Autor Subiect: Singuratatea in doi  (Citit de 239632 ori)

0 Membri şi 6 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #435 : Miercuri, 10 August 2011, 09:59 »
bv , espresso !

daca toti am reusi sa gandim asemeni tie viata noastra sigur ar fi mai frumoasa si lipsita de complicatii inutile , nocive si dureroase. si totul pleaca de la ideea ca daca iubim ( ori doar ne casatorim , fara a iubi cu prea multa ravna ) cu x sau y , persoana in cauza iute devine proprietatea noastra . sentimentul asta de posesie este cumplit de distrugator , pentru ca ucide pana si cea mai pasionata dragoste . lovitura finala o da orgoliul . " cum adica  nu ma mai iubesti ? PE MINE ? ei lasa atunci , ca am eu ac de cojocul tau ... " si iaca asa , fara sa aiba curajul niciunul sa rupa pisica in doua traiesc sub acelasi acoperis ca doi dusmani , fiecare in carapacea lui incarcata de frustrari , oferind copiilor ( motivul cel mai declarat in a justifica ramanerea intro inchisoare din care nu iesi din lasitate , de fapt ) un spectacol penibil si chiar o existenta care-i va marca ( nu in bine ) toata viata lor .
singuratatea in doi este ca o otrava lenta , dar letala si daca noi am fi in stare sa ne oferim cat mai repede antidotul , inca am mai avea sanse la o viata asa cum ne-o dorim .

Offline espresso

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 22
  • espresso26@live.com
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #436 : Miercuri, 10 August 2011, 18:46 »

@ Janeta

Tata mi-a inculcat aceasta mentalitate cind devenisem mai mare .. lol,  si imi faceam "debutul" in relatiile cu fetele ..  Mi-au ramas in minte "pe o fata nu trebuie sa o bati niciodata, sa fii badaran cu ea, o iubesti si esti cu ea, n-o mai iubesti paraseste-o, insa n-o face sa sufere"  ,  si  "cu femeia nu trebuie sa te certi niciodata, deoarece chiar daca ai dreptate e pierdere de timp si nervi, si niciodata nu va recunoaste ca ea a gresit si tu ai avut dreptate.  Iesi afara din casa, du-te undeva citeva ore, si daca la intoarcere inca nu s-a calmat , pleaca iar, dar nu-i face jocul sa te certi cu ea, caci nu vei cistiga niciodata!"

Bye!

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #437 : Joi, 11 August 2011, 01:03 »
tot respectul pentru tatal tau , ca bine te-a mai invatat  ! presupun ca insusirea acestor invataminte a stat la baza unei existente cu putine frustrari din punctul de vedere al relatiei barbat-femeie  :D

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #438 : Joi, 11 August 2011, 19:02 »
<iframe width="640" height="385" src="//www.youtube.com/embed/zdDhinO58ss?fs=1&start=" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

julia

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #439 : Vineri, 12 August 2011, 13:54 »
"Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat." (O. Paler)


marcutza

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #440 : Vineri, 12 August 2011, 14:22 »
corect, adevarat si dureros !

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #441 : Vineri, 12 August 2011, 14:35 »
Citat
tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat." (O. Paler)

stia Paler ce stia...

am cunoscut destul de multe cupluri in care viata ajunsese un iad , dar ei invocau tot felul de motive de a ramane impreuna : copiii , case facute impreuna pe care nu se indurau sa le imparta , teama de a incepe un divort ce s-ar fi putut solda cu peripetii , etc. eu cred ca , de fapt , acele cupluri  functionau conform acelui nenorocit de proverb absurd si mult prea des uzitat :" rau cu rau dar mai rau fara rau " . paradoxal , ajunsesera sa fie un fel de arac unul pentru celalalt , un arac tepos rau ce producea rani adanci , dar niciunul nu avea curajul de a nu se mai sprijini de el , teama e a ramane singur , de a-si lua viata in propriile maini , fiind mult mai mare decat toate cicatricile lasate in suflet de aracul vatamator .
nu i-am judecat niciodata pe acei oameni ci doar le-am plans de mila , o mila fara nimic umilitor in ea ci doar incarcata de parere de rau pentru faptul ca un om ajunge sa cunoasca durerea , umilinta , suferinta , chiar din partea celui/celei care , la un moment dat , le-a fost izvor de iubire . tare trist...

julia

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #442 : Duminică, 14 August 2011, 16:09 »
faptul ca dragostea trece, asta e, nu poti invinui pe nimeni. se intimpla.
dar cum de se preschimba in cel mai nimicitor razboi? cel de linga tine, care ti-a fost cel mai aproape, pe ala sa ajungi sa-l urasti asa de mult? exceptind cazurile patologice din filmele horror, alcoolici si violenti si psihopati si …
la restul ce se intimpla si cind e declicul care ii face sa nu mai recunoasca persoana de linga?


Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #443 : Duminică, 14 August 2011, 16:12 »
Jul, dar exista si dragoste care nu trece?

julia

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #444 : Duminică, 14 August 2011, 16:16 »
o fi, dar pe topicul asta trece, ca de aici am pornit discutia acu 30j de pagini.

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #445 : Duminică, 14 August 2011, 16:33 »
pai, "o fi" sau "este"? zi din ce-ai invatat la scoala. :)

cred ca razboaiele se nasc din tensiuni indelung acumulate si umflate monstruos. si din inacceparea evidentei ca "nu (mai) merge", deci nevoia de a gasi un vinovat: intotdeauna celalalt.
ar fi minunat daca oamenii ar putea intelege si accepta ca uneori niciunul nu e vinovat si ca doar nu pot construi un "impreuna" frumos. s-ar desparti prieteni si cu sentimente reciproce de afectiune.

julia

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #446 : Duminică, 14 August 2011, 16:36 »
dragostea e perfecta, noi nu

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #447 : Duminică, 14 August 2011, 16:51 »
Citat
la restul ce se intimpla si cind e declicul care ii face sa nu mai recunoasca persoana de linga?

cred ca atunci cand ajung sa se cunoasca in profunzime , jul .
la inceput totul e roz , fiecare incearca sa apara in fata celuilalt conform dorintei partenerului dar , cand incepe oboseala prefacatoriei , atunci apar si aspectele reale ale personalitatii fiecaruia . si nu intotdeauna sunt intro dulce armonie  ;D

julia

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #448 : Duminică, 14 August 2011, 17:20 »
m-am intristat...
puiule, pai atunci oamenii sunt de fapt rai si insensibili si doar se prefac pina nu mai pot iar la final le cade masca?!?

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #449 : Duminică, 14 August 2011, 17:26 »
nu Jul. isi dau seama, doar, ca nu se potrivesc. pot fi ok si unul si altul, dar prea diferiti. eu nu cred niciodata in cei care afirma ca unul e (nebunul de) alb si celalalt negru. poate unul e culoare rece si celalalt calda. :) poate unul e culoare de ulei si nu fuzioneza cu acuarela. :) poate ar fi cazul sa plec odata la cumparaturi, in loc sa aberez aici :))