Clisura Dunării, o poveste frumoasă
Am revenit pentru a treia oară în aceste locuri dar de fiecare dată a fost altfel. De data aceasta am ajuns puțin mai târziu decât de obicei și, deși inițial prognoza nu era foarte prietenoasă, ne-am bucurat de o vreme plăcută, cu soare. Partea bună a fost că, din nou, am fost doar noi la obiectivele turistice, fără îmbulzeală, gălăgie, o adevărată plăcere să explorăm aceste locuri minunate.
Am poposit întâi la Horezu, la atelierul ceramistului Mihai Biscu care ne-a prezentat cu răbdare si multa pasiune tainele olaritului, mesteșug care este pe cale de dispariție. Mai sunt puțini meșteri autentici pentru că nu se pune preț pe ceramica adevărata, se preferă ceramica de import. Pictată în culori vii, la un pret mai mic, atrage turistii, majoritatea neavand cunostintele de a deosebi un obiect confectionat manual de unul realizat în serie. Magazinele cu ceramica de import sunt chiar la drumul principal, merită însă mers puțin mai departe, în fostul sat Olari, unde locuiesc meșterii autentici, o zonă foarte frumoasă.
Mai treceți prin Olari, vizitați acest atelier, spuneți mai departe ce obiecte deosebite se găsesc aici, poate nu este prea târziu pentru a mai salva ceva.
Ne-am continuat apoi drumul spre Târgu Jiu unde am vizitat pe îndelete ansamblul monumental realizat de Brâncuși: Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, am parcurs pe jos Calea Eoilor, am traversat Jiul, pentru a înțelege mai bine viziunea acestui mare artist despre care se spunea că a „stricat” sculptura. Un omagiu adus ostașilor români căzuți în timpul primul război mondial.
La cazare am ajuns spre seară, ne-am delectat cu o masă gustoasă de pește, cei care nu au fost prea obosiți au mai rămas la un pahar de vorbă, niste muzica
Am atașat și câteva fotografii dar, se pare că sunt din nou probleme cu platforma Postimage prin intermediul căruia se afișează imaginile.