Autor Subiect: Sorrento, ducatul livezilor de lamai  (Citit de 1942 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Sorrento, ducatul livezilor de lamai
« : Marți, 05 Ianuarie 2021, 14:32 »
Chiar si rezonanta numelui acestui loc este fascinanta si mitica. Se spune ca botezul sau vine de la „Sirentum” care înseamnă „Țara Sirenelor”, altii insa mai putin inclinati spre povesti si legende, au o altă părere. Aceea că numele orașului este derivat din cuvântul „Surreo” care înseamnă „a curge împreună”, idee inspirată din prezența in oras a mai multor râuri care isi aduna impreuna apele, in Marea Tireniană. Mie imi place prima prima varianta...

Asezarea acestui loc scaldat de soare si de apele marii, este uluitor de frumoasa. Are o vedere panoramica asupra Golfului Napoli, iar de acolo, in doi pasi, ajungi in pitorescul sublim al Coastei Amalfi, sau dupa o calatorie scurta pe mare, in strălucitorul Capri.



Istoria i se pierde in negura veacurilor, asa ca apare mai mult o poveste decat o realitate. Se spune ca a fost fondat de Liparos, fiul lui Ulise și al lui Circe, vrăjitoarea.

În poveste, Circe il avertizeaza pe Ulise, că nava sa va întâlni în curând sirenele. Pentru a nu cadea prada farmecelor muzicale ale sirenelor, Ulise isi acopera urechile cu ceara si acelasi lucru il face si pentru marinarii sai, carora le cere sa il lege de catarg. Aceasta legenda, care ne-a incantat tuturor copilaria si ne-a insufletit imaginatia, face parte din Odiseea, o foarte importanta opera din mitologia greaca, ce i se atribuie unui povestitor orb, Homer.

Istoria timpurie a acestor locuri este legata de fenicieni, care au fondat asezarea, undeva in sec XVII-lea IH si apoi de greci. Inainte ca romanii să ajunga aici, cei care se bucurau de acest paradis erau grecii și etruscii. Cand au cucerit si ocupat peninsula, romanii gasesc aici o asezare bine inchegata, cu o arhitectura urbana foarte minutios pusa la punct.

Datorită climatului său blând, mulți împărați romani și patricieni bogați au ales Sorrento ca reședință de vară, asa ca pentru a avea acces la vilele lor somptuoase, au ordonat construirea de drumuri. Viata de aici pulseaza tot mai mult, se ridica cladiri de o frumusete si armonie impresionanta. Din acea vreme provin ruinele Villa Pollio, numite astazi „I bagni della Regina Giovanna” („Băile Reginei”).



Sorrento a suferit datorita incursiunilor gotilor si lombarzilor până in anul 1000, când a devenit ducat. Linistea nu a durat mult, pentru ca  în 1133 este cucerit de normanzi. Timp de trei secole, Sorrento a fost parte a Imperiului Bizantin, pana cand acesta din urma a cazut sub cucerirea otomana, in 1453.

În urma invaziei franceze din 1799, Sorrento a fost guvernată de rudele lui Napoleon, mai întâi de Giuseppe Bonaparte și apoi de Gioacchino Murat. În 1815 odată cu întoarcerea lui Ferdinando I, regele celor două Sicilii, orașul a intrat într-o perioadă de mare prosperitate devenind o destinație turistică preferată.

Sorrento este renumit pentru că a fost locul de naștere al lui Torquato Tasso, marele poet al secolul al XVI-lea, ale cărui opere includ „Ierusalimul Eliberat”, „Rinaldo” și „Aminta”. În 1558, Sorrento a fost jefuit și jefuit de saracenii turci și locuitorii săi au fost masacrați. Sora lui Tasso a fost una dintre puținele sale supraviețuitoare. Acest eveniment a fost inspirația pentru una dintre lucrările sale despre prima cruciadă. Piața centrală din Sorrento este dedicată lui Torquato Tasso, iar statuia sa domina centrul acesteia.



Viata locuitorilor peninsulei a fost strans legata de mare cu tot ceea ce ofera ea, de la navigatia in scop comercial, pana la pescuit. Pe mare insa veneau si piratii, a caror expeditii se soldau cu morti si pagube insemnate. Dupa o perioada in care acestia si-au facut de cap, locuitorii au decis sa ridice o fortificatie cu ziduri inalte, care sa poata tine la distanta pe cei care traiau din jaf. Si astazi se mai pot vedea o parte din ziduri, semn al trainiciei cu care au fost construite

Pentru un turist care poposeste acolo, nu doar istoria fantastica a acelui loc este cea care impresioneaza. Ceea ce se remarca in primul rand sunt panoramele fantastice, uimitor de frumoase.



De aceea primul loc de popas pe care il fac atunci cand ajung in Sorrento, singur sau cu un grup, este Villa Comunale.



Din parc, de la balcoane si faleza, se vede tot golful, locul in care acosteaza vasele. Este o priveliste pe care nu ai cum s-o mai uiti. Alaturat este o bisericuta inchinata Sfantului Francisc, ce are un claustru foarte reconfortant. Intotdeauna intru acolo, mai ales ca deseori biserica adaposteste si cate o expozitie temporara interesanta.



Nu cred sa existe cineva sa ajunga in Sorrento si sa nu guste din mancarurile minunate care se prepara pe terase sau in restaurantele din orasel.



Aleg de regula, ca peste tot unde merg in lume, un fel de mancare tipica locului. Iar aici, cea mai vestita, este Gnocchi Sorrento Style. Hmmm, delicioasa. Gnocchi de cartofi cu roșii și mozzarella, acoperit cu puțină mozarella și stropit cu pecorino. Mâncarea este fiartă și coaptă în cuptor până când brânza se topește și blatul formează o crustă aurie. Prefer si un pic de busuioc deasupra.



Daca suntem la capitolul gastronomie, sa amintesc ca aici se face cel mai cunoscut si renumit Limoncello. Acesta este un lichior preparat din alcool, apă, zahăr și coajă proaspata de lămâie de Sorrento, niste fructe cu adevarat uriase. Minunatul digestiv nu este nici acru și nici amar, placut ca aroma, răcoritor, cu echilibrul perfect de aciditate și dulceață. Este cel mai frumos cadou pe care-l puteti face cuiva, la sosirea dintr-o excursie in Sorrento.



Daca este o persoana care personalizeaza cel mai bine Italia de Sud, aceea este diva din Pozzuoli, Sophia Loren. Viata ei este parca desprinsa din filmele in care a jucat cu mare succes, iar dragostea hollywood-iana impartasita cu Carlo Ponti, este una dintre cele mai frumoase povesti de iubire din lume. Carlo Ponti i-a fost regizor, prieten, iubit, soț și tată pentru copiii sai. El a ajutat-o să devină ceea ce este și, in ciuda obstacolelor, au fost fericiți, s-au iubit enorm si fidel, ramanand impreuna, unul lângă celălalt o jumătate de secol. Pana in 2007, Carlo Ponti a murit.



In anul in care ma nasteam, 1961, Sophia Loren câştigă premiul Oscar, pentru interpretarea sa magistrala in din filmul său de referinta – „La ciociara”. Sophia Loren a apărut în peste 100 de filme şi emisiuni TV în cele şase decenii de actorie, fiind considerată una dintre cele mai frumoase femei din toate timpurile, iar „Empire” a clasat-o pe locul 25 pe lista celor mai bune vedete din istoria filmelor.

Care este legatura Sophiei cu acest loc? Acela ca a realizat un film intitulat „Scandal în Sorrento”, o comedie romantică italiană ce se petrece în magnificul golf Napoli.

De Tasso, deja am amintit, va spuneam ca piața principală si cel mai cunoscut punct de reper din Sorrento, ii poarta numele. În timpul zilei, piața este un centru plin de viață si de turiști, spre seara insa, atunci cand vizitatorii si vasele de croaziera parasesc Sorrento, este romantic si linistit. 

Scriitorul american Francis Marion Crawford a locuit în Sorrento. Remarcat pentru poveștile sale clasice ciudate și numeroasele romane avand Italia ca decor, Francis Marion Crawford a fost un celebru rezident american al Sorrento. Scriitorul a locuit la istoricul Hotel Cocumella în 1885 și, după ce s-a căsătorit cu Elizabeth Berdan, s-a stabilit în Sant 'Agnello in ceea ce este acum cunoscut sub numele de Villa Crawford.

Ce iubesc eu cel mai mult in Sorrento? Pai asa cum spuneam imi place sa privesc marea din Villa Comunale. Este una dintre cele mai plăcute experiențe și cu siguranță unul dintre cele mai romantice lucruri de făcut în Sorrento, mai ales daca prind apusul acolo. Parcul este chiar deasupra Marina Grande, iar priveliștea portului plin de bărci colorate este mai mult decat pitoreasca.



Dincolo, spre est, peste Golful Napoli, se află Muntele Vezuviu. Privind spre vest, se vede Capo di Sorrento, o zona proeminenta, stancoasa. De acolo este un lift care duce de la Villa Comunale până in port. Asta daca e pe graba, sau sunteti obositi. Exista si o alta cale de a ajunge sus, pe stradutele serpuitoare care urca si ajung apoi pana in Piata Tasso.

Apoi imi place sa zabovesc la umbra lamailor si portocalilor, intr-o gradina pe care o cunosc si unde ajung de fiecare data cu cei care ma insotesc. Lenevesc in mireasma florilor, savurez un limoncello si imi imprastiu gandurile ancorandu-le de acel loc, pe care nu l-as mai parasi vreodata.

Ori de cate ori ajung in Sorrento aleg ca pentru o ora-doua, sa bat stradutele din centrul vechi: Via S. Cesareo, Via Fuoro, Via dell'Accademia, ma intorc apoi ca intr-un ritual de tur, pe Corso. Intotdeauna imi umplu rucsacul de cumparaturi: limoncello, sapunuri aromatizate cu lamaie de Sorrento, obiective decorative din ceramica, marochinarie fina, articole textile. Sunt o multime de oportunitat si chiar daca este o zona turistica, preturile nu sunt chiar mari.

Astept cu nerabdare sa ma intorc acolo, sa simt din nou soarele Italiei de Sud, sa ma bucur de peisaje, de forfota, de mancarurile sorrentine, sa fac o plimbare pe apa pana la Amalfi. Chiar mult nu mai este, asa ca numar zilele...

La pas, prin Sorrento: