toleranta! sunt atatea de spus despre ea!
m-am uitat la etimologie si am vazut ca isi are originea in cuvantul latin tolerantia, verb tolerare; care inseamna a suporta, a suferi cu rabdare. in afara de ceea ce spune dictionarul, mai inseamna respect fata de parerile sau practicile si obiceiurile altora, chiar daca sunt diferite de ale noastre. toleranta fata de semeni este unul dintre primele concepte care se cultiva in firmele multinationale, de exemplu, unde lucreaza oameni foarte diferiti, din toate colturile lumii.
trebuie sa fim foarte atenti cu toleranta deoarece nu e vorba doar de a asculta punctul de vedere al celuilalt, pentru ca dupa aceea sa-l impunem pe-al nostru. Important este sa ne ascultam unii pe altii si cu generozitate sa ne acceptam si respectam unii pe altii.
o sa iau un exemplu foarte simplu: prietenii mei indonezieni obisnuiesc sa manance in cadru intim cu mana (uneori folosesc lingura si furculita, in loc de cutit si furculita, pentru ca ritualul mesei la ei este altul; poate va spun o poveste legata de bucataria indoneziana la un moment dat si pe alt topic). si nu au nimic impotriva ca eu sau tu sau el sa foloseasca tacamuri mai sofisticate. ideea aici este sa ne acceptam reciproc si sa nu ne miram sau sa radem unii de altii. si aici deschid o paranteza: urasc mistou-ul sau mistocareala care se practica in anumite cercuri si grupuri, de catre anumite persoane, felul in care vor sa-si impuna parerile, credinta sau obiceiurile lor ca fiind cele mai bune, cele mai corecte si cele de urmat; ironia groasa, bataia de joc...
da, respectul este piatra de temelie a tolerantei, trebuie sa luam in serios gandirea celuilalt, a partenerului nostru, colegului nostru, prietenului nostru, sa discutam unii cu altii fara a agresa sau jigni sau intimida (si exista multe feluri de a face acest lucru). si in acelasi timp n-are importanta cine are dreptate, daca tu sau daca eu, important este sa ajungem la o concluzie pozitiva, constructiva.
asa ar fi in teorie, dar din pacate, realitatea ne dovdeste de multe ori contrariul. am observat de mai multe ori, in situatii, aici in romania, in care mai multe persoane se intalnesc pentru prima data sau a doua: in general sunt cativa care vor pur si simplu sa se erijeze in lideri si sa-si impuna punctul de vedere, fara sa tina cont de parerile individuale ale celorlalti. sau care intreaba doar superficial, asa, ca sa nu zica nimeni ca nu te-au intrebat “tu ce crezi?” ca imediat sa faca tot asa cum vor ei. persoane inflexibile, care nu sunt interesate sa se ajunga la un consens, la o concluzie amiabila, ceva de genul: "ideea ta este buna, putem sa aplicam atat sau atat din ea", "si parerea ta este buna, hai sa vedem cum ar fi in practica"... sunt persoane care vor sa fie sefi cu orice pret! si care-ti dau cu "job description-ul" in cap chiar si atunci cand nu e cazul si cand nu sunt la serviciu; e mare pacat cand se ajunge la acest lucru pentru ca in orice grup exista una sau mai multe persoane mai sensibile, care nu vor avea curajul sa-si apere punctul de vedere cu voce tare, isi vor pastra opinia sau sentimentele sub tacere si se vor indeparta spre alte “tari de soare pline”. altii vor fi impinsi sa se arate ei insisi intoleranti, suparati ca parerile lor nu sunt respectate si vor protesta, nu vor accepta situatia si vor pleca si ei la un moment dat, obositi sa-si piarda timpul si energia; de multe ori chiar pe banii lor...desi este o situatie de nesuportat chiar si pe gratis! da, trebuie sa avem mare grija "cand iesim in lume" cu oameni necunoscuti, mai ales in calatorii , excursii, care implica si o cheltuiala mai mare sau chiar mai mica la urma urmei: sa dam dovada de empatie, sa ne gandim cu mai multa grija la cei de langa noi. poate x sau y au asteptat de mult timp aceasta ocazie, sa-si ia cateva zile de vacanta, sa faca niste economii, sa mearga intr-un anume loc si sa se simta bine, sa se odihneasca pur si simplu. si acesta este un caz de toleranta. si de multe ori, dupa o astfel de pilula amara, poti foarte bine sa-ti spui "mas vale solo que mal acompanado" (mai bine singur decat in proasta companie).
Imi aduc aminte de un exemplu pozitiv de toleranta, cand la sibiel am facut parte din echipa care trebuia sa organize in "ndian cafe": a fost o experienta foarte placuta, toti cei 7 sau 8 membri ai grupului, ne-am pus la treaba cu mult optimism si pasiune: ce spunea oricare dintre noi era luat in seama de ceilalti si pus in practica; fiecare arata deschidere fata de parerile, ideile si sugestiile celorlalti. Rezulatul? Am dat viata unui super fain "bollywood cafe", ne-am distrat foarte tare pe tot parcursul exercitiului si am mai luat si premiul I.
Da, se poate !
