vreau sa merg cu tine, ca poate singura nu gasesc !!
pentru ce-ai postat sunt datoare cu un
, jul.
am intrat pe topicul asta pentru ca , se pare , la mine se acumuleaza nostalgiile .
in noaptea asta am avut nostalgia unui revelion trait in urma cu multi ( prea multi , din pacate ) ani .
aveam cred vreo 20 de ani , venea revelionul si nici sora-mea nici eu nu aveam nimic programat pentru acea petrecere . invitatii am fi avut , dar eram atat de sarace incat nici vorba sa putem merge undeva cu hainutele din dotare . asa ca am hotarat sa facem revelionul doar noi doua , la ea acasa .
bun , il facem , dar cu ce ? prin buzunarele noastre batea vantul pentru ca ultimii bani ii dadusem pe cativa saci cu carbuni ca sa nu stam in frig , asa ca de mancare ori de bautura nici nu mai putea fi vorba . de la mama iar nu puteam lua cine stie ce pentru ca nici in casa mamei nu ne dadea abundenta afara , asa ca tot aportul meu la masa de revelion a constat intro jumatate de cozonac si o jumatate de litru de tuica .
suficient , am gandit noi , se cheama ca nu stam cu masa goala . am pus noi o fata de masa foarte alba si foarte apretata , am taiat cozonacul in bucatele cat mai mici ca sa para cat mai mult , am fiert tuica ( dupa ce i-am mai pus niste apa ) si de la o vecina preoteasa am facut rost de doua lumanari albe menite sa dea o oarece nota solemnitate asa zisului menu de revelion . apoi ne-am machiat si ne-am aranjat parul cat mai frumos sa nu facem de rusine anul care se pregatea sa intre in viata noastra . televizorul era stricat , asa ca am pus niste discuri la picup-ul vechi ( caruia una-doua ii sarea acul ) si...sa te tii petrecere . tuica fiarta facea ca noaptea sa nu para asa de trista , iar varsta noastra gasea cate un motiv de hlizeala in fiece imbucatura de cozonac ( denumit cand aperitiv , cand sarmale , cand friptura , cand...mai stiu eu ce ) .
la un moment dat , cam cu vreo ora inainte de miezul noptii bate cineva la usa . am deschis si in prag , cu o chitara in mana , era un vecin de-al sora-mii caruia ii murise tatal cam cu vreo luna in urma si care nu gasise de cuviinta sa mearga la vreo petrecere . numa` ca si la el varsta isi spunea cuvantul si vazand el lumina la noi s-a gandit sa vina sa ne tina de urat . asa ca l-am poftit si pe el la o bucata de cozonac si o cescuta de tuica si n-a trecut mult timp pana cand am renuntat la acul buclucas al picup-ului in favoarea chitarii . si da-i cantece , fiecare in legea lui , dar plini de voie buna .
dar lucrurile nu s-au oprit aici pentru ca , nu-i asa ? n-ar fi avut niciun haz daca n-ar fi fost si o continuare.
lipita de casa sora-mii era o casa locuita de un batran , un om tare de treaba , indragit de toti vecinii de pe acea strada si care ne vazuse crescand sub ochii lui . nenea Tudorel traia singur de cand ii murise nevasta si in curtea lui isi gaseau mereu adapost vreo 3-4 pisici carora avea mare grija sa le asigure hrana zilnic . mai mereu il vedeai cu cate o sacosa cu pestisori proaspeti ori cu cate o sticla de lapte pe care o impartea judicios in castronelele aliniate langa zidul casei .
impins probabil de singuratate si auzind lalaiturile noastre cu pretentie de cantat , ne-am trezit cu nenea Tudorel la usa cu un pahar de vin in mana , cu dorinta de a da si el noroc cu cineva la miezul noptii . l-am poftit pe batranel in casa si l-am invitat la masa , dar bietul om vazand bucatele noastre " copioase " s-a fastacit de tot si tot muta paharul cu vin dintro mana in alta privind cand la sora-mea , cand la vecinul chitarist , cand la mine . urarea cu care venise pe buze nu voia deloc sa treaca de bariera gurii si vazandu-l asa de nedumerit ne-a pufnit pe toti un ras nestavilit incheiat cu lacrimile siroind pe obraz si cu icnelile ce nu voiau sa se opreasca . era atat de caraghios nenea Tudorel , incat si acum cand scriu toate astea nu pot sa nu rad amintindu-mi fata aceea uimita , aducand un pic cu chipul lui Stan . la un moment dat , dupa ce am reusit sa ne oprim din ras nenea Tudorel ne-a intrebat cam cu jumatate de gura daca ceea ce vedea el pe masa reprezenta mancarea de revelion . iar ne-a pufnit rasul si printre hohote i-am spus ca da . urmatorul gest al lui nenea Tudorel a fost sa se intoarca brusc si sa iasa pe usa afara lasandu-ne cu rasul in gat si cat se poate de nedumeriti . dar mirarea noastra nu a tinut mult , pentru ca dupa cateva minute nenea Tudorel s-a intors cu o sacosa in care indesase o groaza de mancare , si cu o butelca cu un vin rubiniu aidoma cu cel din paharul cu care venise sa dea noroc cu noi la trecerea dintre ani .
sa va mai spun cat de frumos a fost acel revelion ? mi-a ramas in suflet ca unul dintre momentele cele mai frumoase din viata mea .
tunase si ne adunase , dar nimic nu conta in fata tineretii noastre si a bunatatii acelui batran . sub magia chitarii ( si , de ce sa nu recunosc si a tuicii si vinului intro oarece masura ) bariera varstei cazuse si noi cantam impreuna cantece de ale noastre si cantecele stiute de nenea Tudorel si pastrate cine stie cat de el intrun ungher de suflet .
ne-am despartit dimineata cu promisiunea solemna ca si revelionul urmator sa-l petrecem in aceiasi formula . din pacate , ne-am reamintit promisiunea dupa cativa ani cand nenea Tudorel si-a facut bagajelul si a plecat sa faca revelionul impreuna cu nevasta lui intro lume pe care si-o dorea din ce in ce mai mult .
oů sont les neiges d'antan?
