Autor Subiect: Singuratatea in doi  (Citit de 142949 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #510 : Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012, 16:02 »
Sau ia-ti o multime (mai mare sau mica. Dupa posibilitati, coane Fanica ;D). Asa creste si probabilitatea de a-ti gasi jumatatea. Trial and error va da rezultate, mai mult ca sigur.


Caroline

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #511 : Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012, 20:55 »
Dar sufletul pereche e unul singur... ca doar nu exista tri- sau quadro-eche.  :o
Si, da, dom'le, e tare greu de gasit... Mai intai te apuci sa calulezi 80 de ani impartit cu combinari de 6 miliarde luati cate 2 si te casatoresti cu toate variantele care rezulta.  :coolsmiley: Cand si daca ajungi ca, in timpul alocat, casnicia sa nu devina singuratate in doi, sigur ai dat peste sufletul pereche.  ;D

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #512 : Marţi, 31 Ianuarie 2012, 13:30 »
No, acum ce sa zic? Rabdare sa ai, ca l-oi gasi pana la urma, numa sa nu renunti!  ::)

silviu

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #513 : Marţi, 31 Ianuarie 2012, 13:43 »
da' Doamne-Doamne asaza sufletele-pereche tinand cont de aria geografica? ???
pei daca sufletul meu pereche e prin alaska ori prin sierra leone, e clar ca-l ratez :'( si-o sa-mi caut sufletul nepereche pe undeva mai aproape de casa :)

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #514 : Marţi, 31 Ianuarie 2012, 15:22 »
pei, daca ai fost cuminte si il doresti cu adevarat, Doamne-Doamne ti-l aduce in cale. vezi ca suna la usa! :D
nihil sine deo

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #515 : Marţi, 31 Ianuarie 2012, 20:03 »
Asa e. A mea era misterioasa, imbracata-n negru toata, cu ceva de cosit in mana, asa ca i-am zis repede"Stii ceva? Cauta-ma maine". Si-am pierdut-o, vai! Si uite asa o iau de la capat.

Caroline

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #516 : Marţi, 31 Ianuarie 2012, 21:09 »
 ;D
Dupa cum vad eu, la varsta noastra, nu ne-am mai da tabieturile pe niciun fel de singuratate... nici macar in doi. Ne-am cam obisnuit sa nu lasam cioara din mana pentru aia de pe gard...  :laugh:

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #517 : Marţi, 31 Ianuarie 2012, 21:41 »
Nu cred ca are a face varsta neaparat. Cred ca tine mai mult de confortul mental (atat de pretios, cel putin pentru mine) pe care-l avem, de faptul ca nu ne mai inghesuie teama de singuratate...cat despre tabieturi, hmm, nu stiu, eu zic ca alea se pot schimba. Sau imbunatati (in situatia ideala). Sa merite, numai. Daca nu, asta e, spectacolul continua oricum.

Caroline

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #518 : Marţi, 31 Ianuarie 2012, 21:53 »
De acord cu tine. Vroiam doar sa precizez ca la 20 de ani nu prea exista inca (decat in rare cazuri) acel confort cu tine insuti de care spuneai, nici presiunea de a fi sau a nu fi single. Cu alte cuvinte, un conflict mai putin. Cand apare o relatie, apare deja a 3-a entitate - eu, tu, si relatia - pe cand la 40 si peste, apar impreuna: doua trecuturi diferite, doua conflicte confort/presiune diferite, precum si 4 entitati diferite care trebuie sa gaseasca un numitor comun: eu si relatia mea confortabila de single cu mine insami, tu si relatia ta confortabila de single cu tine insuti. De aceea, devenim mult prea exigenti, fiindca e foarte usor sa renunti la schimbare pentru confort... chiar daca acesta este confortul cu blazarea, plictisul sau tristetea, de exemplu.  :coolsmiley:

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #519 : Marţi, 31 Ianuarie 2012, 22:28 »
da' Doamne-Doamne asaza sufletele-pereche tinand cont de aria geografica? ???
pei daca sufletul meu pereche e prin alaska ori prin sierra leone, e clar ca-l ratez :'( si-o sa-mi caut sufletul nepereche pe undeva mai aproape de casa :)
================
mai degraba in functie de vibratie :smitten: decat de aria geografica
daca vibrezi la fel cu sufletul tau pereche se alege o cale: ori ajungi tu in alaska ori vine alaska la tine.... :laugh:....la cate grade cu minus sunt afara, cred ca-i pe aproape. Asa ca, grija mare ce-ti doresti! :D
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

silviu

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #520 : Marţi, 31 Ianuarie 2012, 22:36 »
io-mi doresc thailanda 8) acolo sunt multe grade cu plus :D

Offline Soledad

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 1
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #521 : Duminică, 05 Februarie 2012, 22:32 »
Daca acele persoane au fost fortate sa faca acesta casatorie,s-ar putea plange!Dar cum a trecut vremea bunicilor,fetelor,nu va mai plageti!E alegerea voastra!Cred ca acest site este pentru persoanele''single''in adevaratul sens al cuvantului-intotdeauna cand un barbat este in cautarea unei''victime'''se plange ca nu este inteles de sotia lui...-nu pentru cei care se considera singuri in cuplu.Atunci,va pangeti ca barbatii ca sunteti singure,ca nu va inteleg sotii si se ajunge la ce?!Vine unul si se pare ca e persoana asteptata,care va intelege,va simte...Minciuna.E doar o aventura!Depinde de tine/voi
 sa-i pui capat!Aventurii si singuratatii!

Caroline

  • Vizitator
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #522 : Duminică, 05 Februarie 2012, 22:37 »
Adevarat, dar... depinde si daca vrei sa-i pui capat. Aventurii sau singuratatii. Sau singuratatii de a tari doar cu aventuri. Sau aventurii de a trai single.  ::)

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #523 : Luni, 06 Februarie 2012, 15:57 »
Daca acele persoane au fost fortate sa faca acesta casatorie,s-ar putea plange!
===================
multi stau impreuna ca asa "trebuie", de gura lumii, pentru ca e "firesc" ca minorii sa creasca cu ambii parinti, chiar daca sotii nu mai au sentimente unul pentru celalalt, iar in familia respectiva tensiunile si certurile au devenit un mod de viata...o multitudine de motive invoca, dar foarte putini recunosc ca de fapt nu au curaj sa puna capat unei relatii care s-a sfarsit. Iar cand unul are curaj si ia o hotarare, celalalt devine victima. Frica de singuratate ii face pe unii sa aleaga sa ramana alaturi de un om pentru care nu mai simt nimic decat sa ramana singuri. Adica e mai buna o singuratate in doi, o viata plina de reprosuri, abuzuri (verbale sau fizice) decat o viata traita de unul singur. Cred ca persoanele care nu se simt bine cu ele insele fac astfel de alegeri. Foarte putine cupluri ajung sa se desparta civilizat, zilnic vad tot felul de cazuri. E trist ca nu realizeaza ca lor isi fac rau in primul rand, si in subsidiar si partenerului, copiilor.
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Singuratatea in doi
« Răspuns #524 : Duminică, 18 Martie 2012, 19:48 »
Mi-am adus aminte de unele lucruri. De primele simptome. Cand celalalt se uita la tine si vede prin tine si nu te mai vede pe tine (sau invers!), cand tonul discutiilor e plat si apatic, cand incepe sa se fereasca, sa ascunda diverse lucruri sau stari pe care le traieste. Si mai sunt altele, destule, mici, aparent banale, insa in realitate nu sunt deloc banale, sunt lucruri care au o semnificatie aparte intr-un cuplu...mda, e o vorba, "cine are ochi de vazut, sa vada; cine are urechi...". Stau si ma-ntreb, unde dracu`sunt simturile astea-n momentele respective (cel putin la mine asa s-a-ntamplat), fiindca dupa aceea, la ceva timp dupa am ramas singur, stand si analizand firul evenimentelor, retraind, vedeam lucrurile de mai sus cum au aparut, in ce conjunctura, cum s-au inlantuit si cum au condus la urmarea logica (si trista), ruptura...M-am judecat si m-am blamat mult timp tocmai pentru asta, poate ca daca le-as fi vazut la timp, as fi putut salva ceva...Cu ceva am ramas totusi (care e curata ticneala): cand sunt implicat intr-o relatie si incep am dubii asupra viitorului ei, o intreb  (pe ea) pur si simplu: "Tie ti se pare ca pierdem timpul sau crezi ca merita sa facem vreun efort sau...sau mai bine ne oprim acum, cand lucrurile sunt inca agreabile?". Si uneori ne-am oprit (am avut o singura relatie care s-a terminat asa). Nu pot spune ce-a fost in sufletul meu (si sunt convins ca nici ei nu i-a fost usor) insa pe de alta parte, am avut o...usurare sa-i spun? da, cred ca merge spus si asa.Mi-a parut bine ca n-au ramas resentimente in urma (nu prea multe si nici prea mari). Si vorbind ulterior cu ea, mi-a spus acelasi lucru (acum zic io ca a fost onesta si nicidecum n-a incercat sa-mi protejeze mie nu stiu ce orgolii). Asa ca mi-am pastrat obiceiul, intreb "Mai mergem sau...?"...Cam ciudat, nu?