Autor Subiect: Recunosterea singuratatii  (Citit de 20677 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

capsuna

  • Vizitator
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #15 : Vineri, 22 Ianuarie 2010, 21:03 »
Bineinteles ca nu draga X

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #16 : Vineri, 22 Ianuarie 2010, 21:46 »
X, ai adormit?

Singles X

  • Vizitator
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #17 : Sâmbătă, 23 Ianuarie 2010, 12:39 »
Ma retrasesem, revin asta seara.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #18 : Marți, 26 Ianuarie 2010, 07:45 »
Raskolnikov, nu stiu ce ai inteles tu din acest proiect, din tinta lui si din necesitatea functionarii unei extensii cum este forumul, ai fi putut sa-mi ceri niste lamuriri, care ti le-as fi dat cu toata placerea si disponibilitatea. Neintelegand ceva, nu poti cataloga si aprecia. Alternanta in adresabilitate, de la sensibilitate afisata pana la aprecieri dure, sunt dovada unei instabilitati emotionale, asa ca indiferent cat de mare este dorinta ta de afisa o siguranta si o introspectivitate matura, iti recomand dialogul cu persoane de sex opus. Ai si o pornire misogina, asa cum altii vad peste tot securisti sau comunisti. Nu, nu este nici pe departe un site de femei, daca ai fi citit ce am scris in site ai fi putut sa-ti dai seama usor. Imi cer scuze pentru tonul usor didactic, crede-ma ca este prietenesc si doar consultativ. Pe viitor, te rog, daca mai intervii, nu folosi trivialitati. Chiar este nepotrivit. Multumesc de povestioara, am citit-o, nu o primisem pe Email.

blkoldsun

  • Vizitator
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #19 : Marți, 26 Ianuarie 2010, 09:53 »
Stiti care e cea mai grea singuratate?
Atunci cand esti inconjurat de prieteni, de cunostinte si totusi te simti singur.
Cand iti doresti sa vorbesti cu cineva dar atunci cand o faci simti ca vorbesti "la pereti" pentru ca nu esti inteles.
Nu imi reneg prietenii: imi place sa ma distrez cu ei, sa imi traiesc clipa.
Uneori insa simt nevoia sa vorbesc cu cineva pe aceasi lungime de unda despre viata, poezie, dragoste,etc.
Discutii la nivel analitic, serios, sufleteste.De cate ori deschid astfel de subiecte cu prietenii mei doar eu sunt cel care vb serios pe cand ei se multumesc  sa faca glume, sa barfeasca, intr-un cuvant sa ironizeze astfel de subiecte.


Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #20 : Marți, 26 Ianuarie 2010, 11:02 »
Bine ai venit Blkoldsun! Realizez, la o prima analiza printre randuri,, sper sa nu ma insel prea mult in apreciere, un om sensibil, pana la un moment dat singuratic si usor intimidat de ce se intampla in jur. Acum, inconjurat de mai multa lume, dar care nu si-a vindecat in nici un fel starea de singuratate. Nu neaparat faptul ca ai in preajma prieteni sau apropiati rezolva iesirea din starea asta. Comunicarea este singura capabila sa aduca individul in situatia de a interrelationa,pentru ca doar asa apare si diponibilitatea la a socializa. Nu judeca si nu fi suparat pe cei care nu inteleg fenomenul singuratatii, efectiv nu au cum sa inteleaga ca exista asa ceva. Multi din ei cred ca este chiar o exagerare a ta...Comunitatea oamenilor singuri (nu a femeilor singure, Raskolnikov), tocmai aceasta doreste sa faca: sa adune intr-un loc mai ferit, pe toti aceia care se simt neintelesi si care resimt izolarea. Cu cine sa discuti mai bine despre singuratate, decat cu cineva singur? Revin pentru ca mi-ai deschis o tema buna de discutie.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #21 : Marți, 26 Ianuarie 2010, 18:09 »
Am promis ca revin Blkoldsun, o fac acum cand m-am eliberat de problemele zilnice...
Cunosc experienta incercarii zadarnice de a discuta intr-un cerc, subiecte pentru mine importante si necesar de a fi impartasite cu altii, pentru ei, total neinteresante...Constatarea ca lucruri deosebit de adanci, care te macina si apasa, sunt luate ca simple conversatii de ceilalti, iti impune o stare de izolare, insotita de disconfortul unei stridente sacaitoare a tot ce se intampla in jurul tau. Ai nevoia de liniste, de retragere cu tine, ferit de harmalaia care-ti irita simturile. Ai impresia ca tot ce se discuta in jur este inutil, banal si fara rost. Remarci si glume care in alta situatie ti s-ar parea firesti si nevinovate, acum le iei drept idiotenii jignitoare.
Nu esti deci singurul care ai asemenea stari, toti trecem, in anumite momente prin ele, pentru ca societatea nu este un imens cor dirijat sa urmareasca aceiasi partitura, sa cante acelasi lucru. Suntem diferiti, traim diferit, avem tabieturi diferite, ne manifestam diferit, deci nu te poti astepta la o consonanta.
Totul este sa nu ajungi sa devi introvertit, pentru ca atunci o mare parte din energia ta pozitiva s-ar consuma pentru echilibrarea ta, mintea, subconstientul tau se lupta sa te aduca la suprafata. Starile se estompeaza greu, un factor important fiind cei din jurul tau. Si ei, involuntar, chiar daca nu participa activ la starea ta, chiar daca nu inteleg ce ai, preiau o parte din raul tau, fiind afectati, inconstient de acesta.
Singuratatea se trateaza in grup, nu exista tehnici individuale de "vindecare". Doar grupul poate crea o ambianta energetica propice unei "terapii". Sper sa nu se speculeze si analizeze gresit ceea ce am scris, fiind considerat un propovaitor sau initiator de incantari colective...

capsuna

  • Vizitator
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #22 : Sâmbătă, 30 Ianuarie 2010, 23:11 »
X mai da si tu un semn de viata... nimic aici in casuta ta. Astept vesti de la tine.
Blkoldsun... ce nume complicat de pronuntat ti-ai ales. La fel si tu, ai dat cu subsemnatul si te-ai dat la fund.

Offline Laurete

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 6
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #23 : Duminică, 21 Martie 2010, 00:15 »
Este greu sa recunosti ca esti singur. Dar si mai greu este cind vezi in jurul tau atitia oameni care nu sunt singuri. Eu am de 3 ani o pisicuta. Ea este prietena mea cea mai buna. Si sincera sa fiu , nu ma mai simt singura. ;D

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #24 : Duminică, 21 Martie 2010, 00:18 »
Bine ai venit in Singles Camp Laurete! Sper ca aici sa gasesti un loc in care sa nu mai fi singura...

Offline daisy

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 7
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #25 : Duminică, 21 Martie 2010, 01:03 »
Buna,

singura?...imi doresc un caine.....pt ca nu imi place sa fiu singura...vorbesc cu florile din casa...singura?...nu e usor:)

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #26 : Duminică, 21 Martie 2010, 06:46 »
Bine ai venit si tie Daisy!

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #27 : Duminică, 21 Martie 2010, 07:13 »
Stiiti ce cred eu? Ca nu avem curajul, ca nu putem recunoaste ca suntem singuri. Forfota din jurul nostru ne alunga pt scurte momente de timp senzatia de singuratate, sa revenim apoi in izolarea in care ne aflam fiecare in felul nostru.
Oare vine de la intimitate, toata aceasta poveste cu singuratatea?

Vin si eu cu raspuns la topic:

Recunoasterea singuratatii este un lucru greu, cei din jur te privesc cu o oarecare retinere atunci cand spui ca esti singur.
Si atunci incerci sa te eschivezi, sa te folosesti de aparenta ca nu-ti pasa.
De ce singuri?
Timiditate, comoditate, greutate in a duce un dialog.... si lista poate continua.


Trebuie sa trecem peste asta si sa aducem in viata noastra un pic de culoare. :)

Offline ioana

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 61
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #28 : Duminică, 21 Martie 2010, 08:37 »
De astazi sunt si eu cu voi.

Offline Arpagic

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 4
Răspuns: Recunosterea singuratatii
« Răspuns #29 : Duminică, 21 Martie 2010, 12:19 »
Sincer sa fiu eu nu ma simt singura, in sensul ca am prietenii, familie, colegi.
Dar nu am o relatie  gen casatorie etc.

Desi am cu cine socializa, si uneori trebuie sa iti petreci timp cu familia si prietenii nu imi place cind am senzatia ca te vad singur si incearca sa te implice in "viata" lor "din mila" ca esti singur si incepi sa crezi ca viata ta e plina traind "viata" lor.

Eu fac o diferenta intre a fi singur ca nu ai cu cine socializa,  si a nu fi implicat intr-o relatie.
daca e vorba doar despre oamenii singurii, care nu au cu cine socializa este altceva, nu este Single in opinia mea.
de fapt cred cas termenul Single nu inseamna a fi singur.
ca statut al starii civile este single: necasatorit, divortat, vaduv etc.

poate am inteles eu gresit la ce se adreseaza acest proiect.

astept pareri la ce am scris mai sus.  ;)