Recunosterea singuratatii

[pe_jumate]

arpagic, ai o gandire curajoasa! bravo!

inteleg foarte bine ce spui, iti dau dreptate dar as vrea sa adaug un singur amanunt..

cred ca singuratatea din tinerete e mult mai dureroasa si chinuitoare decat cea de la maturitate.. probabil ca ai sa vezi si tu cand vor mai trece ani si cand maselutzele de minte vor incepe sa-ti dea raspunsuri pe care acum le cauti inca..

de unde esti?

[ELISABETA]

Singuratatea  este o boala, un mal de siecle ; sunt top manager si am un program infernal pe care il iubesc  pt. ca  ma tine departe  de singuratate .... pana la o anumita ora, dupa care ...........; nu-mi sunt suficiente conv. tel. si pe e-mail cu prietenele pt. ca  ne intalnim rar, poate doar pt. mine , as vrea sa le mut cu mine  , adica utopie ; fiica mea imi umple singurataea atat cat ii permit ca sa nu-i deranjez viata.
As vrea sa  ajung acasa, sa deschid usa, sa dau de un zambet larg sau de o oinjuratura dulce, de mirosul  cunoscut al unui spray  barbatesc, de intrebari adevarate, ce ai facut azi, cum te mai somt , eu   te-asteptam sa-ti povestesc nouatatea x.....etc., hai vino sa bem un pahar de vin  si sa te tin putin in brate ca vad ca esti super obo, etc. gesturi, vorbe, de vare mi-e dor ...plang dupa ele  si nu stiu daca il voi mai gasi un acela dupa un divort dureros  la moda in Romania ramasa fara valori ....cele pe acre le vedem  pe sticla, pe langa noi si care ne sunt prezentate drept etaloane ...brrr !!!! Imi dati solutii ? alaalt

 
 

[marcutza]

@ELISABETA, bine ai venit printre noi
ceri solutii? la ce @ELISABETA ? deja ai facut un pas mare, ai recunoscut singuratatea, restul va veni de la sine.
hai langa noi si vedem cum vom reusi sa alungam starile si sentimentele rele provocate de boala,  "Mal du siècle" singuratatea

[anamama13]

Buna,

singura?...imi doresc un caine.....pt ca nu imi place sa fiu singura...vorbesc cu florile din casa...singura?...nu e usor:)

nu cred ca este vreo rusine sa vb cu florile... si eu fac aceeasi greseala... dar, poate la mine e scuzabil.. deh... varsta.... si mai vb si cu cateii mei.... si cu copacii.... si cu oamenii.... dar, te intorci tot acasa.... si cel mai neconditionat prieten, e tot animalutul de acasa care te va astepta indragostit de tine pana la urechi , labute si botic....
poate-ti gasesti un prieten si salvezi un sufletel... ori de aici, ori mai stiu si altii ....
http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,166.0.html

mult noroc si prieteni de nadejde..... mai sunt si eu pe lume....

[pe_jumate]

hai la topic

era vorba de a admite ca suntem insingurate, desi inconjurate de catei/pisici/pesti/molii si alti gandaci de bucatarie whatsoever, nu?

[iulielf]

   Eu nu consider ca e o greseala ca vorbesti cu florile, sau cu pisica, sau cu catelushul si nu consider ca cine face asta "e din cauza varstei". Nu cred ca e adevarat. Stiti ca florile si animalele se simt mai bine, florile infloresc mai frumos sau cresc mai repede, atunci cand un "om" vorbeste cu ele? Stiti ca si ele se simt iubite? Stiti ca si ele au nevoie de iubire? Ele, la randul lor, fara sa ne dam noi seama, ne ajuta cu energie din energia lor, sa putem trece peste anumite obstacole. De cate ori, cand vi s-a intamplat cate ceva (mai grav sau mai putin grav), ati vorbit cu florile, catelul, pisica, si v-ati simtit mai usurati? Tocmai de aceea, fiinta respectiva v-a dat din energia ei.
   Intr-adevar, pentru a fi pe deplin multumit, cel mai bine e sa ai pe langa tine un "seaman" care, daca s-ar putea sa fie si "jumatatea perfecta", toate greutatile ar trece fara sa-ti dai seama ca, de fapt, alea au fost "greutati".
   Dar, "jumatatea perfecta", eu am crezut ca poate exista. La ora actuala consider ca e doar o fantasmagorie, chiar daca nu sunt inca 100 % convins de asta.
   In orice caz, este bine sa vorbim cu plantele, animalele si chiar cu oamenii din jurul nostru, chiar daca nu sunt atat de apropiati de noi.

[carmentoma]

     Trebuie intai sa vedem in care categorie de singuratate ne incadram: asumata sau indusa! Si cat de tare ne apasa... sau nu! Cat priveste vorbitul cu necuvantatoarele, cine n-a vorbit cu un animalut, n-a avut in preajma unul! Sunt iubitoare neconditionat, fac viata in general, fie ca suntem singuri sau nu, mult mai usor de suportat! Dar discutii despre ele va astept sa purtam pe topicul pe care l-am deschis: Copiii nostri-animalutele!

[sile43]

Eu,intr-o zi am vorbit cu un scaun si nu ma-n-bat nu ma droghez. O fi grav?. Am incercat sa vorbesc cu pisica,dar nu ma baga in seama,e mereu cu nasu pe sus. Cu cainele nu pot discuta,latra la tot ce nu intelege. Cu atatea cai de comunicatie existente, nu ar fi mai bine sa comunicam intre noi oamenii si sa lasam florile sa infloreasca in liniste?

[carmentoma]

   Eu vorbesc tot timpul cu cate un scaun, cu coltul biroului, cu nusile din casa! Si nu prea magulitor pentru ele, pentru ca o fac atunci cand trec prin apropiera lor si imi mai fac cate o vanataie! Ce sa le fac, daca nu se dau la o parte din calea mea cand sunt grabita!    Ti-am dat doar un exemplu! Mai am si o birmaneza pufoasa, cu niste ochisori gogonati si albastri superbi! Dimineata, evadata din camera fiului meu, stapanul sufocant si posesiv, vine si se pisiceste (cum altceva) pe langa picioarele mele! Vorbesc cu ea cu drag si atunci imi raspunde cu cate un mieunat cristalin!.... Si pana sa o am nu sufeream pisicile!

[pe_jumate]

eu vorbesc mai tare cu "alti participanti la trafic", adica injur la volan, cu geamurile inchise, asa incat probabil nu ma aude nimeni..
dar am o satisfactie enorma.. 
in plus, respir mai bine si ma apuca rasul dupa aia

[iulielf]

  Pe_jumate, eshti tare nostima.

[pe_jumate]

rosesc si fac gropite in obrajorii mei de claudia schiffer..
multumesc, elf!
de fapt, de ce crezi ca esti elf?

[iulielf]

   Pe_jumate, elf vine de la alf, iar alf vine de la un prenume tare frumos, unul din prenumele mele    , acesta fiind Alfredo.

[steliana]

Eu nu-mi recunosc singuratatea. Dar la sarbatori.... sarbatoreste cu mine.

[EUGENIA110]

Marturisesc sincer ca m-am gindit mult inainte de a opta sa devin membra a acestei comunitati si, si mai mult, daca sa postez mesaje pe forum sau sa ma limitez la a parcurge postarile celorlalti. Si nu pentru ca nu mi-as recunoaste singuratatea (asumata, la inceput, si indusa apoi de diverse imprejurari ale vietii), ci pentru ca se pare, dupa lecturarea celor scrise de voi, ca sint cea mai in virsta dintre toti. Sint SINGURA! Sint singura pentru ca m-am despartit cu multi ani in urma, am continuat sa muncesc si sa-mi cresc fiicele, nu am avut timp sa-mi construiesc o viata sociala, prietenii din timpul casatoriei m-au indepartat - deh, familisti care nu doreau in preajma lor o femeie singura -, apoi fetele au crescut si au plecat sa lucreze in strainatate (cea mare s-a casatorit acolo si are o fetita, iar cea mica se pare ca are aceleasi intentii), rude nu am, catelusa mea a inbatrinit si a murit acum citiva ani.......si peste toate acestea, anul trecut m-am pensionat; acum nu mai am motivatia zilnica de a iesi din casa. Singuratate in jurul meu, singuratate in suflet.........