Autor Subiect: Berberii, stapanii Muntilor Atlas  (Citit de 1235 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11872
Berberii, stapanii Muntilor Atlas
« : Duminică, 21 Februarie 2021, 11:44 »
Cine erau maurii?

Eram copil cand am auzit prima oara de mauri. La „Pacea” cinematograful din oras, rula „El Cid”, o pelicula epic - istorica care prezenta romantat viata lui Rodrigo Díaz de Vivar. Actiunea se petrecea in secolul al XI-lea, iar in rolurile principale jucau Charlton Heston si Sophia Loren, Doña Ximena in film. Cel pe care maurii il numeau cu respect As-Di (de aici El Cid), adica „Domnul” traia si lupta intr-o epoca in care Andaluzia era califat. Ma impresionasera atunci in film, fizionomiile aspre, fetele acelea incrancenate, inchise la ten ale dusmanilor Cid-ului si vestimentatia lor orientala. Si imi placea cum suna: ”maur”.

Ceva mai incolo am dat de piesele lui Shakespeare, asa ca am ajuns la Othello, generalul maur din armata venețiană care se indragostise de frumoasa Desdemona. O tragedie care mi-a placut mult, este „povestea” mea preferata dintre scrierile inca anonimului „Shakespeare”.

Apropo de scriitorul englez si de mauri. Exista citatul: „Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa moare” pe care multi il atribuie lui Shakespeare, asta probabil din cauza notorietatii lui Othello. Dar este o confuzie: replica „Der Mohr hat seine Arbeit gethan, der Mohr kann gehen” aparţine maurului din Tunis Muley Hassan, din „Conjuraţia lui Fiesco” de Friedrich Schiller.

Am inceput sa citesc despre mauri acum vreo zece ani, inainte de a ajunge pentru prima oara pe „pamantul rosu”, Al-Andalus. Cu cat citeam mai mult despre istoria maurilor, cu atat mai impresionat eram. Se nascuse in mintea mea o curiozitate fantastica, alimentata de exotismul si misterul ce invaluia „lumea maura”.

Intalnisem atunci, la primele lecturi si termenul de berber, pe care il percepeam cel putin asociat cu maur, daca nu chiar sinonim. Si aparuse o confuzie, pe care nu stiam cum s-o rezolv: ce este „maur” si ce numim „berber”?

Dupa 10 ani, dupa mai mult de 15 calatorii in Andaluzia tot nu pot raspunde delimitativ. Termenul de maur, nu descrie de fapt o etnie, o rasa sau un popor. Este aceasi situatie ca si in cazul numelui conventional dat Mesopotamiei. Nu a existat niciodată o tara numita Mesopotamia, este doar un termen inventat de istoricii greci atunci cand se refereau la zonele locuite dintre cele doua mari rauri: Tigru si Eufrat. La fel sta situatia si in cazul termenului „maur”, inițial folosit pentru a descrie berberii și alți locuitori din vechea provincie romană Mauretania (Africa de Nord).

Atat de tare s-a impamantenit aceasta expresie, incat ea a fost tot mai general folosita, ajungand sa descrie orice persoană cu pielea închisă la culoare. Asta in Europa, pentru ca imediat dupa ce treci stramtoarea Gibraltar, ceea ce identifici in minte ca maur, acolo este „berber”. Timp de mii de ani, amazighii cum se numesc ei insusi, au locuit Africa de Nord, au traversat Sahara și întregul bazin sudic al Mediteranei pentru a face comerț. De-a lungul timpului au mai fost numiti de catre grecii antici „libieni” si de romani „numibieni”.

Berberii sunt de fapt indigenii din Maroc și Algeria și într-o măsură mai mică Libia și Tunisia. Sunt descendenți ai unei rase antice care a locuit Marocul și o mare parte din Africa de Nord încă din vremea neoliticului. Originile berberilor sunt neclare;  o serie de valuri de oameni, unii din vestul Europei, unii din Africa subsahariană și alții din nord-estul Africii, s-au stabilit în cele din urmă în Africa de Nord și au alcătuit populația indigenă.

Orice lucru nedefinit aduce dupa el si mister, iar de aici pana la speculații este doar un pas. Originile maurilor s-au cautat in cele patru zari, s-au dezvoltat tot felul de teorii legate de locul de bastina a berberilor. Daca ar fi sa-mi dau cu parerea dintre tot ce am citit, aleg sa cred ca au migrat de undeva din sud-vestul Asiei. Cei care au adus aceasta ipoteza fixeaza ca perioada prima de mutare, începutul mileniului III î.Hr.

De ce inclin sa cred asta? In special din cauza scrierii „Tifinagh”, cea folosita de berberi. Cand am vazut prima oara in Maroc placute scrise in aceasta scriere, am asociat-o imediat cu cea antica feniciana – scitica de acolo de unde isi trag radacinile mai multe alfabete, inclusiv cel grecesc, cu care „tifinagh” are multe asemanari geometrice.

Exista multe timpuri de berberi si daca aveti ocazia sa calatoriti de la nord din Muntii Rif, pana jos, in oazele sahariene de la sud de Ouarzazate, puteti remarca ca exista o gradualitate a culorii fetei de la un alb-masliniu pana la aproape negru. Cel mai probabil ca migratia si extinderea lor pe o suprafata foarte intinsa si diferita climatic, tribalizarea, izolarea a dus la formarea de mai multe profile fizionomice si dialecte.

Berbere din zona Rif si Atlas:







Berber saharian (cu siguranta unii dintre voi, care au fost cu mine in Sahara, o sa-l recunoasca de la petrecerea din oaza - tabara de corturi):



Maur din sud:



Berberii vorbesc o varietate de dialecte foarte putin asemanatoare intre ele, ce se simte sunt doar influentele afro-asiatice. Din cauza tribalizarii nu au dezvoltat niciodată un sentiment nationalist. Singura lor identificare era tribul, clanul și familia lor. În mod colectiv, berberii se referă la ei înșiși pur și simplu ca imazighan, căruia i s-a atribuit semnificația „oameni liberi”.

Egiptenii au fost cei care au lasat ceva scris despre berberi mentionandu-i ca nomazi, cu intentii de stabilire în Delta Nilului. Faraonii egipteni au reușit să-i tina sub control si sa-si impună stăpânirea asupra lor, punandu-le chiar un tribut. Ulterior mulți berberi au servit în armata faraonilor, iar unii s-au ridicat chiar in poziții importante în statul egiptean.

Numele Libia este derivat din numele unui trib berber cunoscut de vechii egipteni, ulterior aplicat de greci în cea mai mare parte a Africii de Nord.

La fel ca fenicienii, marinarii minoici și greci au facut incursiuni timp de secole pe coasta nord-africană, care în cel mai apropiat punct se afla la 300 de kilometri de Creta. Insa prima așezare greacă permanenta a aparut doar in secolul al VII-lea î.e.n. în perioada marii colonizării elene.

Potrivit unei legende, emigranții greci din insula Thera, devenita prea aglomerată, au fost indrumati de oracolul de la Delfi să caute un nou camin in Africa de Nord si asa, in 631 î.Hr. au întemeiat orașul Cirene. Locul către care îi conduseră ghizii berberi se afla într-o regiune fertilă de munte, la aproximativ 20 de kilometri spre interior de mare, într-un loc unde, potrivit berberilor, o „gaură în ceruri” ar oferi precipitații abundente coloniei.

Daca mergeti in Maroc, aproape cu siguranta ghizii va vor spune ca berberii reprezinta bastinasii de acolo, peste care au venit ulterior, arabii. Foarte simplist, redus la un adevar doar partial si nici acel putin, nu este tocmai exact. Este ca si cand in istoria noastra ai uita sa spui ceva de daci.

Trebuie spus ca berberii au intrat în istoria marocană tarziu, doar spre sfârșitul mileniului al II-lea î.Hr. Sa nu uitam ca Africa a fost leaganul precivilizatiei, ca aici evolutia umana a fost cu un pas mare inaintea Europei. Africa a avut o alta clima, nu era atat de calda si uscata ca astazi. In savanele Africii  traiau popoare adaptate la viata de stepa.

In Maghreb s-au gasit o multime de dovezi ale unei ocupațiii hominide si asta cu mai bine de 200.000 î.Hr. Civilizația neolitică (marcată de domesticirea animalelor și agricultura de subzistență) s-a dezvoltat puternic în Maghrebul Saharian și Mediteranean între 6000 și 2000 î.Hr. Deci la momentul in care migreaza berberii aici exista deja o populatie bastinasa organizata care traia din agricultura.

Nu se stie cum s-a desfasurat procesul de asimilare, daca a fost fortat, daca a fost firesc si natural, ceea ce este cert insa e ca din amestecul dintre localnici si migranti s-a creat un amlagam de popoare. Definit si numit ulterior ca populatie berbera.

Sa nu uitam nici de fenicieni, primii mari colonizatori ai lumii, care pătrunseseră în vestul Mediteranei înainte de secolul al XII-lea î.Hr. si au înființat colonii de-a lungul coastei si pe rauri. Se ocupau de extragerea si depozitarea de sare și minereu. Au sosit apoi si cartaginezii aici si acestia au dezvoltat relații comerciale cu triburile berbere din interior carora le platea un tribut anual pentru a se asigura de cooperarea lor în exploatarea materiilor prime.

Romanii au fost stapanii Africii de Nord o buna bucata de vreme, dar nu se poate spune ca au avut o alta influenta importanta asupra populatiei locale, a berberilor, decat aceea ca i-a crestinat. Dominatia romana, a dus fireste la o polarizare a bogatiei in Roma. Gandul ca acolo se gasesc comori uriase a facut sa incolteasca la Damasc ideea de cucerire si jefuire a Romei. Aceasta a fost incepand cu sec VI cel mai important vis al califilor. Doar ca erau foarte cunostienti ca singuri nu o sa reuseasca. Aveau deci nevoie de un aliat.

L-au vazut imediat in mauri. A-i determina, a le avea ajutorul era de cel mai mare folos in a putea ataca Roma. Nu au ajuns niciodata pana acolo si planurile lor s-au schimbat in timp. Ce influenta au avut asupra berberilor? Le-au schimbat religia, astfel ca dupa crestinarea determinata de romani, a urmat islamizarea impusa de arabi.

În anul 711 d.Hr., un grup de musulmani din Africa de Nord condus de generalul berber, Tariq ibn-Ziyad, a capturat Peninsula Iberică (Spania și Portugalia moderne). Cunoscut sub numele de al-Andalus, teritoriul a devenit un centru cultural și economic prosper, unde educația și artele și științele au înflorit.

Alhambra, perla arhitecturala ramasa de la mauri:





De-a lungul timpului, puterea statului musulman s-a diminuat si datorita luptelor interne, dar mai ales din cauza incursiunilor crestine, cunoscute sub numele de Reconquista.Timp de secole, grupurile creștine au contestat dominanța teritorială musulmană în al-Andalus și și-au extins încet teritoriul. Aceasta a culminat în 1492, când monarhii catolici Ferdinand II și Isabella I au câștigat războiul din Granada și au recucerit teritoriile ocupate de mauri. În cele din urmă, acestia, impreuna cu evreii care nu au acceptat catolicizarea, au fost expulzați din Spania. Foarte multi s-au stabilit in Maroc.

Când Moulay Idriss, fondatorul Marocului modern, a fugit din dinastia Abassid, a adus Islamul cu el, transformând în mod pașnic tribul Awraba și stabilind dinastia Idrissid. Înainte de aceasta, majoritatea berberilor din toată Africa de Nord erau anamisti, creștini sau evrei. Islamul s-a răspândit rapid în regiune, deși oarecum diferit de ceea ce se practica în Orientul Mijlociu. Două dintre cele mai mari dinastii istorice marocane, almoravidele și almohadele, au fost dinastii berbere islamice care au condus părți mari din Spania și nord-vestul Africii.

Se estimeaza ca ar exista intre 30 si 40 milioane vorbitori de berbera. Majoritatea traiesc in Maroc si Algeria, dar pot fi intalniti si in Tunisia, Libia, Mauritania, Mali si Niger. Mici comunitati pot fi gasite in Egipt si Burkina Faso.

Pe berberi am avut ocazia sa-i intalnesc si sa-i cunosc in Maroc. Am fost de multe-multe ori acolo, nu stiu numarul calatoriilor, le-am pierdut sirul. Ii recunosc dupa fizionomie, pot realiza destul de usor care este arab si care berber. Cand explic unui grup fizionomia berbera le indic ca reprezentativ pe marele fotbalist Zinedine Zidane. Este nascut din parinti berberi algerieni.



În ultimii ani, cam de la ultimul rege incoace, sentimentul berber s-a reaprins. Acum ca li se permite isi afirma etnia, sunt extrem de mândri de moștenirea lor. In Maroc berberii traiesc în mare parte în lanțurile muntoase Atlas Inalt, Atlas Mediu și Rif, în timp arabii locuiesc in orase si zonele mai accesibile. 

Sat berber din Muntii Atlas:



Marrakesh, un oras berber:



Tin sa mai lamuresc o confuzie pe care am auzit-o in unele ghidaje si prezentari: berberii nu sunt nomazi. Stiu ca imaginea aceea iconica a caravanelor de camile ce traverseaza deșertul Sahara deruteaza si creaza o anumita perceptie, dar este falsa. Este adevarat ca unele triburi berbere s-au specializat si s-au ocupat cu comerțul pe rute între Africa de Vest și Africa Subsahariană. Transportau mărfuri de o parte si de alta a Saharei, chiar am trecut pe la unul dintre capetele de traseu, de unde incepea traversarea de 50 de zile, pana in Mali, la Tumbuctu. Dar toate astea nu inseamna ca erau nomazi. Berberii sunt excelenti agricultori, dar si negustori. Mare parte din ceea ce gasiti in pietele agro-alimentare sunt produse de berberi.

Tajine, o specialitate culinara berbera, pe care daca ati fost in Maroc cu siguranta a-ti incercat-o:



Daca e sa vorbesc despre muzica, obiceiuri, traditii indic intotdeauna celor care ajung cu mine in Marrakesh sa ne petrecem o seara la Chez Ali, un loc in care se poate savura atmosfera berbera, bucataria specifica si in special se pot vedea obiceiurile triburilor. Acolo am petrecut o multime de seri minunate, terminate intotdeauna cu dans pe scarile arenei si cu cantat in autocar... Mi-e dor de Marrakesh, mi-e dor de Maroc...

Fantasia Chez Ali:



Muzica berbera, la un festival saharian:



Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11872
Re: Berberii, stapanii Muntilor Atlas
« Răspuns #1 : Luni, 22 Februarie 2021, 17:22 »
Am mai cotrobait pe net dupa fotografii cu amazicheni, ca asa le place de fapt sa li se spuna, pe limba lor si nu berberi, asa cum i-au numit grecii...

Va spuneam ca ocupatia de baza a amazichenilor este agricultura. Cei din Rif si Atlas cresc capre si fac branza pe care apoi o vand in piata. Daca o cumperi in banii lor si nu ca turist, este foarte ieftina. Tin minte ca eram odata in Tetouan in medina si am cumparat o punga mare de masline de toate felurile, o roata de branza de capra si 5 paini de alea pe care le fac ei punand si malai si cu totul a costat, transformat in euro, vreo...4 euro. Am mancat tot grupul din ce am luat si tot a mai ramas...Ma jos este o fotografie cu felul in care se gaseste la vanzare branza de capra. Este un soi de telemea spre urda, nu seamna cu ceea ce facem noi, dar e tare buna.



Asta este imaginea femeilor amazichene din munte, asa mi s-a intiparit mie in minte:



In pietele din Tetouan si Tangier femeile vand in general pe jos, iar locul, imi spunea Said unul dintre prietenii mei de acolo, este mostenit de generatii. Daca strabati strazile medinei din apropierea tarabelor cu produse alimentare, le vezi stand jos, iar in fata au legume si buchete mari de patrunjel si menta. Sunt tacute si sfioase, niciodata nu am pe vreuna sa strige ceea ce vinde.



Palariile astea ale lor sunt tare vizibile. Asa recunosti imediat ca e o amazichena munteana.



In general prefera culorile vii, majoritatea triburilor au costume in care intram mult rosu:







Amazichenii din sud se ocupau mult cu carausia cu camile. Caravane imense plecau spre Mali, un astfel de convoi avea pana la 2500 de camile, toate incarcate cu marfa. Acum nu se mai practica acest fel de transport, camilele sunt folosite in agricultura si ca agrement.



Functie de zona in care stau, isi ridica locuintele din piatra sau din caramizi de lut. La munte cele mai multe case sunt din piatra, altfel nu ar rezista. Spre campie si mai ale s in apropierea oazelor satele sunt exclusiv din caramizi de lut, iar plafoanele si etajele sunt sustinute de lemn de palmier.