Singurartea e mai teribila pentru o femeie , ca pentru un barbat.
O femeie are mult mai multa nevoie de tendresse , sa fie dezmierdata, iubita, alintata, sa i se spuna cit de frumoasa si minunata este in aceasta dimineata.
Daca stii sa ii multumesti pentru orice moment dragastos pe care ea il face pt tine, si ea il va face cu cit mai multa placere.
Am trait impasul acesta de singur in cuplu. Si am ales calea cea mai simpla si neprefacuta : despartirea.
Cind un cuplu nu mai evolueaza pe acelasi drum, totul e mort. Noi ne schimbam, femeile la fel. Peste 5 ani , daca nu facem nimic sa intretinem flacara, descoperim ca nu mai exista pasiune si monotonia se instaleaza. Atunci este normal ca ea sau el sa incerce fericirea in alta parte, in bratele altcuiva.
Femeia nu este proprietatea mea, si nici eu nu sint proprietatea vreuneia.
Ne apartinem unul altuia atita timp cit o dorim amindoi. Nu am dreptul sa stau linga ea si s-o impiedic sa-si caute poate fericirea alaturi, daca eu nu am stiut sa o fac fericita. Si viceversa ..
Viata e prea scurta ca sa merite sa ne certam si sa ne urim desi avem si copii in spatele relatiei. Copiii cresc, si nici o femeie nu ma poate impiedica sa fiu alaturi de copiii mei, sa-i vizitez, sa-i iau la mine in weekend (daca eu vreau cu adevarat) Cind eram adolescent nu am avut relatii amoroase de lunga durata, insa imi aduc aminte ca atit cit au durat au fost frumoase, pastrez o amintire frumoasa si acum pentru pustoiaca de atunci care mi s-a daruit, si careia i-am oferit placere si dragoste. Cind nu a mai mers, ne-am separat omeneste, fara bataie si injuraturi, fiecare si-a gasit o noua dragoste in alta parte.
Bye!