Mi-am adus aminte de unele lucruri. De primele simptome. Cand celalalt se uita la tine si vede prin tine si nu te mai vede pe tine (sau invers!), cand tonul discutiilor e plat si apatic, cand incepe sa se fereasca, sa ascunda diverse lucruri sau stari pe care le traieste. Si mai sunt altele, destule, mici, aparent banale, insa in realitate nu sunt deloc banale, sunt lucruri care au o semnificatie aparte intr-un cuplu...mda, e o vorba, "cine are ochi de vazut, sa vada; cine are urechi...". Stau si ma-ntreb, unde dracu`sunt simturile astea-n momentele respective (cel putin la mine asa s-a-ntamplat), fiindca dupa aceea, la ceva timp dupa am ramas singur, stand si analizand firul evenimentelor, retraind, vedeam lucrurile de mai sus cum au aparut, in ce conjunctura, cum s-au inlantuit si cum au condus la urmarea logica (si trista), ruptura...M-am judecat si m-am blamat mult timp tocmai pentru asta, poate ca daca le-as fi vazut la timp, as fi putut salva ceva...Cu ceva am ramas totusi (care e curata ticneala): cand sunt implicat intr-o relatie si incep am dubii asupra viitorului ei, o intreb (pe ea) pur si simplu: "Tie ti se pare ca pierdem timpul sau crezi ca merita sa facem vreun efort sau...sau mai bine ne oprim acum, cand lucrurile sunt inca agreabile?". Si uneori ne-am oprit (am avut o singura relatie care s-a terminat asa). Nu pot spune ce-a fost in sufletul meu (si sunt convins ca nici ei nu i-a fost usor) insa pe de alta parte, am avut o...usurare sa-i spun? da, cred ca merge spus si asa.Mi-a parut bine ca n-au ramas resentimente in urma (nu prea multe si nici prea mari). Si vorbind ulterior cu ea, mi-a spus acelasi lucru (acum zic io ca a fost onesta si nicidecum n-a incercat sa-mi protejeze mie nu stiu ce orgolii). Asa ca mi-am pastrat obiceiul, intreb "Mai mergem sau...?"...Cam ciudat, nu?