Nu stiu care a fost senzatia avuta de stramosul nostru, cand, ridicandu-se, a avut revelatia avantajului pozitiei bipede. Inteleg insa, ce a simtit un altul, ceva mai evoluat decat primul, atunci cand umilit, a trebuit sa improvizeze spontan, un gest de supunere, arcuindu-se in jos...
Ambele pozitii sunt instictuale, rasa noastra s-a nascut cu adaptabilitatea in a lua conjunctural, pozitia necesara.. Si animalele o fac, dar parca gestul de supunere mi se pare mai putin dezgustator si exagerat decat la oameni. Are si o doza de salbaticie si una de naturalete si chiar de firesc. In fata conducatorului de haita, lupii inferiori din haita, recunoscandu-si rangul, isi dezvelesc grumazul, intinsi pe spate. Cu superioritatea hegemonica si nativa, alfa, maraie usor si neagresiv, multumindu-se cu necontestarea pozitiei sale de lider. Este un ritual al intelegerii puterii si a ierarhiei, intr-un spatiu in care aceasta decurge din superioritati reale. Alfa nu este potaia vicleana ajunsa in fruntea haitei, nu este ales, el poarta gena altor alfa, nascandu-se sa fie cel mai puternic, cel mai istet si mai bun vanator al grupului de lupi.
La specia bipeda, stropsitul, cracanatul si tampitul, catarat in piramida, ranjeste idiot spre baza, unde umil si disponibil, intr-o pozitia primara de fat inca gestat, supusul scheauna infricosat.. Potaia atotputernica nu se multumeste doar cu recunosterea superioritatii sale false, isi simte implinirea doar atunci cand chinuie, cand umileste si cand inspaimanta. Deplina vina este insa doar a haitei de supusi. N-au inteles ca gudurosenia, schelalaiala laudativa, taraitul lingusitor nu fac decat sa-i zgandare zaludului si mai mult nevoia de putere brutala si dezmatata. N-au inteles ca linsul labelor, nu-i apara de furia convulsiva si de obieceiul de a musca. El, impostorul, este produsul fricii lor, a umilintei afisate, a acceptarii conjuncturale. Lasata in pace, incet, incet potaia se intareste, lipsind de vlaga haita. Dupa un timp, corpul i se intinde, picioarele i se indreapta, spatele i se lateste, ba chiar apare si un dram de minte. Iar cei din jur, se incovoaie si mai mult si mai mult, pana ajung un ghem; pe care trufas si semet, creatul alfa il impinge-n sila.
Suntem lasati bipezi sa ne bucuram de orizont, de panorama. Atunci de ce sa stam cu capu-n jos, uitandu-ne la labele potaii si la iarba calcata de acestea?