In pictura, in sculptura, in arhitectura si in fotografie, inconstient sau total in cunostiinta, se tine cont de proportia de aur. Compozitia unei picturi, schitarea unui ansamblu arhitectonic, incadrarea unei imagini pentru a deveni o fotografie reusita, toate acestea urmaresc respectarea proportiei generata de numarul de aur f = 1,618...Elocventa acestuia a fost remarcata de Pitagora (triunghiul de aur), civilizatia hindusa (elipsa de aur) si Fibonacci (sirul matematic care-i poarta numele).
Toate formele pe care le consideram perfecte, indiferent daca sunt create de om sau existente in natura, respecta proportia de aur: piramidele egiptene, domurile, cochilia melcilor, dispunerea petalelor de trandafir. Proportia de aur da armonie si frumusete oricarui obiect sau fiinta. Existenta ei intr-o constructie garanteaza frumusetea.
In acest articol am sa ma opresc la fiinte si mai exact la femei.
A exstat si va continua sa creeze controverse dezbaterea cu privire la tipul ideal de femeie. Tipologia feminina este foarte larga, dar extremele sunt evidente si creeaza doua mari categorii: cele mai plinute, rubensiene si cele inalte si slabe. Care sunt mai cele mai placute si mai admirate de barbati?
Prima analiza mentala pe care o face un barbat, influentata foarte puternic de subconstient si de informatiile mostenite este strans legata de imprastierea samantei, de dorinta ancestrala si care garanteaza continuarea genei sale. El percepe femeia ca gazda a viitorului sau genetic, de aceea ca si in regnul animal va cauta exemplarul cel mai sanatos care-i ofera garantia unei maternitati sigure. Animalul va evita din prima clipa exemplarul deja montat de alt mascul si asta pentru ca are inzestrarea necesara prin care poate simti acest lucru. Barbatului ii lipsesc astfel de simturi, de aceea singurul reper pe care-l are in aprecierea acestei stari este forma femeii. De aceea el asociaza subconstient femeia grasa cu cea deja insamantata, insarcinata. De aici proportia covarsitoare a barbatilor care prefera femeile mai slabe. Instinctiv si inconstient masculinitatea lor ii determina sa doreasca femeile mai suple.
Insa aproape unanim barbatii sunt atrasi de femeile care au acel raport considerat perfect de 1,618 dintre circumferinta soldurilor si cel al taliei. Si in acest caz explicatia vine tot din instinctul de procreere a barbatilor si din analiza pe care o fac rapid in ceea ce priveste sansa de supravietuire a embrionului. Subconstientul masculin face selectia exemplarului pe care-l considera biologic ca sanatos, ori femeia cu talie subtire cu solduri mai largi care permit nasterea in conditii optime, fara risc a progeniturii lor, reprezinta aproape fara echivoc, optiunea lui. Sanii mari, bogati sunt asociati automat cu garantia hranirii copilului. Instinctual un barbat urmareste sa se reproduca astfel incat gena lui sa mearga mai departe si de aceea are nevoie de garantia ca cea care o sa-i duca samanta este sanatoasa, poata sa suporte sarcina, naste fara probleme si ii hraneste indestulator progenitura.
Bineinteles ca educatia a facut ca in timp barbatul sa fie mai putin influentat doar de masculinitatea primitiva si a gasit si alte repere de analiza si de alegere. Educatia si evolutia au creat si alternativa in gusturi, nu exista frumos acceptat general, fiecare in parte are intelegerea lui despre armonie. S-au scris mii de metri cubi de carti in care se analizeaza frmumosul, in care se incearca sa se gaseasca definitia idealului. Filozofi, matematicieni, esteticieni toti au crezut ca au gasit la vremea lor formula iar mai nou sunt mogulii industriei de moda cei care dau tonul si creeaza trend-uri in ceea ce priveste modelul feminin.
Trecand dincolo de toate, frumusetea nu se masoara doar in rapoarte matematice si nu este intotdeauna cuantificabila. Si nu vine doar din estetica. Izvoraste si din interior, acolo de unde se revarsa iubirea, afectiunea, pretuirea si dorinta. Un corp frumos, armonios, daca nu este insotit si de un complex de calitati interioare nu este intreg. Barbatii au teama de incomplet, de neterminat si mai ales de superficial.
Multe femei, ca si multi barbati simt nevoia unei completari artificiale, fara sa inteleaga de fapt ca naturalul, firescul este mult mai important si mult mai pretuit. Am urmarit destul de mult si de aproape fenomenul piercing la barbati. In cazul multora consider ca este o lipsa de incredere in ei, o nevoie de a iesi in evidenta, o parere ca asa pot fi mai usor remarcati. Nu am vazut decat foarte rar, barbati frumosi, siguri pe ei, cu cariere ferme si clare, care sa recurga la astfel de procedee. Nu sunt nici conservator si nici traditionalist, recunosc chiar ca sunt multe astfel de mici artificii pe care chiar le apreciez. Dar nu cand sunt fortate si nu cand le vad la persoane care vai, chiar nu inteleg ce inseamna estetica.
Si uite ca tot aici m-am intors pana la urma: la estetica si la frumos. Ca si pe multi altii pe care i-a preocupat una dintre arte si pe mine ma chinuiesc cateva intrebari: „Exista o logica a frumosului?” „Poate fi estetica intr-un fel cuantificata?” si bineinteles cea legata de tema „ Ce factor determina mintea noastra sa accepte si sa-si insuseasca armonia perfecta prin proportia de aur?”
Ii multumesc lui Daniel Baltat, cel care mi-a dat ideea acestui articol. La Workshop-ul de fotografie artistica, la compozitie, ora la care am participat si eu aducea vorba de „Sirul lui Fibonacci”. De atunci aveam in minte acest subiect, iar azi inainte de o tuica fiarta inconjurat de o zapada ivorie, am asternut aceste ganduri.