Ma gandeam la un moment dat ce lucru minunat e o relatie intre doi oameni. Cat e ea de vie. Cum se naste, dintr-o scanteie (de fapt, cred ca din doua scantei. Care pot face un foc. Sau nu.)... si cum apar "firisoare" subtiri de sentiment care pleaca de la unul la celalalt, cat de sensibile, cat de firave sunt legaturile la inceput, cea mai mica intamplare nefavorabila le poate rupe...Aici parerea mea e ca sansa joaca un rol mare de tot. Adica daca o relatie e ocrotita de Fortuna, trece, evolueaza. Daca nu, moare din fasa. Daca are suficienta vechime si pulseaza suficient suflet prin vinele ei, rezista si furtunilor. Priveam cum se misca perechile adevarate, ce "dans" involuntar, cum orbiteaza unul in jurul celuilalt, aproape imperceptibil...
Si cum ajunge sa se usuce daca n-are ingrijire. Cum ajunge ca pe cei doi sa-i lege doar firele obisnuintei, si alea puternice insa fade, tare fade...