A doua zi la 7:30 eram cu toții la micul dejun, pregătiți de drumeție, o mobilizare exemplară
Dar, în mai puțin de jumătate de oră a început o ploaie măruntă, semn că nu se va opri curând. Ne-am consultat rapid și varianta „rămânem la pensiune la un vin fiert” a ieșit rapid din discuție
Am convenit să inversăm punctul de plecare pe traseu și să urcăm în Munții Baiului cu telegondola, intuiam că la 1.700 m există șanse mai mari să avem zăpadă sau lapoviță. Doar câteva persoane au renunțat la traseu.
Și, într-adevăr, pe culmea Sorica nu ploua. Doar niște nori pufoși pluteau pe deasupra munților creându-ne senzația că plutim deasupra lor. Ce senzație faină
După o ședință foto prelungită am început traseul. Temperatura era plăcută, nu bătea vântul. Am mers o oră bună când, din senin,a început vântul pe care eu îl așteptam... Și ceața a început să devină tot mai densă, pe măsură ce ne apropiam de Baiul Mare. Un prilej foarte bun de a ne evalua echipamentul, de a simți pe propria piele cât de rapid se poate schimba vremea la munte și cât de important este să fii echipat corect, să ai o haină uscată de rezervă.
Din acest punct ne-am întors, vântul era mult prea puternic. Am revenit la cabana din apropiere unde ne-am bucurat de o atmosfera tipica de munte. Am stau la un ceai si un vin fiert, ne-am jucat cu doi pisici jucausi si o catelusa foarte prietenoasă, nu ne venea să mai plecăm... Dar voiam să mai facem un traseu, era mult prea devreme pentru a reveni la pensiune.
De la Azuga ne-am indreptat spre Poteca Regală din Sinaia, un traseu foarte pitoresc în această perioada când pădurea îmbracă toate culorile. Picura domol dar noi eram echipați ca la carte, după vorba „Poa' să ningă, poa' să plouă, eu am pelerină nouă”... Doar goliserăm stocul de pelerine de la Lidl cu o zi înainte.. Cu forțe proaspete, am reînceput urcușul dar priveliștea de pe stâncile lui Franz Joseph au meritat din plin orice efort. Masa de prânz am luat-o in Poiana Stânii. Între timp stătuse si ploaia dar oricum nu mai conta, eram fericiți. Pe traseu ne-am intalnit si cu alti turisti, echipati cu umbrele... La intoarcere am mai urcat pe o stâncă panoramică, tare frumos se vedeau munții și de aici. Mă bucur că am reușit să ajungem și aici, natura are farmecu ei chiar și când plouă. Pe drumul spre pensiune ne-am mai oprit la o ciorbă în Sinaia, a fost o ieșire foarte plăcută, cu multă veselie, cântece și zâmbete