Ma seaca, ma seaca, ma seaca
doua versuri pe care le caut de-azi dimineata. Nu le gasesc si pace! Dar am gasit altceva... o poezie a lui Arghezi ... (e din anul nasterii mele...)
Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare.
Şoptisei, poate, o-ntrebare,
Sau, poate, un răspuns.
Dar glasul nostru nu era ascuns?
Poate zăream o şoaptă în pleoapa tremurată.
A fost atunci? Acum e altădată?
Şi tu şi eu tăcusem parcă de ani întregi
Ştiind că nu-nţelegem ce-ncepi să înţelegi.
Zadarnica paradă a tâlcurilor scrise,
În jocul de-a sfiala, amuţise.
Nu vream să ştim ce suntem, ce am fi fost sau cine.
Tu mă numiseşi Ţie, eu te numisem Tine.
Să te cunosc? Să mă cunoşti?
Stăm unul lângă altul ca plopii mari - şi proşti.