In viata , CRED , se poate trage o linie de hotar foarte precisa intre tinerete si batranete.
Tineretea se incheie cu egoismul, batranetea incepe cu a trai pentru altii.
Tinerii au parte de multe placeri si de multa suferinta in viata lor, fiindca o traiesc numai pentru ei insisi.
Atunci orice dorinta si orice idee este importanta, atunci este traita din plin orice bucurie, dar si orice suferinta.
E felul de a fi al tinerilor.
Insa, pentru cei mai multi oameni, vine o vreme cand totul se schimba, cand traiesc mai mult pentru altii, nici intr-un caz din virtute, ci fiindca asa e firesc.
Pentru cei mai multi, e din cauza familiei.
Te gandesti mai putin la tine insuti si la dorintele tale atunci cand ai copii.
Tinerii cred ca vor trai vesnic si din cauza asta pot lua asupra lor insile toate dorintele si gandurile.
Varstnicii au observat deja ca undeva exista un sfarsit si ca tot ceea ce are sau face omul doar pentru sine dispare, in cele din urma, intr-un mormant, si cu asta s-a risipit.
De aceea, omul are nevoie de un alt fel de eternitate si de incredintarea ca nu munceste doar pentru viermi.
Esti mai multumit cand traiesti pentru altii decat atunci cand traiesti doar pentru tine.
Atata doar ca varstnicii nu trebuie sa faca din asta o fapta de eroism, pentru ca nu este.
