subiect tare
daca e sa vorbesc despre mine, totul e ok
la 18 ani m-am angajat (am facut facultatea la seral), iar parintii au fost tot timpul alaturi de mine
in anul 4, am facut un pas important: m-am casatorit si,apoi, celelalte au venit normal, pana la un anumit punct
daca e sa vorbesc din perspectiva unei mame, e, se schimba treaba
am impresia ca baiatul cel mare (23 ani) si-ar dori o independenta totala (sta inca acasa), dar il retine cred o anumita comoditate; mama ii spala, calca, face mancare, ii mai da bani, cand ramene fara, etc
altfel, ar trebui sa se descurce singur, sa-si organizeze mult mai bine banii, dar vad ca nu e hotarat sa faca pasul cel mare (nu ca mi-as dori neaparat, sunt cam posesiva)
vorba lui carmen, cred ca vrea sa mai copilareasca
cel mic (18 ani) incearca timid sa-mi arate ca si el vrea sa faca ceva sa nu mai fie asa dependent de mine: vrea sa lucreze in vacanta, de ex.
as vrea ca fiecare dintre ei sa faca alegerile corecte, deciziile pe care le vor lua sa fie exact ceea ce isi doresc si sa aiba noroc; iti trebuie si un pic de noroc in viata
ai dreptate, carmen, oricat am incerca noi, tot ei sunt cei care-si traiesc viata