Nu cred ca generalizez prea mult daca afirm ca majoritatea asociaza singuratatea cu plictiseala, motiv pentru care ma vad obligat sa adaug vorba unuia dintre putinii romani suspectat a fi fost bantuit de adierea geniului, care afirma sententios ca "numai prostii se plictisesc". Nu cunosc vorba mai adevarata! Respectivul, Tutea, se referea la multi dintre colegii sai din puscariile comuniste, dintre care, cu exceptia celor foarte batrani si bolnavi, n-au rezistat decat cei cu un nivel al culturii sau inteligentei mult peste medie. Va dati seama, ce putea sa faca prostul in acea perioada de crunta recluziune? Se ghemuia "sfarsit" fizic si psihic intr-un ungher al detentiei sale abuzive si isi plangea in nestire infama soarta, inducandu-si astfel un soi maladiv de neliniste suplimentara care pentru cei mai saraci cu duhul, dupa cum spuneam, avea sa se dovedeasca fatala. Intelectualii acelei perioade si-au dat seama ca o asemenea abordare a propriei nenorociri ar fi fost sinonima cu sinuciderea, asa ca, fara a se pune de acord, ca nu prea aveau cum comunica, au ajuns la o singura si izbavitoarea concluzie, anume ca unica lor sansa pt a nu innebuni e sa-si rumege cunostintele de pana atunci, sa-si revalorifice mental toate lecturile si experientele acumulate anterior.
Va amintiti cazul lui Corneliu Coposu. A facut 17 ani de puscarie, din care parca vreo 12 singur-singurel intr-o celula racoroasa si intunecoasa! Nici macar pe pereti nu se putea uita, ca nu-i vedea! Care dintre noi ar fi rezistat maca o luna in conditiile astea? Ce putea un om sa mai faca? El, ca si multi altii, si-a dat seama ca asta e o masura de exterminare si si-a propus in primul rand sa nu innebuneasca. Asa ca a adoptat sus-pomenita metoda. Altii au avut ocazia sa fie mult mai inventivi. De exemplu, Harry Brauner, un muzicolog evreu de geniu, caruia Maria Tanase ii datoreaza aproape integral renumele de care inca se bucura, intrucat acesta a reusit sa faca din ea, o tarancuta fara prea multa ureche muzicala - un cosmar pt tarafurile cu care a lucrat - o mare legenda a muzicii. E greu de explicat ce fascinanta intamplare a facut ca acest Brauner sa fie inchis langa celula lui Radu Gyr, un celebru poet legionar, de care il despartea doar un zid, mare, gros si igrasios. Ce puteau face doi veritabili intelectuali care nici macar nu se cunosteau anterior? Ei bine, acestia au facut din respectivul zid nu numai un vehicul de comunicare intre ei, ci si un instrument de acumulare si raspandire a culturii. Cum? Printr-o metoda fabuloasa, care numai omului la mare ananghie ii poate trece prin devla. V-am spus ca unul era poet, iar celalalt muzicolog. In consecinta, Gyr nascocea in minte cate o poezie, iar vesurile i le comunica prin batai ritmice in zid - alfabetul Morse, desigur - lui Brauner,- care aproape instantaneu o punea pe note, intrucat se stie ca transpunerea in muzica e un excelent procedeu de memorare. Asa s-a nascut, de exemplu, fabuloasa poezie/melodie "Azi-noapte Iisus mi-a intrat in celula" precum si alte numeroase cantece si poezii ce aveau sa razbata dincolo de zidurile inchisorii.
(Chiar zile trecute citeam, intamplator, fragmente din memoriile unui scriitor-doctor, care-si amintea ca pe la inceputurile sale intr-ale medicinii i-a fost adus un pacient desfigurat de anii de detentie, de bataile cu care era intretinut si mai ale de foame. Vrand sa-l consulte si pentru a nu da de banuit securistilor care il pazeau s-a aplecat si i-a soptit la ureche: Ridicate, Gheorghe, ridica-te, Ioane! Bietul om nu mai era in stare, dar instantaneu l-au napadit lacrimile, uluit ca cineva din afara stia versurile poeziei caruia ii datora o initiala condamnare la moarte si pe care i-o dictase prin zid lui Harry Brauner. V-ati prin ca era vorba de Radu Gyr!
-- Scriind despre asta mi s-a facut instantaneu dor de interpretarea lui Tudor Gheorghe a poeziei lui Gyr, "Ridica-te.Gheorghe, ridica-te Ioane.". Pe Youtube n-am gasit-o, dar e pe Trilulilu. Asa ca mi-a pierit cheful de scris, dar nici nu prea mai aveam ce. Ramasase doar loc pt niste concluzii aproape didactice, usor de dibuit, asa ca nu ma mai obosesc. Multa bafta la toata lumea!