probabil, dar financiar e mai greu sa te multumesti cu ce ai cand se aduna facturile vraf
Stiu cum e. In 2009, dupa divort, am luat-o de la zero absolut singura: alta locuinta, alt oras, alt fel de job, alti prieten, alta societate. Un timp am avut nevoie de un al doilea serviciu, dupa scoala, ca sa scot cheltuielile uriase ocazionate de aceste schimbari... (adica plecam de-acasa la 8 dimineata si mai ajungeam la miezul noptii, 8 luni, non-stop). Pur si simplu, m-am aruncat in gol... nu stiu daca a doua oara as mai fi in stare sa fac asa ceva. Dar nu-mi pare rau, soarta a tinut cu mine! Poate pentru ca am crezut in mine!
Ceea ce vroiam eu sa subliniez anterior este ca problemele financiare nu sunt prin excelenta ale singles-ilor. La acelasi nivel de salarizare, un single se descurca mai bine decat o familie cu doi copii, chiar daca lucreaza ambii parinti. In plus, un single (vorbesc de aceia fara copii, ca mine) poate oricand pleca altundeva pentru un job mai bun... nu exista atatea responsabilitati ca intr-un cuplu care, chiar si fara copii, depind unul de celalalt in toate deciziile.
Ca exemplu, dintre dosarele pentru bursa sociala de la scoala, 75% dintre cei care intrunesc conditiile sunt din parinti casatoriti, doar 25% copii din familii monoparentale.
Ideea - in concluzie - era ca ar trebui sa nu ne mai dam voie sa gandim negativ, de genul "Saracul/Saraca de mine, sunt single!!!" fiindca ajungem sa ne autoconvingem ca toate problemele pe care le avem ni se intampla numai noua si ca nu vom fi veci capabili sa le rezolvam, atata timp cat suntem single.
Ciudat... Eu, dupa ce am divortat, am constatat cu stupoare ca "vina" de a nu putea face ce vreau era, de fapt, a mea! Pentru ca ori de cate ori am vrut ceva cu-adevarat (adica am si facut tot ce am putut in acest sens) am reusit... indiferent ca la acel moment eram single sau in cuplu.
De-asta spuneam ca problema este una de atitudine... single au ba, nu conteaza, problemele sunt aceleasi!
Exceptie: genul de femei (dar am intalnit si barbati astfel) care considera ca li se cuvine sa-i intretina cineva contra servicii si nu-si asuma responsabilitatea propriului destin.