți africani avand o alimentație deficitară în alimente antioxidante au imunitatea slabită ceea ce îi predispune infestarii cu virusul HIV, etc….
            Cu alte cuvinte, pentru un spirit ștințific riguros și conservator, Benveniste nu descoperise nimic serios iar Luc Montagnier, după ce fusese un excelent om de știință, o luase razna la bătranețe! Este interesant de reținut că atunci cand Luc Montagnier a vorbit de Benveniste ca de Noul Galilei al timpurilor noastre a declanșat în media și lumea științifică franceză o adevarată furtună pentru că Galilei este simbolul geniului care a trăit într-o epocă obscurantistă!
          Pentru noi, neofiții, este dificil să accesam adevărul afacerii Benveniste. Putem doar constata că pe lîngă știința oficială, în orice domeniu, există la ora actuală, o soră geamănă, paralelă, neconformistă, care deschide o perpectivă total diferită de prima. Știm de asemenea că și oamenii de știință pot “păcătui” prin ambiție sau lipsă de integritate sau conformism exagerat. Mai știm și că lobby-urile există, că mai cu seamă cel farmaceutic și petrochimic sunt adevărate puteri economice care au strategii extrem de elaborate pentru a-și apăra interesele financiare fie ele în detrimentul adevărului sau chiar al vieții omenești.
 
HOMEOPATIA ȘI MEMORIA APEI
          Despre tătăl homepatiei, germanul Samuel Hahnemann, se vorbește încă la ora actuală în temeni de “geniu adevărat sau formidabil trișor?” Dar este sufficient să consacri o jumatate de oră pentru a-i citi biografia pe Net pentru a avea un  răspuns rapid și evident : S. Hahnemann a fost un medic cinstit în măsura în care și-a bazat noua medicină pe experimentare proprie.   
         Hahnemann a trăit ceea ce a descoperit. Prima sa descoperire a fost urmatoarea: dacă un om sănătos ( cum era el atunci ) ia remedii pe bază de plante, în concentrațiile practicate atunci în medicină, va avea toate simptomele unui om bolnav. Pentru această descoperire Hahnemann va consuma otrăvuri periculoase precum mercur, arsenic, planta Beladona, etc…În 1810 va publica :”  Organom, arta de-a vindeca” și prima lege a homeopatiei, cea enunțată mai sus.
          Cațiva ani mai tarziu va descoperi a doua lege a homeopatiei: cea infinitesimală . Cum? Pentru că remediul traditional de plante provoca în prima etapă a bolii o agravare la bolnavi Hahnemann s-a gandit să îl dilueze . De acolo vor pleca 3 tipuri de diluții: decimale ( DH), centizimale ( CH)  și infinitizimale.
        Din punctul de vedere al științei actuale, după a 11 diluție nu mai există nici o moleculă din planta prezentă la origine în apă, se depășește ceea ce se numește “numărul lui Avogrado” , adică 6,023x1023. Hahnemann nu a vorbit nicăieri despre memoria apei dar este evident că diluțiile remediilor sale sunt bazate “sine die” pe memoria apei. Este interesant de mentionat că și Dr. Hahnemann a fost marginalizat în vremea lui căci în 1819 Imperiul Autriac a interzis homeopatia pe teritoriul său, urmat de Imperiul German. Pentru acest motiv Hahnemann va pleaca și se va instala în Franța unde va fonda, în 1839, Societatea Homeopatică Franceză. În Franța și Academia de Medecină se va opune utilizării homeopatiei.
         Ne putem întreba de ce Academiile de Medicină menționate s-au opus homeopatiei căci nu aveau , ca oamenii de știință din ziua de azi, aparatura necesară pentru a analiza conținutul chimic al remediilor după cea de-a 11 diluție. Să fi fost perspectiva complet diferită pe care o propunea acest doctor? Diferența între un doctor traditional (alopat) și Hahnemann (homeopat) consista în  faptul că ultimul nu proceda la corespondența mecanică între simptomele bolnavului și boala așa cum era repertoriată în manualele clasice de medicină.


Sursa:  https://en.wikipedia.org/Samuel_Hahnemann


Sursa istock
                              
         
          Motivul său era simplu: să eradichezi simptomele unei boli nu semnifica pentru el să vindeci omul de boala respectivă. In consecință Hahnemann acționa diferit : punea întrebări bolnavului și aceste întrebări erau legate de diverse aspecte ale vieții lui : de alimentație, de igiena de viață, de relațiile sociale și profesionale, de bolile pe care le-a mai avut, de problemele sale afective, etc… Medicina alopată, ieri ca și  azi, consideră boala ca fiind un dușman care trebuie înfrînt, ea luptă deci contra bolii, de unde numeroasele medicamente anti ( anti-inflamator, anti-durere, anti-coagulant, etc..) Hahnemann nu considera boala ca fiind un dușman ci ca expresie biologică a unor dereglări energetice care puteau fi înțelese și reparate în dulceață.
           In majoritatea țărilor occidentale există doctori homeopați a căror muncă continuă să fie criticată în virtutea faimosului număr a lui Avogrado  care face că în apa diluată a remediilor nu mai poate fi decelat decat zahărul.  Ne putem întreba de ce știința oficială persistă să refuze, pe baza acestui număr, un fapt absolut indiscutabil : vindecarea animalelor și al plantelor cu remedii homeopatice! Este evident că dacă se poate admite un efect placebo la om în cazul celor două evocate mai sus acest argument cade. Putem deci spune că realitatea afirmă că diluțiile homeopate conțin ceva chiar dacă acel ceva nu este decelabil încă.
          Iată mai jos un tablou care dă o idee precisă de semnificația diluțiilor homeopatice. După lectura sa nu ne putem abține să ne întrebam: Cum oare pot vindeca aceste dilutii? Și totuși!
Diluțiile homeopatice


 4 CH   :  O picătură din substanța de bază într-o piscină de gradină
 5 CH   :  O picătură din substanța de bază într-un bazin olimpic
 6 CH   :  O picătură din substanța de bază într-un lac care are 250 m diametrul și 2 m profunzime
 7 CH   :  O picătură din substanța de bază într-un lac de 1 km diametru și 10 m profunzime
 8 CH   :  O picătură din substanța de bază într-un lac de 10 km și 20 de m profunzime
 9 CH   :  O picătură din substanța de bază într-un lac de 200 de km și 50 de m profunzime
10 CH: O picătură din substanța de bază în golful Hudson.
11 CH :O picătură din substanța de bază în  Mediterana.
12 CH :Umpic mai mult de un mililitru din substanța de bază în volumul total al tuturor oceanelor (1,5 milliard km3).
30 CH :O picătură din substanța de bază întru-un milliard de miliarde de miliarde de miliarde din apa tuturor oceanelor de pe planetă



APA NATURALĂ ȘI APA STRUCTURATĂ
           Dacă din punct de vedere chimic orice apă este H2O structura ei informațională poate varia. Deci la nivelul structural al apei se situează problematica concernand memoria sa.  Pentru apa naturală, de sursă, la acest nivel putem vorbi de o memorie dată de toate mineralele, de campurile magnetice și electromagnetice, de toate energiile subtile cu care această apă este sau a fost în contact. Cand vorbim despre apa structurată este vorba despre apa asupra căreia s-a exercitat o influență externă precisă.

                         
                     
          Războiul între partizanii memoriei apei și oposanții lor se situează la nivelul Cluster-ilor din apă. Aceștia sunt agregate moleculare care caracterizează organizarea apei la un moment dat. Pentru opozanți durata extrem de redusă de viață a unui cluster ar împiedica apa să înregistreze informații. 
           Doctorul Martin Chaplin, Chimist, Profesor emerit la London South Bank University spune, pe acest subiect, că dacă considerăm fiecare cluster ca un agregat în sine de molecule atunci efectiv durata sa de viața este extrem de scurtă dar dacă considerăm structura sa globală, în care fără încetare unele moleculele vin și altele pleacă, durata de viața a unui cluster este mult mai mare.
          Rustum Roy , Profesor la Universitatea Pensilvania, Membru al Academiei de Știinte din USA este convins ca apa are capacitatea de-a înregistra și de-a stoca informații. El spune  :“ …apa e un fel de disc dur plin de informații, unic în felul lui iar noi trebuie să învățăm organizația lui.  Structura moleculară a apei este alfabetul ei” (…)Tot el adaugă  :”oamenii nu știu că structura apei se schimbă chiar și atunci cand aprind lumina căci lumina este un camp magnetic și orice camp magnetic acționează asupra ei”.

 “Apa structurată sau dinamică este cel mai bun antibiotic care poate exista , atat de bun încat armata americană a utilizat acest tip de apă în Irak și în Afganistan. E sufficient 1 moleculă la 100 de milioane de molecule de apă potabilă pentru a distruge germenii prezenți într-o rană. Președintele Statelor Unite utilizează apă structurată pentru a-și dezinfecta mainile”
Rustum Roy Pr. la Universitatea Pensilvania, Membru al Academiei de Știinte din USA

   (…) cand Isus a transformat apa în vin. El nu a schimbat-o. Nici nu a pus nimic în ea, ci i-a conferit o caracteristică particulară. Am realizat numeroase experiențe expunand echantioanele de apă la diverse influențe, diverse forțe ca campurile magnetice sau electromagnetice, diverse substanțe și emoții omenești. S-a constat foarte clar ca emoțiile omenești positive și negative au influențat cel mai puternic dintre toate.”
Pr. de fizica Konstantin Korotkov,Universitatea St Petersburg
       
           Iată un exemplu interesant de apă naturală. Sursa respectivă se numește Raraima și se găsește pe teritoriul tribului Pema, în Venezuela. S-a făcut mare publicitate în jurul ei prin anii 2000. Se spunea că această apă ar avea virtuți deosebite, că ar vindeca și boli incurabile. Pe 30.02.2005 un grup de biofizicieni ruși s-au dus în Venezuela, au escaladat muntele indicat de localnicii Pema și au luat de la celebra sursă un eșantion de apă pe care l-au studiat ulterior la Universitatea de Știinte din St-Petersburg, în Rusia.
           S-a adeverit că această apă era de 40. 000 de ori mai activă decat apa de la robinet și că această caracteristică a ei putea explica spectacularele vindecări ale celor care o consumau dar și longevitatea tribului Pema “în ciuda vieții lui desfranate”(cuvintele aparțin unuia dintre biofizicienii ruși). Acest exemplu ne arată că orice apă de sursă este natural “structurată” într-un anumit sens de însăși locul în care există .
          Apa este suplă, în sensul în care poate pierde anumite influențe/informații, pentru a le înlocui cu noi influențe/informații.   
           Un exemplu în acest sens este procesul prin care apa de sursă devine apă de robinet. Calitatea apei de la robinet este incriminată de cercetători independenți care afirmă că transportul și distribuția transformă apa de sursă dinamică, vie, într-o apă destructurată, moartă, în momentul în care o consumăm la robinet. Etapele responsabile de această transformare ar fi  urmatoarele:
•      Transportul ei sub presiune și pe distanțe mari, prin conducte înguste,  deseori oxidate,
•      La sosirea în bazinele de stocare apa este “zdrențuită” de unghiurile drepte ale conductelor. Unghiul impus de aceste conducte nu respectă mișcarea ei naturală care este curbă. 
•      Violența exercitată asupra apei de numeroasele filtre de purificare care o “mărunțesc”
•      Numeroasele tratamentele chimice care i se aplică și stagnarea în tevi.
“Cand apa de la robinet ajunge la noi, după ce a traversat sistemul hydraulic, ea prezintă mai multe cristale, cu forme diverse, dar structura lor este întotdeauna deformată, (….) Cristalele sunt asamblate într-un fel haotic, inestetic, fără nici o simetrie.” Dr. Leonid Izvekov, Director al Laboratorului de Cercetari asupra Apei, ST-Petersburg, Rusia.
          S-a constat de asemenea că produsele chimice cu care este tratată apa pentru a distruge microbii și bacteriile din ea o transformă în final într-un lichid aseptizat care nu mai permite o bună digestie și care distruge în timp flora intestinală (cea care ne asigură imunitatea). Aceasta nu înseamnă nicidecum ca apa din butelie este mai bună. Dacă este cert, mai pură, ea este stătută, deci moartă și în plus poluată de molecule de plastic extrem de mici a căror efect asupra sănătații nu este încă cunoscut. Deci, dacă vrem să bem o apă bună, ar trebui să o bem direct de la o sursă naturală…..după o verificare riguroasă a calității ei căci multe surse naturale, mai ales în Romania, sunt contaminate de produsele chimice utilizate în agricultură! 



Sursa  https://www.eau-structuree.com/

           
          In ceea ce privește apa structurată, Pr. Alexander Solodilov, Membru al Academiei Ruse de Știinte Naturale din St-Petersburg, Rusia, a aplicat apei dintr-un bazin un camp magnetic pulsatoriu asemănător campului magnetic al inimii omenești, deci foarte slab. In apa structurată astfel a pus pestișori masculi și femele din aceeași specie. Toți masculii au dezvoltat dungi de culoare închisă pe burtă. Dar cel mai surprinzător a fost faptul că toți peștii din bazin și-au schimbat comportamentul făcand  aceleași mișcari și în același timp ca și cand erau conectați la o minte comună. Profesorul Solodilov a fost extrem de surprins de acest rezultat în măsura în care campul magnetic aplicat apei era foarte slab și totuși fusese suficient pentru a induce modificarea fenotipul peștilor, deci al ADN-ul lor. Dacă acest experiment va fi confirmat de alți cercetători el va pune sub lumina reflectoarelor  impactul uriaș al apei asupra oricărei ființe vii de pe planetă. Toți știm foarte bine că la nivel molecular apa crează structura ADN-ului și ca tot ea crează și structura proteinelor dar de-aici pană la a ne imagina că o apă supusă unui camp magnetic slab poate modifica ADN-ul e un pas semnificativ !

APA ÎN TRADIȚII STRĂVECHI ȘI IN RELIGII        
          Noi, oamenii moderni nu ne punem multe întrebări cand bem un pahar cu apă. Nu știm mare lucru despre ea decat că este un element indispensabil supraviețuirii noastre . Ar mai exista oare, în zilele noastre, tradiții, religii, obiceiuri care, pentru că cunosc importanța deosebită a apei, ar trata-o cu respect ? 
           In religia Shintoistă din Japonia exista ritualul Misogi , un ritual de purificare prin apă. Pentru shintoiști apa curață poluția acumulată într-un individ sau într-o comunitate , ea este capabilă să neutralizeze “păcatele” comise intențional fie de individ fie de comunitate. Ritul acesta este bazat pe credința în spiritualitatea intrinsecă a apei ; prin însăși natura ei spirituală apa este capabilă să revitalizeze spiritualitatea din noi! Această religie interzice să faci profit din apă. Ea poate doar fi utilizată cu respect și măsură.
          In India, de secole, cei care-și pot permite luxul își păstrează apa de băut în vase de cupru, acoperite cu o panză albă, curată, peste care pun o floare. Vasele cu apă sunt ținute în loc umbros și liniștit. Pentru indieni cuprul omoară germenii patogeni, panza albă îi permite apei să se odihnească, floarea o încarcă cu vibrații binefăcătoare, iar locul liniștit o prezervă de influențele nefaste care pot fi emoțiile și actele negative dar și sunetele dizarmonioase.
          In Dharamsala, în nordul Indiei, trăiește o însemnată comunitate tibetană condusă de Dalai-Lama. Tibetanii, cand sunt bolnavi, merg să consulte un Lama Doctor care este un călugar budist format în medicina tradițională tibetană. Unul dintre aceștia, Lama Ogun Bolson, spunea a propos de medicina lor :” Noi nu vindecăm cu ajutorul apei pentru că ființa însăși, corpul uman, este apă. Ființa, pur și simplu, recită mantre pentru a structura apa rea pe care o are în interiorul său”. Deci acest călugar, care a moștenit cunostințe medicale de sute de ani, știe că sunetele penetreză în corpul omenesc și actionează asupra apei din corp resetand-o într-un anumit fel, schimbandu-i structura informațională .
         In majoritatea religiilor se recită o rugă de recunoștință înainte de-a lua pranzul. S-a constatat că rugaciunile au în jur de 8 hertz, aceasta fiind și frecvența de oscilație a campului magnetic terestru. Deci credincioșii, rugandu-se, nu numai că resetează apa din corpul lor dar resetează și apa din alimentele prezente pe masă și în plus se acordează la frecvența planetei !
          Veți găsi pe Net multe exemple de credințe, ritualuri, obiceiuri care se bazează pe memoria apei, pe suplețea ei informatională. Exemplele din tradițiile stravechi atestă că cei din trecut aveau cunoștințe pe care noi le-am pierdut și în care apa era considerată sacră. Desacralizarea ei face parte din procesul global de desacralizare a vieții operată de societatea urbană, modernă, tehnologizată care s-a îndepărtat de natură, de intuiție.

PRIN APĂ SĂ FIE OARE GUVERNATA PLANETA PAMANT?
        Profesorul Rustum Roy, studiază ipoteza prin care apa este lichidul care transmite mari fluxuri informaționale pe distanțe imense ceea ce ar lega toate continentele, oceanele și ființele de pe planetă căci toate conțin apă. Apa  este, după dansul,  mediul prin care este guvernată planeta Pămant. Profesorul consideră că apa poate fi impregnată chiar de energii extrem de subtile cum ar fi intențiile, gandurile, emoțiile și aceasta……. pe distanțe superioare la 10. 000 de Km!
           Ipoteza sa dă de gandit! Vrem nu vrem ne amintim de tot ceea ce societățile noastre aruncă în pîriuri, rîuri, lacuri, mări și oceane, de conductele noastre de apă uzată și industrală care se devarsă în diverse ape, de marea de plastic care plutește în mișlocul oceanului Pacific, de exploziile bombelor atomice și de hidrogen  testate la suprafața pamantului, în oceane și în aer….Ne vom aminti de asemenea că cele mai frecvente emoții omenești din ziua de azi sunt violența, indiferența, aviditatea, frica, anxietatea, cruzimea, agitatia, egoismul, fanatismul….Terminăm prin a ne întreba cu neliniște : “Dacă apa este atat de sensibilă la tot ce se întimplă în jurul ei și în special la emoțiile omenești oare noi, oamenii, n-am înnebunit-o deja?  ”
          Iată o poveste stranie! Un sufi (un înțelept musulman) a avertizat oamenii dintr-un ținut că apa se va retrage în profunzimile pămantului, că apoi va ieși din nou la suprafață și că cei care o vor bea vor înnebuni. El sfătuia pe fiecare să-și facă o rezervă de apă înaintea tristului eveniment. Un singur om l-a ascultat. Totul s-a întamplat cum a prezis înțeleptul. Toți oamenii au înebunit dar ei nu știau că sunt nebuni! Unul singur rămăsese citav la cap, omul nostru! Problema era că ceilalți îl considerau nebun și l-au marginalizat. Intr-o vreme omului i s-a făcut lehamite de această situație. Și-a golit rezerva de apă bună în pămant și a început să bea și el aceeași apă ca toți ceilalți. A fost felicitat că a devenit, în sfirșit, și el un om normal! 
          Oare noi, omenirea de azi, suntem ca acești nebuni din poveste care nu știau că sunt nebuni? Este o întrebare dificilă. Cum i-am putea răspunde? Un nebun nu-și vede propria nebunie! Putem doar constata că aparținem unei culturi materialiste care a pus mintea pe un soclu și a inhibat total intuiția care, ne învață oamenii înțelepți,  este drumul natural al omului spre actul de cunoaștere. Deci noi știm o groază de chestii dar nu cunoaștem nimic! Mai este timp pentru schimbare? O vrem? Putem?

DIVERSE FELURI DE APĂ

APA ALCALINĂ
          PH-ul acestei ape trebuie să fie superior la 7-8. Este o apă care dezvoltă țesuturi sănătoase și care are un efect pozitif asupra sănătății. Ea se bea, deci are un uz intern. Cu cat PH e mai ridicat cu atat mai alcalină, mai bună, este apa. Problemă: odată ajunsă în stomac, care are un PH cuprins între 1 și 2, o apă alcalină , cu un PH de 8, de exemplu, scade sub 6 deci se acidifiază grație acizilor din stomac. O informatie interesantă : Un bebeluș are în corp apă alcalină iar un om batrin are apă acidă.
          Medicina japoneză utilizează apa alcalină ca medicament. Cu ea se tratează artrita, durerile de cap, aparatul respirator, aritmiile cardiace, astmul, organele excretoare, gastrita, constipatia, hemoroizii, bolile de ricichi și zona ORL. Tratamentul e simplu: ½ l de apa alcalină dimineața și 45 min. nu se consumă nimic, ½ l de apa alcalină la amiază sau seara și nu se consuma nimic timp de 2 ore.

APA ACIDA SAU APA MOARTĂ
          Apa Moartă are un PH cuprins între 2 si 4, are un efect negatif, distrugător, anihilator. Nu se bea. In agricultură este utilizată pentru a distruge bacteriile, mucegaiurile, dăunatorii. La om zona ei de acțiune sunt bolile de piele.
          In basmele romanești apa vie este apa neîncepută obținută cu greu de un erou, un ales. Ea dă tinerețe veșnică, vigoare, redă viată, iar apa moartă vindecă rănile și lipește părțile de corp separate (ca de pildă capul tăiat), deci regasim uzul extern al acestei ape.

APA UȘOARĂ SAU APA SĂRĂCITĂ ÎN DEUTERIU
          Această apă are o concentrație izotopică de 25 PPM si este obținută prin distilare izotopică sub vid. Se obține din apa normală care are o concentrație izotopică de 145 PPMD/(D+H). Apa ușoară este utilizată în psoriazis, la scăderea colesterolului și al glicemiei, contra anxietății, împotriva acnei, al angioanelor, al bolilor de piele, al adenomului de prostată, al mioamelor și în diverse cancere. Anumiți cercetători estimează că concentrația izotopică din apa pe care o bem noi este prea mare și responsabilă de boli grave precum cancerul.

APA DE PLOAIE DIN  FURTUNILE DE VARĂ/ SAU APA VIOLET
           Francezul Marcel Violet a descoperit prin anii 1940 că apa de ploaie din timpul furtunilor de vară este un medicament capabil să vindece boli pe care medicina alopata nu putea s-o facă. El suferise un infact du miocard. Timp de 4 luni a băut 1. l din acest tip de apă. Vindecarea sa a fost completă. Pană și aorta, prealabil deformată își revenise complet. Un test efectuat la 74 de ani a arătat că Marcel Violet avea , grație consumului regulat din această apă, reflexe vizuale și auditive la nivelul tinerilor sub 20 de ani, deci această apă încetinește oxidarea celulelor, menține vigoarea corpului și a spiritului. Marcel Violet va consacra restul vieții lui la obținerea artificială a aceastei ape și la utilizarea ei în medicină , agricultură și la vindecarea animalelor.
 APA VIE (SAU APA BIOLOGICA) SI APA MOARTA (SAU APA ANTAGONICA)
           D-nul Gherghe Lucaci și D-nul Ion Mînzatu sunt doi romani care au brevetat “Apa Vie” sau „Apa Biologică” și „Apa Moartă” sau „Apa Antogonică”. Aceste ape sunt obținute prin aplicarea succesivă a două campuri electromagnetice  și a unui camp ultrasonor. Se obține astfel practic trei tipuri de apă , fiecare cu proprietăți și aplicații specifice: Apă Vie, Apă Moartă și Apă Neutră. Apa vie este aproape excesiv de vitală pentru ca plantele tratate cu ea ajung , din cauza creșterii acelerate și bogate să se sufoce pur și simplu. Picătura de apă vie pulsează ca o inimă, are o mișcare levogiră, deci un comportament particular. Aceste trei tipuri de ape se utilisează în diverse proporții și au aplicații terapeutice și mai ales cosmetice.

CONCLUZIE
          Vei găsi pe Net nenumarate propuneri de ape filtrate și de ape structurate, vandute scump. Cea mai mare parte dintre ele sunt însoțite de publicități extravagante care profită de credulitatea noastră, de suferințele noastre dar și de nostalgia noastră pentru apa miraculoasă din basme!
          Chiar dacă studiul stințific al apei se află doar la începuturile lui, pentru noi, neofitii, o concluzie se impune : este esențial să consumăm o apă de calitate. Dacă apa de la robinet este moartă, dacă cea îmbuteliată este tot moartă ideal ar fi să ne aprovizionăm  de la surse naturale dar verificate și mai ales să învățăm să ne resetam noi înșine apa pe care o consumăm. Resetarea este o afacere de sensibilitate și de valori personale. Unii aleg utilizarea piramidei, alții a argintului, alții se roagă, altii rostesc mantre, alții expun apa muzicii lui Mozart, alții pur si simplu nu uită să rostească ” Multumesc” înainte de-a bea paharul cu apă căci starea de recunoștință  este  una dintre cele mai puternice resetări de apă dand naștere unor superbe cristale ( spune japonezul Emoto).
           Apa ne mai pune o problemă :  cea a responsabilității noastre față de ea și față de natură. Imensa ei valoare pentru orice formă de viață ne invită să luptăm după puterile noastre împotriva poluării ei, a pamintului și al aerului. Si tot ea ne invită să veghem, în calitate de ființe conștiente și responsabile, la gandurile, emoțiile și actele noastre de fiecare zi ….în speranța că nu este prea tarziu!
                                                                                     
 
SURSE
1. Interviu Pr. Luc Montagnier , radio France Inter
2. Jacque Benveniste, carte: “ Ma verité sur la Memoire de l’eau”
3. Document INA, 1988, “Jacque Benveniste et la memoire de l’eau”
4. Revista “Science Vie”, articol : Memoire de l’eau, l’hypothese ne convainc toujours pas, autor: Mathilde Foulez
5. Ziarul “Le Figaro”, articol: “Le lent naufrage scientifique du Professer Luc Montagnier”
6. Site mediachimie, articol : “Homeopatie a l’epreuve d’Avogrado
7. Jacque Collin, carte: “L’insoutenable verité de l’eau”
8. Documentar rus, autor : Anastasia Popova, 2010, titru: “ Water, Le pouvoir secret de l’eau”
9. Pr. Rustum Roy, articol : “L’eau a la memoire, une base scientifique pour l’homeopathie.”


Offline bleu

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 6
Re: Pretioasa apa
« Răspuns #1 : Luni, 23 Noiembrie 2020, 18:34 »
Articolul Apa Pretioasa e important in masura in care sunt relativ putine axele in care putem actiona ca individ. Suntem 70% apa ceea ce semnifica ca cea pe care o bem e foarte importanta. Cum se face ca calitatea apei este atat de ignorata in medicina, in cadrul preventiei si in cadrul cultural? Daca cercetatorul Solodilov are dreptate ar trebui sa fim extrem de preocupati de apa pe care o consumam caci daca un camp pulsatoriu slab schimba ADN pestilor la cate campuri este expusa apa de la robinet? Am facut cateva cautari in India si am cazut pe acelasi lucru ca la japonezi si anume ca in traditiile stravechi apa era considerata un lichid a carui esenta spirituala este puritatea. Asta inseamna ca un dus nu curata numai pielea ci regenereaza tesuturile!  Asta inseamna ca o apa odihnita si resetata este capabila sa ne tina sanatosi si sa ne purifice de ganduri si emotii vatamatoare. Eu am optat pentru Bucovina, mi-am cumparat un bol mare de sticla unde se odihneste, o resetez in fiecare zi....Deci am ales! Si voi?
GDF

Offline costi31

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 604
Re: Pretioasa apa
« Răspuns #2 : Marți, 24 Noiembrie 2020, 20:41 »
Bună seara Gabriela , după cum vad abia aștepți un răspuns cat se poate la acest frumos articol , încerc și eu dar nu o lua ca punct de referință , in SC sunt oameni mult mai pricepuți și mai deștepți . :)
Ce pot eu să spun despre apa ? Uite : de mulți ani în urmă am locuit la țară într-o zonă nepoluată
Nu este o rușine că mă spălăm cu apă de ploaie care se adună la colțul casei , o apă care de altfel era stătută in lumina lunii pline , o apă care puțin incalzită pe timpul iernii era cel mai bun remediu pt par. Apa din fântână era cea mai bună , și acum cred la fel , este acea apa așezată care nu necesită o mare cantitate de argint că să o facem stabilă
Sunt adeptul apei din izvoare , din munte , dar iubesc natura la fel cum spun și Mulțumesc la fiecare copac sau apă de ploaie care mă udă vara in mod miraculos !  :)
Aștept să văd sau să aud despre izvoarele miraculoase în care mă pot îmbăia și bea cea mai bună apă !  :thumbup:
Vă salut cu mare drag !