Autor Subiect: Moralitatea de a minti  (Citit de 46113 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Moralitatea de a minti
« : Sâmbătă, 29 Ianuarie 2011, 09:39 »
S-ar crede ca important este cum si cand minti, sau de ce minti. Sunt momente in viata in care argumentezi minciuna prin necesitatea de a o face. Si motivezi simplu: „trebuia sa o fac pentru ca altfel...”
Minciuna este una dintre primele descoperiri facute de om. S-a nascut cred odata cu  iesirea barbatului din pestera, atunci cand luandu-si inima in dinti, sau poate impins de femeia cu care impartea grota, a fost nevoit sa renunte la siguranta si protectia data de culcus si sa se avante in necunoscut. Toate povestile spun ca odata iesit a continuat sa o faca zilnic, pentru ca a gasit afara vanat si mancare din belsug. Femeia era tinuta in pestera, la adapost si in siguranta, iar el, barbatul, vanatorul risca iesind in fiecare zi pentru a-i aduce hrana proaspata. Dar daca nu a fost asa, iar povestea  a fost aranjata si trunchiata astfel incat barbatul sa apara ca un personaj plin de curaj, gata de sacrificiu pentru femeia cu care convietuia? Sansa sa fie „aranjata” este foarte mare tocmai pentru ca a fost compusa si transmisa doar pe cale barbateasca....Si sa fim cinstiti nu suntem atat de curajosi si atat de plini de zel! Nu cumva odata iesit din grota lui, barbatul a dat peste vreo femeie care parasise pestera in locul barbatului? Parca prea mare avant si prea multa disponibilitate avea barbatusul nostru primitiv sa iasa atat de des din pestera....Si parca prea mult a insistat ca femeia lui sa ramana in pestera, intimidand-o astfel incat sa nu iasa afara, motivandu-i cu pericolele care o pasc acolo la orice pas...
Sunt convins ca omul a invatat de mult sa minta. Inventiv si tot mai tehnic, a ridicat minciuna la rang de arta. Si da, recunosc, este o arta sa minti.
Pentru a nu suna asa strident termenul a primit alternative, prefixe, sufixe, diminutive, doar – doar minciuna o sa fie acceptata ca normalitate si tratata ca atare. In avantajul celor care mint si care tin ca minciuna sa se instaureze legitim in viata publica, a venit dorinta si placerea unora de a fi mintiti. Acestora le place sa auda ca sunt frumosi, destepti, tineri, nemaipomeniti, nemaiintalniti, cu adevarat grozavi. Isi rotesc ochii de placere, dau un pic capul pe spate si aproape ca plescaiesc de placere. Iar mincinosul toarna si toarna, pana cand simte rodul. Il culege usor, mai usor decat daca ar fi luptat corect pentru el sau daca l-ar fi platit.
Dar minciuna nu este doar un joc, intre cel care minte si cel care accepta sa fie mintit. Ar fi fost bine daca s-ar fi localizat si ar fi avut doar efectul unui joc intre doua parti care-l accepta. Din pacate este mult mai grav decat un joc, este o adevarata nenorocire, o plaga, este un blestem pentru omenire. Nu mai stiim cand ni se spune adevarul sau cand suntem mintiti. Nu mai stiim care este granita intre adevar si minciuna. Nu se mai pot disocia. Frenezia minciunii a cuprins intreaga societate, si evolueaza si se acuitizeaza, devine cronica inspre varful ei, acolo unde stau cototati politicienii si liderii. Melasa perfiditatii acea masa vascoasa in care organismele vii nu rezista nici macar un minut si mor imediat, este mediul potrivit si protejat de unde se poate minti nestingherit. Acolo au gasit liderii dintotdeauna fie ca s-au numit sefi de tribi, de stat, sau doar de CAP, terenul proprice pentru a se dezvolta. Ne-au mintit incontinuu spunandu-ne ca fara ei ar fi haos, ca nevoia de lider se explica prin posibilitatea interventiei in cazul unei situatii dramatice, ca ei pot planifica, pot previziona, chiar pot gandi in locul nostru. Si ca sa fie mai convigatori au inventat termenul de MORALITATE DE A MINTI.

iulia17

  • Vizitator
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #1 : Duminică, 30 Ianuarie 2011, 19:52 »
si totusi avem nevoie de lideri. nu cred ca o societate/comunitate se poate conduce/orienta/gestiona/evolua in absenta unui for conducator. multimile au avut si vor avea nevoie de lideri care sa-i dea directie si sens. ca nu sunt intotdeauna alesi cei mai buni sau cei care merita...asta e deja alta discutie. dar fara autoritate - norme, lege, reguli - nici nu-mi pot imagina ce ar fi. anarhie?


Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #2 : Luni, 31 Ianuarie 2011, 08:58 »
Motivatia de a minti !

Ne invartim zi de zi in valuri de minciuna, ne obisnuim cu ea, depindem de ea. O auzim unde ne intoarcem – sub pretextul ca nu mai este minciuna ci dipomatie sau management al situatiilor care nu ne convim. Incepem sa o recunoastem si sa trecem indiferenti pe langa ea, stim ca suntem mintiti si acceptam De ce? Pentru ca preferam sa ascundem realitatea undeva sub covor, sa acoperim cruzimea situatiilor care ne coplesesc cu o fatada comerciala, mai suportabila.
Si asa ne formam un mod de a inveli si noi ceea ce suntem si ceea ce facem in “staniolul” stralucitor al unei minciuni care sa tina loc de realitatea pe care o visam si pe care nu o avem. Ne place sa “imbunatatim” ceea ce avem, suntem sau reprezentam in viata de zi cu zi. Consideram ca astfel suntem mai bine priviti de ceilalti – ii depasim in valori. Si daca avem politicieni care mint – ce sa ne mai miram – vor si ei sa fie un “exemplu” mai bun – sa aiba “vaz’ doamne” ceva mai diferit decat ceilalti , sa ofere o directie care sa atraga.
Si asa apare motivatia de a minti.
Oare chiar ne mai deranjeaza?


iulia17

  • Vizitator
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #3 : Luni, 31 Ianuarie 2011, 19:39 »
la nivel individual am optat si eu uneori pentru aceasta varianta: minciuna ca forma de protectie. mi se intimpla sa ma trezesc ca omit sa spun (tot) adevarul din dorinta de a nu-l rani/supara pe celalalt. si aproape ca ajung sa cred ca nici nu e minciuna.
la nivel general recunosc ca asistam la politica minciunii, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb: cine e mai mult de blamat - cel care minte sau cel care accepta/primeste sa fie mintit?





silviu

  • Vizitator
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #4 : Luni, 31 Ianuarie 2011, 22:10 »
Citat din: iulia17
cine e mai mult de blamat - cel care minte sau cel care accepta/primeste sa fie mintit?
cred ca cel care se minte pe el insusi.


Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #5 : Luni, 31 Ianuarie 2011, 22:32 »
minciuna? vorbiti de minciuna? sunt dintre cei "rigizi" care nu-i gasesc legitimitate, care o considera un flagel al existentei umane in ansamblu, un virus al fiintei noastre individuale si colective. sunt foarte putine "tipuri" de minciunele care imi par "acceptabile", cele (foarte)mici in scop "terapeutic" de ex., de incurajare a cuiva in adanca deprimare sau a cuiva in pragul mortii...dar atat. Orice forma de miniciuna care viruseaza informatia transmisa catre ceilalti, cu un anume scop, sau numai de dragul distractiei, fara responsabilitatea consecintelor previzibile sau imprevizibile, e absolut "nejustificabila" si daunatoare . N-o spun de pe piedestalul sinceritatii "absolute" ci din postura celui care detesta minciuna si o "scapa" destul de rar, a celui care se priveste in oglinda cu multumire numai atunci cand nu abdica de la sine, de la adevarul sau (fie el si subiectiv).
Discutand despre asta cu un amic, m-a cam socat parerea lui cum ca "ideea de a nu minti si a nu fi mintita e un principiu rigid".  :( oare poate exista ceva autentic, ceva "centrat", ceva Luminos, fondat pe minciuna? Nu e minciuna un factor teribil de defazare intre gandul, vorba, fapta unei fiinte?

silviu

  • Vizitator
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #6 : Luni, 31 Ianuarie 2011, 23:57 »
am fost mintiti inca din copilarie: daca nu esti cuminte, vine bau-bau; daca esti cuminte, vine mos nicolae si-ti aduce o jucarie. apoi, la randul nostru, le-am spus copiilor nostri aceleasi minciuni.
asa ca, sa nu ne mai miram ca unii vad ceva normal in minciuna, din moment ce au fost mintiti inca din frageda pruncie. sigur, unii vor spune ca alea sunt niste "minciunele nevinovate". vax! tot minciuni raman.

iulia17

  • Vizitator
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #7 : Marți, 01 Februarie 2011, 18:35 »

eu nu am intilnit om care sa nu minta. doar care nu recunoaste. sa fie chiar atit de necesara sau a devenit o a doua natura?

... alea sunt niste "minciunele nevinovate". vax! tot minciuni raman.

pai daca unele sunt minciuni nevinovate, altele necesare, de unde incep cele vinovate? cum  le clasificam? dupa ce criterii?

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #8 : Joi, 17 Martie 2011, 13:44 »

eu nu am intilnit om care sa nu minta. doar care nu recunoaste. sa fie chiar atit de necesara sau a devenit o a doua natura?



Mintim in diferite situatii. De ce ? Ni se pare ca realitatea devine astfel mai " suortabila".  Uneori, minciuna se naste în vecinatatea sau prelungirea adevarului; este o fata noua a acestuia; minciuna nu este refractara la adevar, ea se „ amesteca ” cu putin adevar pentru a deveni credibila. E o fata "cosmeticizata" a adevarului si ne place mai mult.

Multi nu accepta minciuna ~ ei o numesc diplomatie!

Si uneori este atat de greu sa spui unui apropiat adevarul ~ care este prea crud sau urat~ si atunci "indulcim" lucrurile.

carmentoma

  • Vizitator
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #9 : Joi, 17 Martie 2011, 15:49 »
        In ceea ce priveste minciuna in general, eu am o problema: nu prea am memorie si, din aceasta cauza, prefer sa spun adevarul sau sa mint ... prin omisiune, decat sa fac la un moment dat  o gafa si sa ma pun astfel intr-o situatie jenanta pentru ca am uitat ce "am insailat" anterior!

iulia17

  • Vizitator
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #10 : Vineri, 18 Martie 2011, 21:15 »

Nici eu nu o fac cu rea intentie, ci asa cum spui, mai degraba omit cite ceva. Dar sa vezi ce urit fac cind sunt mintita…


marcutza

  • Vizitator
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #11 : Duminică, 20 Martie 2011, 10:21 »
chiar daca esti mintita prin "omisiune" ?  ::)

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #12 : Duminică, 20 Martie 2011, 13:06 »
cum e oare mai bine - sa fii mintit prin omisiune si astfel sa nu stii anumite lucruri care te-ar infuria sau sa le aflii si sa-ti stice ziua?

iulia17

  • Vizitator
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #13 : Marți, 22 Martie 2011, 23:38 »

chiar daca esti mintita prin "omisiune" ?  ::)

daaaa…. norocul meu e ca am si eu o calitate: ma plasez in locul celuilalt si caut sa inteleg motivele. daca nu se ascunde o rea intentie in spate, atunci ma linistesc degraba.


marcutza

  • Vizitator
Re: Moralitatea de a minti
« Răspuns #14 : Miercuri, 23 Martie 2011, 09:17 »
brava  :)