Autor Subiect: Singuratatea in doi  (Citit de 240078 ori)

0 Membri şi 5 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline pinkpanthere

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 161
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #705 : Duminică, 17 Decembrie 2017, 14:07 »
Nu sunteti defecte deloc. Fiecare are liberul arbitru ... si noi si ei. Ii felicit din start, pe cei carora cu adevarat le merge relatia. In societate ... existam insa si noi cei care nu ne-am gasit perechea. Nu e obligatoriu, din punctul meu de vedere, constat dupa foarte multi ani de singuratate ... desi, nu e nimeni chiar asa de singur. In cazul meu, a fost mai bine. Asta nu inseamna ca daca as intalni acel om ... nu m-as mai inscrie la o viata in doi ... atat cat ne va fi sa fim impreuna. De noi depinde sa ne gasim fiecare acel echilibru ... multumirea macar!!! Si DA ... Wonderland ... asa e ... am trait o poveste de dragoste ... la distanta ... superba. Extrem de dificila din cauza distantei si nu numai. Dar, nu as da-o pe nici o casnicie (pe a mea ... fosta ... nici atat)... fara sa invidiez persoanele casatorite. Cei care se iubesc nu tin cont de 800 Km ... spre exemplu. Devin ... zero ... va garantez. Sunt multe de spus ... pe tema asta. Lasati-va viata sa se deruleze ... ca se intampla si frumosul ... pana la urma. Chiar si cand se termina ... iti ramane sufletul plin.

Offline AndreeaMaria

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 3
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #706 : Duminică, 17 Decembrie 2017, 16:38 »
de cele mai multe ori se accepta relatiile nefunctionale tocmai in frica de singuratate, se cosmetizeaza, se "ambaleaza"  frumos si se merge mai departe asa, de teama societatii si familei nu se recunosc problemele, sau se minimizeaza, am auzit de multe ori omul cel mai drag mie care a platit toata viata o alegere gresita spunad "trebuie sa imi duc crucea ". iti trebuie putere si caracter sa recunosti ca ceva nu functioneaza si sa pui punct cu toate vulnerabilitatile de rigoare si frica de noi inceputuri si necunoscut. Chiar si relatiile care nu functioneaza iti ofera intr-o oarecare masura o stare de comoditate, de confort, in care te afunzi si pe care ajungi sa refuzi sa o parasesti. normalitatea (mai ales in relatii) este un concept greu de definit, depinde din ce perspectiva o privesti, ca si eticheta de "defect". cred ca cel mai important este echilibrul tau interior si multumirea pe care o simti fata de propria viata traita in doi sau singur, conform cu propria alegere sau cu alegerea celuilalt, depinde de imprejurari, destin, etc important este sa nu uiti sa traiesti si sa construiesti ceva, sa nu te izolezi (este starea care alaturi de negare se "lipeste" foarte usor de cei singuri).

Offline echilibru

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 38
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #707 : Duminică, 17 Decembrie 2017, 17:02 »
Va multumesc pentru raspunsuri. Feedback-urile sunt imi sunt utile, probeaza potentialul de a constientiza ca nu pot emite judecati de valoare general-valabile. Da, fiecare e unic si irepetabil, merita ce are....suntem masura a ceea ce facem, nu?

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #708 : Joi, 28 Decembrie 2017, 08:23 »
Nina, e cam devreme sa spui ca ti-ai irosit toate sansele de a mai intalni pe cineva...
Nu foloseste la nimic sa gasim vinovati. Nici macar pe pe noi insine. Reactionam asa cum putem la un moment sau altul al evolutiei noastre.

Andreea, da, sa te izolezi nu te ajuta. Desi sunt momente in care unii dintre noi nu stim cum sa trecem altfel prin durere decat izolandu-ne, fie si doar emotional.
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline AndreeaMaria

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 3
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #709 : Sâmbătă, 30 Decembrie 2017, 17:48 »
asa este, izolarea este „carapacea” de care uzam de multe ori, important este sa incerci sa nu te lasi prada in totalitate momentelor de tristete. cunosc si tristetea si izolarea generate de singuratate dar de foarte multe ori alegerile nepotrivite duc la o ?i mai mare triste?e, pierdere de timp ?i energie.

Offline nistor laurentiu

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 26
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #710 : Marți, 02 Ianuarie 2018, 19:31 »
In primul rand un calduros "La multi ani!" tuturor membrilor SCT si anul 2018 sa va aduca tot ce va doriti. Si acum sa trecem la ale noastre.
Am studiat acest toping si am gasit subiecte foarte interesante, pline de trairi, sentimente adevarate, pareri si nu in ultimul rand sfaturi care au
fost pro si contra, dar cum credeti ca ar trebui sa procedeze un barbat de 48 de ani despartit de 3 luni, dupa o casnicie de 26 de ani??
De ce va intreb: sunt singur de trei luni si este GROAZNIC!!!Multumesc.

Offline Dana Caragea

  • Jr. Member
  • **
  • Mesaje postate: 82
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #711 : Marți, 02 Ianuarie 2018, 21:16 »
Probabil ca majoritatea celor de aici au trecut intr-un fel sau altul, prin ceea ce treci tu acum. Bineinteles ca fiecare dintre noi am perceput diferit situatia. Oricum s-au intamplat lucrurile, doare foarte tare si anestezie pentru suflet nu am auzit sa se fi descoperit. Din proprie experienta, dupa doua astfel de evenimente (o casnicie de douazeci si.... si o relatie de peste zece ani ....) sa stii ca durerea trece, doar ca trebuie sa fii rabdator. Timpul e singurul leac. Si atunci cand va trece, vei realiza ca de fapt e ca si cum te-ai regasit, incepi sa te redescoperi, sa repari chestii la tine, sa te ierti, sa inveti sa ii ierti si pe ceilalti. Si pe EA o vei ierta intr-o zi. Daca imi permiti  sa iti dau un sfat, ar fi bine sa nu te izolezi. Gaseste ceva de facut, orice, aminteste-ti ce ai fi vrut sa faci mereu si nu era momentul,  ori ca nu aveai niciodata timp pentru tine, hobby-uri uitate sau doar lasate undeva in asteptare sau de ce nu, unele noi. E dificil sa dam sfaturi, dar parca nici sa stai si sa suferi de unul singur nu e bine. Iesi din casa, du-te la sala daca iti place, du-te la mall la film. Ocupa-ti mintea cu lucruri care iti plac. Si iti recomand cu cea mai mare placere, daca ai timp si niste bani, mergi in excursiile lui Gigi. A facut in asa fel incat a strans in jurul lui niste oameni care asa ca tine si ca mine, nu prea isi gaseau locul, si a creat Singles Camp un spatiu unde avem cu totii un loc al nostru si prieteni si amintiri si vacante de neuitat.

Offline nistor laurentiu

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 26
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #712 : Marți, 02 Ianuarie 2018, 23:37 »
Multumesc mult, Dana Caragea, sfatul tau e super bun si am sa inerc sa il aplic. Eu sunt de doua luni inscris in SCT si am deja doua actiuni
iar daca parintii mei nu aveau ceva probleme de sanatate mai participam la doua actiuni, la care regret enorm ca nu am fost prezent
(gura raului si revelionul), dar daca sunt SANATOS si SINGUR, SIGUR voi fii prezent anul asta :dance: :dance:!

Offline noiembrie

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 759
  • Bine ai venit in grupul nostru!
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #713 : Miercuri, 03 Ianuarie 2018, 09:40 »
Iata-ne in 2018 !
Comunitatea Singles Camp rezista,are un program,reguli,se impune disciplina,
oamenii se respecta intre ei,ba se mai si imprietenesc,se ajuta.Deci,se poate.

Ca sa fiu "on topic",eu vad SC ca un imens scanner,unde fiecare "singur",se expune.
Dupa asemenea experienta,multi si-au iertat partenerul,unii au fugit spasit innapoi.
Altii s-au iertat pe ei insisi si-au ramas...poate nu mai aveau la cine sa fuga,sau s-au regasit,
placandu-le ce-au vazut.


Offline oviarad

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 417
  • barbat serios gasit prieteni, cine i-a pierdut :)
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #714 : Vineri, 26 Ianuarie 2018, 12:26 »
Buna ziua
Frumos subiect , daca imi permiteti imi voi expune si eu parerea
Am trecut prin doua casnicii esuate , prima de 16 ani , a doua doar 3 , deci am avut curaj sa incerc din nou si desi nu a mers nu regret pasul facut , din experienta pot spune ca "atunci cand ceva e prea frumos ca sa fie adevarat de obicei asa e ", probabil varsta ne face mai inflexibili , mai putin dispusi sa facem compromisuri .
Eu cred ca e nevoie de mult curaj sa recunosti fata de tine insuti ca ceva nu merge in relatie , daramite sa expui asta cu voce tare in cuplu :( , sau sa faci pasul de a pune capat relatiei , poate teama de singuratate , poate teama de te simti nedorit , neiubit , nefolositor cuiva , teama de a fi judecat , dezaprobat  te tin legat intr-o relatie disfunctionala , insa am o vorba ," viata ta ti-o traiesti numai tu , nimeni nu-ti traieste viata si nici tu nu o traiesti pe-a altuia " deci totdeauna fa cum e mai bine pentru tine  in orice aspect al vietii , fii impacat cu deciziile luate si fara regrete ulterioare ,,,,,,,,,,,,,,,asta ii repet fiului meu ( face 18 ani anul asta ) si asta e principiul dupa care ma calauzesc in calatoria aceasta numita viata .
Singur , in cuplu , cu copii sau fara , muncind sau lenevind , facand sport sau mancand la 2 noaptea , toate fac parte din viata noastra , sunt deciziile noastre , totdeauna vor fi unii mai buni ca noi si altii mai slabi ca noi ( si la propiu si la figurat ) important e sa fii impacat cu tine insuti , eu asa cred
Va dainui doar ce-am iubit cu-adevarat , cenusa-i restul

Offline wonderland

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 4883
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #715 : Vineri, 26 Ianuarie 2018, 19:30 »
Noiembrie, dupa cum vezi, mai multi domni care citesc si scriu pe forum s-au adaugat celor deja existenti. E bine.  :applause:

Oviarad, baiatul tau e norocos sa primeasca sfaturi asa bune! :thumbup:
Ingrijorarea nu alunga amaraciunea zilei de maine, dar rapeste bucuria zilei de azi. Zig Ziglar.

Offline camelia lavinia

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 4
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #716 : Sâmbătă, 27 Ianuarie 2018, 09:58 »
Citindu-te, m-am regasit, aproape in totalitate. Frumos spus....frumos exprimat !

Offline camelia lavinia

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 4
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #717 : Sâmbătă, 27 Ianuarie 2018, 10:13 »
Pinkpanthere, citindu-te, m-am regasit, aproape in totalitate. Frumos spus....frumos exprimat !

Offline dan4orto

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 23
Re: Singuratatea in d
« Răspuns #718 : Miercuri, 31 Ianuarie 2018, 18:13 »
Citind acest topic am o problema, o reactie de respingere la folosirea sintagmei "singurate in doi" ca un fel de... eticheta aplicata unei relatii de cuplu. Sunt nemultumit(a) de relatia mea ? Atunci aplic aceasta "anatema" si asta imi da, oarecum licenta sa incep sa renunt la relatie. Parca e lepra sau alta boala contagioasa, odata relatia suspecta de "singuratate in doi", zilele-i sunt numarate.

Ma deranjeaza caracterul imprecis si vag al acestei... acuzatii. E asa de metaforica incit nu o poti combate, n-o poti destructura si analiza ca sa-i gasesti leacurile. E ca o condamnare la moarte, iar cine zice primul, cumva cistiga ?
Te simti singur(a) in cuplu? Si cine, ma rog, ti-a garantat ca relatia de cuplu este panaceul pentru conditia asta esentiala a fiintei umane, singuratatea? Si cum naiba face lucrurile mai bune dezertarea? Nu-i suspect de facila "solutia" plecarii pentru ca, vezi Doamne, " singuratate in doi"? Cum ramine cu valoarea promisiunilor, explicite si implicite, de la baza unei constructii atit de minunata, de laborioasa si de valoroasa cum e relatia de cuplu? Nu mai crede nimeni in "pina cind moartea ne va desparti"? S-a modificat formula, se pare, in aceasta epoca de individualism feroce si de stupid hedonism ("the pursuit of happiness", ce naiba). Mai nou, e: "cita vreme nu mi-a trecut prin cap ca ma plictisesc cu tine".
Full disclosure: am fost parasit de sotie.

Offline Nina Petre

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 177
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #719 : Joi, 01 Februarie 2018, 13:14 »
  Este foarte potrivit titlul ‘Singuratate in doi’, fiecare, in contextul lui poate spune daca se simte asa sau nu, chiar si fosta sotie, al carei punct de vedere nu-l cunoastem. Pe tine te deranjeaza fiindca de-abia esti in etapa ‘furie’ si zic asta doar pentru ca iti place stilul analitic...Eu chiar cred ca e adevarat, suferinta trece de-abia dupa ce parcurgi etapele-alea amarate, una cate una, chiar daca nu vrei sa recunosti...Conditia e sa nu creezi scenarii la infinit, pastrand un mediu plin de vinovatie si de lipsa de incredere in tine, asta deja devine un soi de suferinta nenecesara generata de povesti...Sentimentul adevarat pe care il parcurgi este de fapt cel legat de frica de singuratate, de inutilitate, de inadecvare. Odata simtite toate astea prin toti porii, cu toate noptile nedormite si cu depresia stand la panda, vine o zi cand te trezesti de dimineata si iti dai seama ca nu te mai doare nimic, ca e minunat doar fiindca existi, e frumos afara si lumina parca parca e mai stralucitoare, ai inca o zi la dispozitie in care poti face orice vrei...chiar o excursie cu SC :)!