Servus tuturor! Prietenul meu, jurnalul! am avut si cand eram mica (aprox pe vremea lui Nefertiti), pe caiet frumos, scris cu mana. A incaput pe mana cenzurii, din nefericire, si dus a fost. Dar cum, acolo unde este cenusa, mai gasim si jaratec uneori, am inceput sa scriu din nou, acum vreo 5 ani. Scriam zilnic, de data aceasta pe calculator. In ultima vreme, nu prea am mai scris. Atunci cand scriam era ca un exercitiu de auto-cunoastere. Ideea era sa scriu si sa descriu absolut totul cum imi venea in minte in acel moment, cu toata sinceritatea, tot ce simteam si gandeam. Pentru ca a fost unul din multele momente de rascruce din viata mea. Da! Din cand in cand reciteam, sau mai recitesc si inteleg totul mult mai bine acum. Am reusit sa ma cunosc mai bine pe mine insami. Si in functie de descoperirile mele despre mine, am ajuns chiar sa-mi impun o anumita linie de viata, sa controlez anumite lucruri pe care in spontaneitatea mea debordanta, le lasasem prea mult pe-afara si se cam umplusera de julituri si vanatai. Da, jurnalul pentru mine este inainte de toate un instrument de cunoastere, de analiza, de meditatie.
Sa fiti iubiti!
