Autor Subiect: Zanzibar, un paradis cu istorie dramatica.  (Citit de 1926 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Zanzibar, un paradis cu istorie dramatica.
« : Duminică, 31 Ianuarie 2021, 17:21 »
Cu doar cincizeci de ani inainte de a ma naste, oameni rapiti din satele lor traiau inlantuiti, munceau pana la epuizare si erau tratati ca niste animale. Infometati, abuzati si maltratati sclavii au costituit sute de ani cea mai ieftina si accesibila mana de lucru in coloniile britanice, franceze, spaniole, portugheze, belgiene, olandeze. Nu vi se pare ciudat si ipocrit ca nepotii stapanilor de sclavi ne dau noua, un popor destul de bland, lectii de democratie? Ca ne invata cum sa tratam pe semenii nostri?

Acum cativa ani cand am ajuns in Stone City, Zanzibar am realizat consternat, cat de aproape am fost de acest fenomen inuman. Cand citeam de scalvagism, il asociam temporar cu epoci de mult apuse. Doar cand am ajuns in fosta piata de sclavi si am vizitat apoi muzeul sclavagismului din Zanzibar, am realizat ca a disparut doar o generatie de cand  se intampla asta. Strabunicii mei au fost contemporani cu sclavagismul.

Forma asta de exploatare totala nu a fost inventata atunci, dupa Marile Descoperiri Geografice, la colonizarea noilor pamanturi. Sclavagismul a existat intotdeauna, cei puternici si mai razboinuci au inteles foarte repede ca se poate trai usor, fara sa muncesti. E destul sa ameninti, sa ataci, sa inlatuiesti, sa tii sub teroare niste oameni si ei vor fi nevoiti sa munceasca pentru tine. Fara prea mari cheltuieli. Cu mancare putina, cu conditii de locuit groaznice.

Primitivismul si antichitatea au fost vremuri in care scalvagismul era folosit la scara larga. Triburile, natiunile mai puternice ii atacau pe cei mai slabi, le luau agoniseala si pe ei ii foloseau apoi dupa nevoi si bunul plac. Incursiunile razboinice sfarseau multe dintre ele cu oameni pusi in lanturi, mutati de unde traiau, folositi pana la epuizare si badjocoriti.

A venit apoi o perioada de ev mediu in care lucrurile se transformau continuu. Unele in rau, altele in bine. S-au pierdut atunci apucaturile de stapan de sclavi si parea ca lumea se indreapta spre un soi de democratie. Dar nu a fost sa se intample asa curand asta. Lucrurile au luat o total alta turnura dupa ce dintr-o data a crescut nevoia de forta de munca. Care era musai sa fie ieftina. Descoperirile geografice au adus coroanelor regale pamanturi fertile, o uriasa bogatie, doar ca aceasta trebuia exploatata. Si uite asa in unele zone din lume, s-a produs intoarcerea la sclavagism.

Acum, la o 150 de ani de la abolirea sclaviei, lumea pare sa fi uitat ca a existat asa ceva. „Marile democratii” ale lumii evita sa discute despre asta si asteapta ca totul sa se acopere de praf. Corect ar fi fost sa prezinte lumii ce s-a intamplat acolo sa povesteasca despre milioanele de oameni care au pierit, sa se caiasca, sas-i ceara iertare. Dar mandria lor de stapani ai lumii nu-i lasa sa faca asta, insistand doar pe istoria lor plina de vitejie, prezentandu-se in nimburi de glorie. Cand adevarul este total altul. Au trait sute de ani de pe urma coloniilor, de pe urma muncii sclavilor, de pe urma birurilor pe care le-au pus. Nu au nici un merit, decat acela ca au avut sansa sa descopere cum se poate folosi fierul pentru a cuceri lumea.

Ma intorc la povestea mea, localizata la confluenta a doua civilizatii: cea araba, din Orientul Mijlociu si cea Est-Africana. Zanzibarul a fost placa turnanta a comertului cu sclavi, a fost unul dintre cele mai importante locuri pentru aducerea, vazarea si distribuirea acelor amarati, asa ca despre asta vreau sa scriu.

Cand ajungi acolo, in acel paradis al apelor de azur, cu palmieri si baobabi, nu-ti poti inchipui cate drame ascunde acel loc, cat de mult a schimbat destinul a milioane de oameni. Uitat de mult este trecutul întunecat care a umbrit acest paradis însorit în urmă cu 200 de ani.

Arhipelagul, care astăzi este o parte semi-autonomă a Tanzaniei, a fost considerat atunci ca centrul comerțului cu sclavi din Africa de Est. Pe lângă materiile prime foarte valoroase atunci, cum ar fi fildeșul și râvnitele cuișoare, un lucru s-a remarcat mai presus de toate: carnea vie, adica sclavii.

Vânzarea de sclavi africani a devenit populara în secolul al șaptelea, când Islamul câștiga putere în Africa de Nord, atunci cand o distanie din Damasc ajunge pana la malurile Mediteranei. Asta se intampla cu șapte secole înainte ca europenii să exploreze continentul și cu zece secole înainte ca vest-africanii să fie vânduți peste Atlantic către America.

Zanzibarul a fost de fapt o mare inchisoare, era locul în care sclavii erau adusi din Africa si ținuți înainte de a fi transportați către alte destinații.

A fost o vreme lunga in care musulmanii arabi din Africa de Nord și de Est au vândut maurii capturați, în Orientul Mijlociu. Acolo acestia erau pusi sa lucreze in agricultura, dar si in haremuri si chiar profesori. Musulmanii, inclusiv musulmanii africani, nu aveau voie să fie înrobiți, islamul nu perimitea asta.

Inițial, musulmanii arabi din Europa de Est și Central au luat doar sclavi albi pentru a-i vinde Arabiei", dar puterea militară din ce în ce mai mare a Europei a pus capăt expansiunii islamice și pentru ca aparut o penurie de sclavi, musulmanii arabi au inceput sa priveasca Africa Neagra.

Potrivit unor istorici sclavia a existat practic în toate civilizațiile. Așa a fost și în Africa înainte de venirea coloniștilor. În centrul Africii de Est, grupuri etnice luptau unul împotriva celuilalt, iar prizonierii de razboi deveneau sclavi, vanduti apoi mai departe. Deci nu musulmanii arabi au inventat vanatoarea si comertul cu scalvi, acesat deja exista in Africa, de asemenea si structurile necesare capturarii si negotului de carne vie.

Comerțul cu sclavi a înflorit în Zanzibar la inceput nu ca un imens targ ci pentru nevoie locala”:  proprietarii de pamanturi aveeau nevoie de mana de lucru la fermele de cuișoare.

Comerțul cu sclavi din Africa de Est a început cu adevărat din secolul al XVII-lea. Din ce în ce mai mulți comercianți din Oman s-au stabilit în Zanzibar. Insula a preluat un rol important în comerțul internațional de mărfuri și  în consecință si comerțul cu sclavi. Așa a fost creată cea mai mare piață de sclavi din Africa de Est.
Există doar estimări, dintre care unele variază foarte mult, cu privire la numărul de africani care au fost vânduți din Africa de Est în Africa de Nord. Acest lucru se datorează și faptului că mulți dintre sclavi au pierit. Cercetările științifice concluzionează că aproximativ trei din patru sclavi au murit înainte de a ajunge pe piața unde urmau să fie vânduți. Cauzele au fost foamea, boala sau epuizarea după călătorii lungi. Deci trei din patru sclavi din Africa de Est au murit de foame în drum spre piața sclavilor.

Am gasit o estimare facuta de un cercetator din Senegal, care a estimat că 17 milioane de est-africani au fost vânduti în sclavie si precizeaza el "Majoritatea oamenilor au în continuare in minte comerțul transatlantic de slavi facut de europeni pentru coloniile din Lumea Noua. In realitate insa sclavia arabo-musulmană a fost mult mai mare ". "Opt milioane de africani au fost aduși din Africa de Est prin ruta trans-sahariană către Maroc sau Egipt. Alte nouă milioane au fost deportați în regiuni de la Marea Roșie sau Oceanul Indian."

Am gasit ceea ce spunea un istoric despre estimarea senegalezului, care are urmatoarea remarca:  "17 milioane? Cum este posibil acest lucru dacă populația totală a Africii la acel moment nu ar fi fost nici măcar de 40 de milioane?"

S-ar fi cunoscut mai multe sau macar s-ar fi putut face estimari mai precise, dar din pacate nu au existat nici un fel de rapoarte. Asa ca e greu de facut un calcul asupra numarului de scavi adusi si vanduti din Zanzibar. Cunoscutul misionar si explorator David Livingston  a estimat că 50.000 de sclavi erau vânduți anual pe piețele din Zanzibar. Insa este contrazis si el de acelasi istoric care-l combate si pe senegalez, care face referire la capacitatea de a gazdui atatia oameni. Parerea mea este ca numarul e important ci ce s-a intamplat acolo.

Multi sclavi au fost vanduti si dusi in Egipt sau Arabia Saudită, dar incepand cu 1820, coloniștii din Oman au început să cultive cuișoare în Zanzibar pentru a satisface cererea tot mai mare de pe piața mondială. Plantațiile mari s-au dezvoltat rapid și era nevoie mare de sclavi. Asa ca o parte din cei care erau destinati doar sa tranziteze insula, au ramas ca sclavi in Zanzibar. Recolta de cuisoare din Zanzibar, a crescut exponential pe insula, din 1839 până în 1860, cantitatea de cuișoare exportate a crescut de la 565 kg la 12.600 de kilograme, asa ca Stone Town nu mai era doar un centru al comerțului cu sclavi ci si unul de păstrare a sclavilor. Este perioada in care activeaza unul dintre cei mai odiosi comercianti de sclavi, devenit personaj al multor carti:  Tippu-Tip.

Unul dintre locurile de pe continent in care era adunati cei rapiti din Africa Neagra, este castelul Cape Coast, dintre cele patruzeci de forturi din Ghana, unde au fost închiși sclavi din Burkina Faso și Niger. Această fostă fortăreață de sclavi putea adaposti la un moment dat chiar si 1.500 de sclavi, înainte de a fi încărcați pe nave și dusi in sclavie în Lumea Nouă din America și Caraibe.

La sfârșitul lunii august 1791, a început o revoltă a sclavilor în Haiti și Republica Dominicană de astăzi. Aceste două răscoale au constituit scanteia, care in final a dus la abolirea comerțului transatlantic cu sclavi, sclavia și colonialismul în Africa.

Cu toate acestea, abia în 1873 sultanul Seyyid Barghash din Zanzibar, sub presiunea Marii Britanii, a semnat un tratat care considera comerțul ca o ilegalitate. Insa acest decret nu a fost pus în aplicare în mod corect, asa ca abia în 1909 sclavia a fost definitiv abolită în Africa de Est.

In Stone Town, in muzeul dedicat victimelor sclavagismului, in ultima camera exista o panoplie, in care sunt indicate tarile care inca practica traficul si folosirea de carne vie. Printre cele 10 tari vizate se numara si Republica Moldova, pentru femeile rapite si obligate sa practice prostitutia departe de tara.
Concluzia este ca sclavia există încă, într-o formă diferită, dar pana la urma tot scalvie este. Se estimează că aproape 40 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc încă în sclavie. În Africa sunt sute de mii. În Mauritania se spune că sclavia este abolita, dar în realitate situația din Africa de Nord nu s-a schimbat prea mult. Tinerii sunt înrobiți împotriva voinței lor, forțați să muncească și exploatați sexual.

Au existat rapoarte din Libia despre piețele organizate de sclavi și în urmă cu câțiva ani, un caz de sclavie a fost descoperit în alt loc din Africa:. "Intr-o mina dintr-o zonă îndepărtată s-au descoperit 50 până la 60 de băieț care era obligati să lucreze. Nu erau plătiți și locuiau într-un lagăr păzit de bărbați înarmați".
Efectele sclaviei în Africa au fost si sunt uriase, dar se vorbeste extrem de putin despre asta. Ambele parti implicate, „democratia alba occidentala” nu-si permite sa-si schimbe statutul acelor vremuri din „viteaz” in „stapani de sclavi”, iar musulmanii care domina acum Africa tac si ei malc, pentru ca Islamul se doreste prezentat ca o religie a blandetei, a intelegerii si ajutorului intre oameni. A recunoaste sau a relua tema sclavagismului inseamna si pentru unii si pentru altii o pata imensa.

Oricine ajunge in Zanzibar nu ar trebui sa ocoleasca Muzeul dedicat victimelor sclavagismului. Exista acolo o multime de fotografii, de explicatii, iar doua dintre camerele in care erau tinuti inlantuiti sclavii „in carantina ” se pot inca vedea. Ajuns jos, intr-o camera nearisita si foarte stramta m-am cutremurat la gandul ca niste oameni stateau acolo legati, cu zilele, infometati, speriati si fara speranta. A fost locul care mi-a ramas cel mai puternic in minte.

Sunt lucruri pe care le lumea trebuie sa le stie, pentru a nu permite ca vreodata sa se repete. E adevarat, sunteti in vacanta, ati ajuns acolo cu gandul la bucuriile pe care acel loc superb le ofera si poate nu va doriti emotii sau incarcaturi sentimentale negative. Va cunoasteti fiecare felul in care reactionati la astfel de istorii dramatice si puteti alege, sa ramaneti cu povestea mea in minte, sau sa intrati sa vedeti mai multe.

Mai jos sunt fotografii pe care le-am facut in muzeu si care surprind ororile si felul in care erau tratati sclavii. Intr-unul dintre desene este prezentat felul in care erau dus sclavii, legati, sute de kilometri. Cu gaturile prinse in juguri de lemn, nehraniti, batuti, erau manati ca niste vite pana la ocean, acolo unde urmau sa fie imbarcati. Cei care nu rezistau pe drum erau legati si lasati prada animalelor salbatice, ca exemplu si motivatie pentru ceilalti...

























Acestia erau cei care traiau din vazarea de sclavi, printre care al doilea este Tippu-Tip:









Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Re: Zanzibar, un paradis cu istorie dramatica.
« Răspuns #1 : Joi, 18 Februarie 2021, 09:58 »
Am vazut ieri un film inspirat din realitate. Se numeste "The Stanford Prison Experiment" si a fost prima oara prezentat in 2015. Nu stiu daca l-ati urmarit. Pe mine m-a cutremurat, daca pana acum am avut o indoiala in ceea ce priveste comportamentul deviant al oamenilor pusi in anumite situatii, acum am certitudinea ca in cei mai multi oameni se ascund "zone negre".  Atata doar, ca educatia, teama de repercursiuni, societatea si cadrul in care traiesc faca sa fie tinute incuiate. De multe ori m-am gandit cum poti sa fi atat de inuman incat sa chinuiesti semeni ai tai, sa-i torturezi, sa-i obligi la munca fortata, sa-i umilesti. Experimentul care chiar s-a desfasurat in realitate, deci nu este o fictiune si demonstreaza ca in oameni zace latent necrezut de mult cinism, chiar si porniri criminale.

Filmul asa pe scurt. Se de un anunt in urma caruia se prezinta mai multi studenti ca accepta sa participe la un experiment in schimbul a 15 USD pe zi. Perioada era intre 1 - 2 saptamani. Functie de profilul psihologic au fost impartiti in 2 grupe: gardineni si detinuti. O zona din universitatea Stanford a fost transformata in inchisoare, cu cateve celule, iar cei care urma sa joace rolurile de detinuti au fost incarcerati in acestea. Grupa de gardieni urma sa supravegheze tot ce insemna regim de detentie.

"Gardinenii", nu doar ca si-au luat rolurile in serios, dar au ajuns sa umilieasca, sa agreseze, prin tot felul de forme abjecte pe "detinuti". I-a adus in doar 6 zile intr-un asa hal, incat comportamentul acestora s-a schimbat dintr-unul normal intr-unul adaptat la viata de inchisoare. Se dovedeste ca acceptam mult prea usor umilinta, agresiunea, ca nu suntem mental pregatiti sa ripostam. In 6 zile, persoane tinere, educate, au ajuns sa fie niste fiare sau opus niste mielusei, supusi si fara nici o putere.

6 zile au fost destul pentru a instaura confuzia, frica, panica in ""detinuti". Este incredibil cat de usor poate fi manipulata mintea umana.

Experimentul desi a fost crud si pe alocuri scapat de sub control, a demonstrat clar cateva lucruri care altfel erau doar la nivelul de teorie sau incertitudine.