Autor Subiect: El Condor Pasa – fascinatia unei calatorii unice  (Citit de 1325 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 12022
El Condor Pasa – fascinatia unei calatorii unice
« : Sâmbătă, 10 Iulie 2021, 16:22 »
El Condor Pasa – fascinatia unei calatorii unice



O poveste inceputa cu multi, multi ani in urma. Pe malul unui rau de munte, sub culmea Marelui Sur. Acolo unde mi-am petrecut cei mai frumosi ani din viata.
Lasasem in urma copilaria si faceam primii pasi in adolescenta. Era vremea intrebarilor, gandurilor, sperantelor, incertitudinilor. Simteam ca trebuie sa fiu singur, sa-mi pot raspunde intrebarilor, netulburat. Asa ca in fiecare zi imi luam varga si porneam peste colinele inmiresmate catre apele de argint al Ionelului.

Drumul era impodobit de peisajul fantastic al Fagarasilor si de miristi inveselite de mii de flori de camp. Era o liniste coplesitoare. Nu se auzea decat fosnetul ierbii culcate de pasi si orchestra vie, de greieri. In fiecare zi senina, porneam pe drumul asta si pret de vreo ora si jumatate, strabateam dealuri, mici parauri, pana ajungeam la un vechi pod de piatra. Acolo scoteam varga si incepeam sa lovesc apa cu nada preferata a pastravilor.

In tot timpul asta mintea mea se bucura de sentimentul acela unic de tinerete, zburda in dorinte, alintat de naivitate si candoare.
Mai era ceva ce-mi insotea gandurile: acordurile un cantec ce-mi parea a se potrivi perfect cu starile prin care treceam: El Condor Pasa. Pe atunci nu-l legam de Peru, de Anzi, de incasi, era doar o boare de sensibilitate si emotie, dar ceva mai tarziu am descoperit istoria fascinanta a acelor locuri si un an nu m-am oprit din a citi tone de carti despre Machu Picchu, Wiracocha, Nazca, Titicaca.

Si mai tarziu, peste 45 de ani, treceam Anzii, ascultand El Condor Pasa. Ce am simtit atunci, privind pe fereastra campurile aurii acoperite de smocuri de inchi, turmele de vicuña, varfurile vesnic inzapezite, ascultand acordurile tineretii? Greu de explicat. Era ceva atat de emotionant, atat de amestecat, atat de tulburant, incat nu puteam defini senzatiile pe care le traiam. O fascinatie pe care nu cred sa o mai traiesc vreodata.

Ceva unic ce m-a insotit continuu calatorind de pe faleza desertica a Limei, in bogatia arhitecturala coloniala a Arequipei, traversand apoi Anzii, pentru a ajunge pe platourile incase. Am calcat cu emotie pe drumurile tainice faurite de o civilizatie pe care o stiam atat de bine din povestile adolescentei. Am mangaiat blocurile de piatra perfect imbinate ale templelor si am imbracat cu privirea acea megascena mitica de la Machu Picchu. Este atat de impresionant sa privesti de sus acel loc epic, sa cuprinzi cu privirea acel paradox, sa-ti lasi mintea sa alunece iscoditoare de-a lungul zidurilor de piatra din inaltul muntilor.

O calatorie in care am plutit la 4000 metri pe apele uriasului Titicaca, poposind apoi pe insulele plutitoare Uros și in imparatia linistii, Taquile. Mi-am umplut sufletul de bucuria culorilor, a aromelor,  a unui taram atat de diferit de ceea ce am vazut pana acum.

Am experimentat betia altitudinii, intelegand la Puno ce inseamna „inaltimi ametitoare”. In Peru am inteles ca asocierea aceasta de cuvinte nu este doar la sensul figurat. Acolo, la peste 4500 metri aproape nimic din corp nu mai raspunde asa cum trebuie. Imi amintesc ca dimineata urmatoare traversarii Anzilor, nu eram in stare sa fac niste socoteli aritmetice simple, de clasa pregatitoare.

Am incercat tot ce era de incercat, mai putin cuy. Cu ani in urma, casa mi se transformase intr-o adevarata ferma de porcusori de Guinea, urmasii doamnei si domnului Ilie, doua fiinte foarte prolifice. Cand am vazut animalutele la protap, am asociat imediat cu armata de chitaitori care-mi animasera subsolul casei.

Fara nici o indoiala bucataria peruana este cea mai bogata in preparate si arome. Depaseste chiar si pe cea marocana si libaneza. Si toate ingredientele sunt proaspete, netratate chimic, obtinute in mici gospodarii. Orice am incercat in Peru, de la omniprezenta supa de quinoa pana la Lomo Saltado, de la pastravul somonizat pregatit in fulgi de porumb pana la hamburgerul din carne de alpaca, de la sutele de varietati de cartofi pregatiti in mii de feluri pana la Aji de Gallina, de la Chicha Morada pana la Pisco Sour, totul a fost delicios.

Este patria fructelor. Nici macar in Asia de Sud nu am vazut atatea varietati ca in pietele peruane. O adevarata desfatare sa privesti, sa incerci.

Bisericile sunt adevarate opere de arta. Bogatul stil baroc colonial, ajutat de resursele fantastice pe care le avea acolo biserica impresioneaza mult mai mult decat as fi crezut sa intalnesc acolo. O superba dantelarie in piatra, o exceptionala armonie arhitecturala, iar in interior o revarsare de frumos. Totul a culminat cu Biserica San Pedro Apóstol din Andahuaylillas, o adevarata Capela Sixtină a Americii, un giuvaier tăinuit în inima Anzilor.

Mi-au placut mult oamenii din Peru. Nu au nici pe departe acea agresivitate a latinilor americani, sunt foarte veseli, calzi si primitori. Mi s-au parut mai degraba asemanatori portughezilor decat de spanioli. In multe locuri barbatii tricotau, vindeau, faceau lucruri pe care mai peste tot le fac femeile. Am privit atat de mirat la ceea ce iese din mainile lor aspre si noduroase, ce tricotaje fine din lana de alpaca.

Am incheiat calatoria peruana pe faleza din Miraflores, privind Pacificul. Si am avut poate ultima oara in viata sentimentul acela unic, El Condor Pasa.



Deasupra unui taram magic:









Privind spre Misti, uriasul vulcan de 5.000 metri:



Arequipa:





Peste Anzi:













Macchu Picchu





Perfectiunea imbinarii blocurilor de piatra in Cusco, la Templul Soarelui:





Cultura megalitica incasa:





Biserica San Pedro:





Manastirea Santa Catalina, una dintre cele mai interesante locuri pe care le-am vazut vreodata:





Veselia culorilor:













Si a imbracamintii peruane:











Fructe si cateva din cele 4.000 de soiuri de cartofi:









Simpaticele alpaca:





Miraflores, Lima, faleza la Pacific:





Offline Mimi

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 378
Re: El Condor Pasa – fascinatia unei calatorii unice
« Răspuns #1 : Sâmbătă, 10 Iulie 2021, 19:33 »
 Ce frumos ! Multumim de impartasire .

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 12022
Re: El Condor Pasa – fascinatia unei calatorii unice
« Răspuns #2 : Luni, 12 Iulie 2021, 07:22 »
Cu bucurie si placere, Mimi. Si daca m-am intors aici, postez un cantec peruan care imi place mult. Este perfect pt o dimineata vesela:


Offline ANCUTA66

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 44
Re: El Condor Pasa – fascinatia unei calatorii unice
« Răspuns #3 : Luni, 12 Iulie 2021, 08:31 »
Frumos cantecul, frumoasa povestea, perfecte pentru un inceput de saptamana. Multumesc Gigi. :thumbup: