Autor Subiect: Jurnalul intim  (Citit de 25387 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Jurnalul intim
« : Duminică, 24 Ianuarie 2010, 17:14 »
 In viata fiecarui adolescent apare nevoia aceea de a  intimiza multe din perceptiile varstei, cu complicitatea misterioasa a unui camarad inchipuit. Si pentru ca acest alter ego parea insuficient de participativ si palpabil, s-a inventat jurnalul. Acolo, ne-am ascuns, acolo ne-am impartasit noua insine primele iubiri, gandurile  pentru persoana pe care care o indrageam neimpartasit. Foloseam jurnalul, era complicele nostru, lui ii spuneam fara teama tot. Tot ce trebuia spus ziua, asterneam in paginile lui, seara.
    Baiatul din banca a doua, roscata din blocul vecin, indraznetul acela brunet care se uita smechereste pe sub sapca, carliontata blonda cu care te petreceai in drumul spre scoala, toti erau acolo, in jurnal, fara ca ei sa banuiasca macar. Si asta doar pentru ca ne-au aruncat fugar, o privire sau un zambet pe care cu toata naivitatea si candoarea varstei l-am catalogat ca pe un semn de dorita apropiere. Cat de placut era sa te ascunzi in paginile jurnalului, sa poti spera acolo la un nou zambet, la un nou semn...
    Foile se umpleau de cerneala care se aseza in forme la inceput ordonate si uniforme, apoi pe masura ce mana obosea, tot mai ascutite, mai dezlanate... Se innopta tot mai mult, mana incepea sa nu mai raspunda, strangea stiloul, dar dorinta de a scrie era mai mare si continuai...Cate aveai de impartasit jurnalului...
    Imi amintesc crengile caisului adiate de vant, atingand peretii camerei in care dormeam; siluetele lor contorsionate se proiectau pe perdeaua ferestrei; stateam in pat, cu jurnalul in fata, luminat de lampa cu abajur fin. Imi oglindeam profilul pe usa camerei, cu impresia de intimitate complicitara. Cu cerneala rosie, nu stiu de ce alesesem culoarea asta, imi imprimam gandurile in hartia cu dungi fine. Cate seri am petrecut impreuna cu jurnalul, impartasindu-i tot ce simteam si doream....La sfarsit, un „noapte buna”, adresat ca unui prieten drag ce-mi era. Jurnalul a fost locul in care mi-am recunoscut romantismul si sensibilitatea adolescentei, in care mi-am adapat necesitatea de intimitate.
    Nu stiu, mi-e greu sa intuiesc, cam ce simt copiii de astazi, daca au aceiasi nevoie de  intimitate ca si noi, generatiile deja trecute prin adolescenta. Nu stiu daca mai simt acelasi fior citind Teodoreanu, daca mai au acea placere a luminii de veioza cazute pe foile mirosind a celuloza si cerneala tipografica. Sper ca impartaseasca si ei aceiasi, sau macar aproape aceiasi experienta ca si noi, pentru ca sensibilitatea se formeaza doar trecand prin etapele acestea de interiorizare si de rafinare a perceptiilor.
    Dar ma tem ca nu este asa. Intuiesc o viitoare generatie vulnerabila la factori de influenta negativa. Este extrem de usor sa induci un comportament inclinat spre violenta, chiar si verbala in cea mai usoara forma in care se manifesta ea. Daca subiectul nu dispune de o stabilitate psihica va fi determinat  de orice exista mai strident in jurul sau.
     Cum poate fi obtinuta stabilitatea unui adolescent? In primul rand oferind ca parinte, piticului, o copilarie in care sa se simta ocrotit si ajutat, sa-i oferi o educatie ingrijita, intr-un cadru care permite o dezvoltare armonioasa si echilibrata si foarte important, sa fi un exemplu bun. Copilul imita tot ce vede, pentru ca, la fel  ca toate fiintele, invata prin repetabilitatea deprinderilor, obiceiurilor si gesturilor celor care-i cresc.
    In afara familiei, adolescentul labil, instabil va fi receptiv mai repede la rau decat la bine, calea spre rau, fiind din pacate foarte scurta. Acum rau este un termen cam dur; nu ma refer aici la rau in sensul extrem, doresc insa accentuarea negativitatii deprinderilor insusite de la persoane deja infestate.
   Am tot stat si m-am gandit ce determina oamenii sa faca rau, sa distruga, sa jigneasca, sa barfeasca, sa minta, sa faca pe cei din jur sa sufere si n-am gasit o alta explicatie, decat lipsa unei stabilitati psihice, a unei educatii subminime si a perceptiei unei ierarhii inversate a valorilor. Eram cu tata la spital si la toaleta proaspat renovata, cineva stinsese tigara pe clapeta vasului de spalare, acolo unde ar trebui sa atingi doar usor, cu mana. Mucuri de tigari infundau chiuvetele, iar faianta era murdarita de maini slinoase. Cum sa cataloghezi asa ceva? Si culmea, este vorba de oameni bolnavi, suferinzi la care te astepti ca si pornirea de violenta si vandalism sa fie estompata de problemele pe care le au. Deci raul este infipt adanc, este cronicizat, iar sansele sa fie corectat la o anumita varsta sunt minime. Oare cine poarta vina existentei unor astfel de primitivi, acum in secolul 21? Sunt degenerati, incurabili?  Sau poate sunt niste protestatari ai modului civilizat de a trai in societate?
    Eu zic ca totul porneste de la familie, apoi de la profesori. Am considerat intotdeauna ca daca este sa inveti ceva, reusesti doar daca ai respect de la cel care te educa, indiferent dascal sau parinte. Eu cel putin, mi-am conturat caracterul, respectand si apoi invatand.
    Am ajuns departe de la tema zilei, dar cred ca este ceva la care si voi v-ati gandit macar odata si este un subiect de meditat pentru toti. Ce putem noi face, ce putem repara?
    In primul rand avand grija ca si copiii nostri sa fie persoane pozitive, sa nu ne lasam influentati in nici un fel de raul din jur si sa incercam sa-l transformam in frumos, prin exemplu. Daca lasam lehamitea si nepasarea sa ne cuprinda, daca o sa avem senzatia ca suntem singurii care militam pentru bine, atunci totul va fi pierdut.. Primitivii trebuie insularizati, nu prin stigmatizare, pentru ca exista riscul violentei. Exemplul nostru este o posibila vindecare a societatii, a partii ei rele.
     Oamenii acestia la care ne uitam dezaprobator, n-au nici o vina. Ca n-au avut un jurnal intim. Ca n-au vazut si n-au auzit acasa sau in cercul lor ca exista asa ceva. Nimeni nu le-a spus ca exista frumos, ca exista sensibilitate, candoare. S-au nascut inconjurati de oameni incruntati si inversunati. Au crescut simtind in jur doar instinctul de supravietuire.
    Traiesc cu speranta ca lumea asta a noastra v-a deveni mai normala, mai fireasca. Ca frumosul o sa supravietuiasca uratului. Ca bucuria va lua locul necazului.

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #1 : Duminică, 24 Ianuarie 2010, 18:57 »
Mai simtiti nevoia unui jurnal intim?

capsuna

  • Vizitator
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #2 : Duminică, 24 Ianuarie 2010, 19:38 »
Buna Gigi,
Am revenit. Am reusit sa-ti scriu mailul.
Referitor la tema de astazi imi amintesc ca tatal meu a incercat sa ma convinga in copilarie sa tin un astfel de jurnal, insa a durat doar doua trei saptamani, iar insemnarile erau sumare.
Daca stau bine sa ma gandesc niciodata nu am fost o persoana foarte deschisa, sunt sociabila, prietenoasa, dar nu prea deschisa. Nu simt nevoia unui jurnal intim nici acum, nu stiu daca asta inseamna ca sunt insensibila. Am savurat cu placere cartile lui Ionel Teodoreanu, cu aceeasi placere le-as reciti si acum.
Cu siguranta iti pot spune ca nu sunt primitiva si lupt cu toate formele de nesimtire si primitivism din societatea noastra. Pana acum catva timp ma enervam cand la munca spuneam sa faca ceva si ei spuneau da, da si nu faceau. Tipam la ei, imi sarea tandara si de cele mai multe ori puneam eu mana sa fac. Dar de un timp am abordat alta tehnica. Ma duc vad ca nu a facut il chem si pe un ton foarte ferm ii spun "te rog sa faci cutare lucru ACUM si ASA" si nu plec de langa ei pana nu fac ce le spun. Nu cred ca e cea mai buna solutie, dar eu nu ma mai enervez si pentru mine inseamna ceva.
Si nu cred ca aceasta lipsa de educatie poate fi corelata in vreun fel cu lipsa unui jurnal intim.

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #3 : Duminică, 24 Ianuarie 2010, 20:30 »
Am raspuns pe Email.
Si referitor la existenta unei legaturi sau determinari intre jurnal si lipsa de educatie: normal ca nu exista. Incercam doar sa figurez profilul omului sensibil  ("cel bun"), in antiteza cu cel brut si primitiv ("cel rau").

capsuna

  • Vizitator
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #4 : Duminică, 24 Ianuarie 2010, 20:44 »
Da e adevarat dar nu mi se pare cea mai fericita asocire, bun,sensibil a avut jurnal, rau nu a avut jurnal.
Sau poate eu sunt rea, vicioasa, primitiva si nu vreau sa recunosc.

capsuna

  • Vizitator
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #5 : Duminică, 24 Ianuarie 2010, 20:46 »
Eiiii, mi-ai dat 2 stelute. Acum am observat.

capsuna

  • Vizitator
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #6 : Duminică, 24 Ianuarie 2010, 21:01 »
Si poate ar trebui sa mentionez ca este pentru prima data cand sunt forumista pe net.
Intotdeauna am fost pe post de vizitator fara a interveni.
Aici am scris pentru ca mi-a placut stilul tau. Habar n-am daca esti frumos sau urat, tanar sau batran, bun sau rau.

capsuna

  • Vizitator
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #7 : Luni, 25 Ianuarie 2010, 00:47 »
Cam pe langa subiect...
Daca aveti posibilitate sa vedeti serialul "Lie to me" urmariti-l. Mie mi-a placut si acum vreau sa-l revad pentru a fi atenta la detalii, la o prima vizionare am fost atenta la actiune, si cred ca ar fi nevoie si de ceva lectura din analiza tranzactionala daca voi avea timp si stare.

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #8 : Luni, 25 Ianuarie 2010, 11:06 »
Recunosc ca nici eu nu am fost un fun al forumurilor, al face book-ului sau linkedin-ului. Dar am urmarit ce scriu altii si am descoperit ca mi-ar face placere sa particip sau chiar sa moderez. Am mai scris eu cu ani in urma cate ceva, dar niciodata nu am fost multumit cu ce a iesit si am renuntat. Am preferat sa pictez...
Proiectul acesta pe care l-am pornit are mare nevoie de componenta dinamica, in acest caz forumul. Acolo pot sa fiu mai usoor deslusit, pipait, inteles. Website-urile sunt prea directe si au latura informativa destul de stridenta.
Campania de promovare a conceptului merge pana acum foarte bine si sunt multumit, ca dupa doar 10 zile, am ajuns la mii de visitatori, urcand rapid in Google, fiind plasat deja pt unele keyphrases, pe prima pagina.
Intentia mea este sa dezvolt si un serviciu conex de informatii si sfaturi in cateva domenii in care ma pricep destul de bine. In mod cert am sa atrag multi voluntari, valorosi, capabili sa indrume si sa ajute nu doar spiritul...
Ma bucur ca iti place stilul meu, asta ma face optimist si increzator. Ideea care am avut-o este in mod cert foarte buna (din nou modestia nu ma lasa in pace), dar realizarea, punerea in practica va fi cu siguranta un proces de durata.
Dar am rabdare, sunt tanar (am _8 ani...) si multa ambitie.

Offline diana

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 1
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #9 : Luni, 25 Ianuarie 2010, 13:16 »
buna gigi,

cred ca este primul forum pe care am decis sa ma exprim. recunosc ca si pe mine ma sperie directia in care se indreapta generatiile mai tinere. incerc sa-mi dau seama  daca este vorba de o schimbare normala, pe care incerc sa o accept, sau e ceva mai mult: o pervertire subtila a noii generatii in sensul rasturnarii sistemului de valori, sau si mai rau a disparitiei acestuia. altfel eu cred ca exista o varsta pentru orice, adolescentii cred ca trebuie sa fie putin rebeli, ei simt nevoia acuta sa se razvrateasca impotriva regulilor, impotriva adultilor(parinti sau profesori), impotriva societatii...nici nu cred ca este ceva neaparat rau, atata vreme cat se incadreaza in niste limite. cred ca de fapt asa se constituie motorul societatii, samanta progresului: prin actul de rebeliune a celor tineri impotriva situatiei de fapt, prin canalizarea tinerelor energii catre schimbare.
totul e ca aceasta schimbare sa se faca intr-o directie pozitiva, constructiva. ce ma sperie la generatiile noi este scaderea continua a gradului de cultura, si o contiuna imbecilizare(cred ca este un termen prea dur), ceea ce face ca reperele morale sa se stabileasca in functie de nevoile si dorintele induse artificial.
in ceea ce priveste jurnalul intim, cred ca a cam cazut in desuet, dar poate ma insel, poate doar este acum in alte forme(ex. electronic), dar pana la urma cu acelasi rol. pana la urma nevoile si aspiratiile adolescentilor nu ar trebui sa fie atat de diferite acum fata de acum 20, 50,100 ani.
din pacate dupa aceasta varsta, viata te prinde atat de puternic, incat nu cred ca jurnalul isi mai gaseste locul. si daca da, s-ar putea sa demonstreze doar o uriasa singuratate, un vid lasat de persone dragi si prieteni

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #10 : Luni, 25 Ianuarie 2010, 14:11 »
Bine ai venit pe forum, Diana! Am citit si recitit ce ai scris pantru a ma convinge ca nu am scris..eu. Ce am citit mi-a dat strania senzatie ca a fost scris de mine, atat de logic curgeau remarcile tale. Aceasta a treia tema, pe care am pus-o pe forum, doream sa fie ceva accesibil si simplut. Articolul este scris in doua planuri, se pare ca m-am grabit sa-l urc pe site fara sa-l revad de mai multe ori, pentru ca..undeva am gresit. Recitindu-l mi-am dat seama ca n-am reusit intersectia celor doua planuri, creindu-se astfel impresia de incalceala. Am sa incerc sa ma explic: planul real era ca timp localizat in copilaria mea si trebuia sa creeze cadrul introducerii in motivul temei.
Al doilea plan si pe care doream sa lucrez era unul figurativ, in care jurnalul era doar instrument, capabil sa fractioneze si sa analizeze societatea. El nu mai era elementul central, devenind astfel o tema falsa. Acest lucru creaza un spatiu larg de discutie, totul jucandu-se in abstract. La tema aceasta am si folosit alt tip de limbaj, decat in celelalte, in incercarea de a-l face abordabil ca subiect.
In sens real, jurnalul intim scris de mana si ascuns sub pat nu mai poate exista in conditiile unei societati dinamice ca cea de azi, in care informatia este activa si atractiva. Ar parea si caraghios sa vezi un adolescent de azi, mustind de energia unei generatii hiperactive cibernetic, furisandu-se timid si intim in camera lui, completand un jurnal intim.
In sens figurativ insa, existenta imaginara a unei perceptii de camaraderie ascunsa, cum este acea cu jurnalul, poate crea starea de sensibilitate, creandu-se terenul pentru a cultiva un spirit sanatos si curat. De multe ori am asociat sensibilitatea (ma refer la forma de manifestare sanatoasa) cu disponibilitatea de a intelege corect pe cei din jur, avand o deschidere fireasca, nu doar una superficiala si de fatada. Acest sentiment puternic scoate din om ce este mai bun, putan crea, rade, petrece...
Primitivismul si violenta le asociez ca efecte ale unei indarjiri si incrancenari obsesive, mostenite sau dobandite. Aici ma gandeam eu ca e rolul educatiei sa intervina...

capsuna

  • Vizitator
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #11 : Luni, 25 Ianuarie 2010, 17:45 »
Buna ziua
Si bine v-am regasit. Bine ai venit Diana.
Eu cred ca in acest subiect voi ramane "Gica contra". Nu prea pot fi de acord cu voi in ceea ce priveste generatiile tinere. Poate ca jurnalul intim este acum desuet. Dar eu nu am simtit niciodata o astfel de nevoie, nici in copilarie, nici in adolescenta si nici acum.
Nu inteleg de ce vedeti la generatiile tinere doar golanii, de ce nu vedeti si copii buni, care sunt destul de multi.
Eu am facut facultatea in Bucuresti si dupa am lucrat tot in Bucuresti. 13 ani am locuit in acest oras care iti ofera o paleta larga sociala, culturala...intalnesti aici de la lux si depravare pana la modestie si bun simt. Totul este sa iti alegi oamenii din jurul tau, sa poti vedea si lucrurile bune, si copii cu bun simt, care invata f bine, merg la olimpiade, la teatru, la dans... Este adevarat ca prostul gust si nesimtirea sunt stridente si de multe ori iti invadeaza existenta.
Dar eu am ajuns la o faza a existentei mele cand am hotarat sa nu mai las aceste lucruri urate sa-mi intre in suflet si nici macar sa ma enerveze. Nu ma mai straduiesc nici sa schimb ceva sau pe cineva. Iau totul asa cum e. Evit ceea ce nu-mi place si caut sa am in preajma mea oameni cumsecade. Pe ceilalti ii ocolesc pur si simplu, pentru ca imi consuma din energia mea si nu mai vreau. Asta nu inseamna ca eu ma cred buna sau superioara. Am o multime de defecte. Este doar o chestie de optiuni.
Acum 5 ani si jumatate m-am intors acasa, in Busteni. Si ma simt mult mai bine aici decat in marele Bucuresti. Lumea e mai amabila, mai prietenoasa, mai altfel. Si copii sunt altfel. Si daca va ganditi bine si noi am avut golanii nostrii, care faceau si ei rele si erau blamati. La fel si aceasta noua generatie. Dintre prietenii mei multi au copii, unii sunt razgaiati si se dau cu fundul de pamant, altii sunt niste copii de-ti vine sa-i manaci de dulci ce sunt.
Eu nu am talentul literar al lui Gigi, si nu stiu nici cat de coerenta am fost. Am scris ceea ce am gandit repede, repede. Eu sunt intotdeauna pe repede inainte. Dar ma puteti combate.

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #12 : Luni, 25 Ianuarie 2010, 18:19 »
Daca te-ar auzi, Capsuna, d-na Poleac, profesoara mea de romana din scoala generala, sau d-na Fanache, o femeie care nu a ras niciodata in viata ei, dascalul meu de limba materna din liceu, cred ca nu le-ar veni sa creada, ce a ajuns sa se afirme despre rebelul lor elev, Gigi. Ca ar avea talent literar. Orice dar asta n-ar crede. Mai repede ca am ajuns academician, ca recunoastere a unor merite in matematica, sau in nationala Romaniei la rugby, asta da ar crede.
De cate ori am fost certat ca nu am facut analizele literare sau fisele de caracterizare a unor personaje, pe care eu le socoteam imbecile si de neanalizat; de cate ori mi-au aratat usa in urma unor comentarii nu foarte soptite; de cate ori am primit observatii la modul in care intelegeam sa respect uniforma de elev.
Problema ca trebuia sa citesc ceea ce mie personal nu-mi placea; intotdeauna am fost selectiv si nu am suportat impunerile de nici un fel. Si cartile de romana erau la vremea acea un amalgam incropit din scriitori "admisi". Lectura suplimentara era impusa tot din tagma celor "iubiti". Cand erau atatea carti bune. Eram disperat ca nu gasesc timp suficient sa citesc Balzac, Eco, Joyce si ei ma infunadau la scoala cu scriitori de doi bani...Si mai vroiam si sport si Gazeta matematica. Visam sa ajung mare profesor de matematica...sau macar sa joc in nationala Romaniei de rugby contra Frantei lui Fouroux si Screela.

capsuna

  • Vizitator
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #13 : Luni, 25 Ianuarie 2010, 18:35 »
Si ce meserie ti-ai ales?

Online admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Jurnalul intim
« Răspuns #14 : Luni, 25 Ianuarie 2010, 18:42 »
Ingineeeeeeeeeeeeeeeer!