Cred ca noi oamenii suntem dispusi la eforturi maxime, atata timp cat credem ca le putem face fata. Dar toate acestea lasa urme. Nu vreau sa par declamatist, sa fac remarci abstracte, dar crede-ma, mi-au trecut prin mana mii de angajati si pe multi i-am "primit" storsi de energie si vlaguiti. Acum recent a trebuit sa renunt cu multa parere de rau la unul dintre bucatari, care era un baiat extraordinar, un profesionist desavarsit, dar din pacate era nevoit sa se drogheze zilnic cu un pumn de medicamente, ca rezultat al unei munci epuizante, timp de 4 ani, in Germania. Daca uita de pilule si asta se intampla frecvent, devenea imprevizibil ca si comportament, iar asta ii afecta pe cei cu care lucra direct.Mi-a parut tare rau de el, mai ales ca l-am vazut tare derutat cand l-am anuntat si cand a inteles pozitia colegilor. Ce puteam face, uneori trebuie sa alegi cu mintea...