Am promis ca revin Blkoldsun, o fac acum cand m-am eliberat de problemele zilnice...
Cunosc experienta incercarii zadarnice de a discuta intr-un cerc, subiecte pentru mine importante si necesar de a fi impartasite cu altii, pentru ei, total neinteresante...Constatarea ca lucruri deosebit de adanci, care te macina si apasa, sunt luate ca simple conversatii de ceilalti, iti impune o stare de izolare, insotita de disconfortul unei stridente sacaitoare a tot ce se intampla in jurul tau. Ai nevoia de liniste, de retragere cu tine, ferit de harmalaia care-ti irita simturile. Ai impresia ca tot ce se discuta in jur este inutil, banal si fara rost. Remarci si glume care in alta situatie ti s-ar parea firesti si nevinovate, acum le iei drept idiotenii jignitoare.
Nu esti deci singurul care ai asemenea stari, toti trecem, in anumite momente prin ele, pentru ca societatea nu este un imens cor dirijat sa urmareasca aceiasi partitura, sa cante acelasi lucru. Suntem diferiti, traim diferit, avem tabieturi diferite, ne manifestam diferit, deci nu te poti astepta la o consonanta.
Totul este sa nu ajungi sa devi introvertit, pentru ca atunci o mare parte din energia ta pozitiva s-ar consuma pentru echilibrarea ta, mintea, subconstientul tau se lupta sa te aduca la suprafata. Starile se estompeaza greu, un factor important fiind cei din jurul tau. Si ei, involuntar, chiar daca nu participa activ la starea ta, chiar daca nu inteleg ce ai, preiau o parte din raul tau, fiind afectati, inconstient de acesta.
Singuratatea se trateaza in grup, nu exista tehnici individuale de "vindecare". Doar grupul poate crea o ambianta energetica propice unei "terapii". Sper sa nu se speculeze si analizeze gresit ceea ce am scris, fiind considerat un propovaitor sau initiator de incantari colective...