Autor Subiect: Mass media  (Citit de 35769 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7607
Mass media
« : Miercuri, 30 Martie 2011, 09:37 »
Mass media
 
   Dintre mijloacele de comunicatie, televiziunea este considerata a avea cel mai mare impact asupra vietii noastre.  Dezvoltarea acesteia a dus la o raspandire pe scara larga a informatiei. Aceasta dezvoltare este rezultatul dorintei oamenilor de a fi informati.

   Evident ca aparitia, dezvoltarea si efectele televiziunii n-au trecut necercetate de sociologi, psihologi si futurologi. De-a lungul timpului, o multime de teorii au incercat sa explice care sunt mecanismele de producere a legaturilor dintre telespectator si televiziune, care sunt caracteristicile acestui mijloc de informare in masa care fac din el un puternic instrument de influentare a opiniei publice.
   Este greu sa construiesti o teorie pertinenta despre televiziune, in primul rand din cauza imposibilitatii crearii unui sistem de valori pur, necontaminat de televiziune. Cu alte cuvinte, nu avem un observator neutru, neimplicat in procesul de producere a irealului care sa -l poata descrie cu obiectivitate.
   Fiecare telespectator decodifica codurile din programul pe care-l urmareste, nu numai pe baza propriei sale experiente de viata, nivel de inteligenta si educatie, dar si pe baza conventiilor culturale acceptate de societatea in care traieste.

Va propun spre dezbatere aceasta tema a televiziunii atat de prezenta in viata noastra.


Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7607
Re: Mass media
« Răspuns #1 : Luni, 04 Aprilie 2011, 20:28 »
Intre 2 dansuri la aniversarea  de 1 an SC ne-am oprit pentru a-l asculta in semifinala pe Narcis Iustin Ianau.

<iframe width="640" height="385" src="//www.youtube.com/embed/-Cf6saGwK2s?fs=1&start=" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7607
Re: Mass media
« Răspuns #2 : Marţi, 05 Aprilie 2011, 13:24 »
Deschid acest topic cu un articol al lui Andrei Plesu din ziarul Dilema. Descrie esenta starii presei si a gazetarilor din Romania.

Tehnici ale interviului

"Am dat, mai ales după 1989, nenumărate interviuri. Am cunoscut, aşadar, tot soiul de intervievatori, unii harnici şi fără imaginaţie, alţii doldora de imaginaţie, dar superficiali, unii folosindu-se de interlocutor pentru a arăta cît de deştepţi sînt ei, alţii – şterşi şi previzibili ca un aparat de înregistrat oarecare. Există intervievatorul care vrea să-şi aţîţe „victima“, căutînd efectul de scandal, există timizi, lingăi, obraznici, băşcălioşi, idolatri, perfizi, plicticoşi, necinstiţi, specialişti în capcane, manipulatori, nătîngi, vicleni etc. Există, desigur, şi oameni cumsecade, inteligenţi, subtili, pe scurt – profesionişti. În ultimii ani însă, am fost frapat mai cu seamă de intervievatorul nepregătit, necultivat (mergînd, uneori, pînă la agramatism), străin de meserie sau păstrînd din ea doar un soi de agitaţie ofensivă, de nonşalanţă zglobie, situată în intervalul infinit dintre candoare şi nesimţire. De cele mai multe ori, e vorba de tineri sau tinere grăbiţi/grăbite să te abordeze fără să-şi fi făcut, măcar de mîntuială, lecţiile. Te întreabă despre cărţi pe care nu le-au citit, despre idei pe care nu le pricep, sau despre probleme cu care n-ai nici o legătură. N-aş vrea să-i ofensez. Uneori, simt, în comportamentul lor, stricta dezorientare. Li se cere în pripă un „material“, li se comandă „acoperirea“ unui eveniment şi ei se reped surescitaţi spre potenţiali parteneri de dialog. Dar se reped năuc, inadecvat, prost informaţi şi, de fapt, fără nici un interes real pentru subiectul despre care trebuie să scrie. Sînt sub stresul termenului de predare, al exigenţelor (comerciale) impuse de patron sau de şeful de pagină, şi intimidaţi, eventual, de notorietatea intervievatului. Alteori „au o idee“, vor să rupă gura colegilor, vor să inventeze ceva nemaivăzut, original, „tare“ şi te tratează, pur şi simplu, ca pe o placidă materie primă a febrilei lor ingeniozităţi.

Cînd e vorba de interviuri „culturale“, derapajele cîte unui gazetar ating cote halucinante. Ceea ce nu se ştie e că a pune întrebări e o meserie mai grea, uneori, decît a da răspunsuri. E nevoie de o bună cunoaştere a domeniului la care te referi, de o bună cunoaştere a omului căruia i te adresezi, de un bun dozaj între curiozitatea personală şi cea, presupusă, a publicului pentru care lucrezi. Fără aceste minime pre-condiţii rişti ridicolul, sau grosolănia, la fiecare pas. Aflu, ca să dau un exemplu, că, invitată la o emisiune prilejuită de apariţia ultimei sale cărţi (Cartea întrebărilor), Ioana Pârvulescu a fost chestionată precipitat cu cinci minute înainte de intrarea în direct, în aşa fel încît era clar că realizatoarea programului nu ştia deloc cu cine urma să stea de vorbă. Autoare a vreo zece cărţi, laureată a unui premiu al Uniunii Scriitorilor, traducătoare de anvergură şi profesor la Litere, Ioana Pârvulescu era întrebată, fraged, dacă e la prima apariţie editorială. Un scurt plonjon pe Google ar fi fost de ajuns pentru edificarea intervievatoarei şi pentru evitarea gafei. În alt fel, am păţit-o şi eu. Am lansat, de curînd, o carte intitulată Despre frumuseţea uitată a vieţii. Înainte de lansare, o domnişoară binevoitoare m-a rugat să răspund la cîteva întrebări. Prima: „În ce constă frumuseţea uitată a vieţii?“ Domnişoara credea, aşadar, că la această întrebare (de care mă ocupam în peste două sute de pagini de carte) se poate răspunde linear şi concis: „În pere şi mere“, sau „În chefuri“. Domnişoara nu pierduse timpul să-mi răsfoiască textul. Drept care mi-a pus şi a doua întrebare: „Spuneţi-mi, vă rog, ce conţine cartea dvs.?“ „Unele texte. Dar de ce mă-ntrebaţi?“ ar fi fost singurul răspuns cinstit. N-am avut însă puterea să continui conversaţia. O altă domnişoară, activă în presa economică, mi-a trimis, zilele trecute, o puzderie de întrebări, gîndite să lămurească relaţia scriitorului cu banii. 70% dintre întrebări sînt de tipul „Cîţi bani v-a adus Minima Moralia?“, „Care sînt tirajele totale ale volumelor scrise?“, „Cîţi bani aţi cîştigat din scris înainte de 1989?“ etc. Într-o scrisoare ulterioară, domnişoara mă asigură că nu aşteaptă răspunsuri contabile. Dar de care? Cum se răspunde metafizic la întrebările cu pricina? E drept, interviul includea şi cîteva teme „subţiri“: dacă banii aduc fericirea sau dacă am făcut vreo „nebunie“ cu banii cîştigaţi. Fapt e că am refuzat interviul, cum aş fi refuzat şi un interviu despre oină, dioptrii sau tipuri de chiftele. Mă tem că domnişoara s-a supărat. Poate am s-o invit, totuşi, la o tacla: să vorbim niţel despre preţul pantofilor, despre salariul dumisale şi despre ce-a simţit cînd a mîncat prima savarină. Fireşte, nu mă aştept la răspunsuri contabile, „brutale şi banale“ (citat din scrisoarea pe care mi-a trimis-o). Vreau ceva „uman“ (tot citat). Lăsînd gluma la o parte: nu pun la îndoială buna intenţie a domnişoarei cu întrebările, nici buna ei creştere, nici sensibilitatea ei literară. O sfătuiesc doar să înveţe ce trebuie să întrebe pe cine. Să nu se ia după inspiraţia de moment şi  să nu cedeze locului comun. Dar mai ales să nu se apere spunînd că a pus întrebări „oneste“. Înainte de orice, întrebările trebuie să fie potrivite."

L-am citit cu sentimentul ca suntem departe de valorile adevarate ale culturii si jurnalismului.

Offline christian

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 4
Re: Mass media
« Răspuns #3 : Miercuri, 06 Aprilie 2011, 11:11 »
Foarte bine venite şi subiectul şi articolul lui Andrei Pleşu. Tocmai citeam azi un sondaj socilogic foarte serios care arată, fără putinţă de tăgadă, că o majoritate zdrobitoare a populaţiei nu este interesată de subiectele "serioase", politice sau sociale, ci de subiectele de scandal. Nu trebuie să ne facem iluzii. Cineva mă întreba azi, foarte alarmat, dacă se mai poate face ceva, cine poate îndrepta situaţia. Am răspuns în glumă-serios: Ministerul Învăţămîntului! Vreau să spun că numai o educaţie temeinică poate redresa situaţia. În ţări ca Elveţia sau Suedia (exemple la întîmplare, evident) subiecte gen Elodia sau Oana Zăvoranu ar avea un impact mult mai mic. pentru asta trebuie vreo 3-4 sute de ani de educaţie SEVERĂ. Cu toţii îi înjurăm cotidian pe politicieni pentru situaţia în care suntem, ceea ce un mod destul de facil de a ne spăla pe mîini de răsunderea personală. ("noi de ce i-am ales pe ei, domnule, să se descurce"....ca să parafrazez). Dar eu socot că presa este mult mai vinovată. Un subiet de dezvoltat...
christian

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Mass media
« Răspuns #4 : Miercuri, 06 Aprilie 2011, 11:43 »
iata cum se "injura", elevat, un politician.  ;) :D Genial Andrei Plesu...fin observator si dibaci culegator de vorbe potrivite.

Un politician second-hand

În guvernul Convenţiei Democrate, dl Crin Antonescu era, întrucîtva, la locul lui. Mi-l amintesc vag: instalat cuminte în fotoliul lui de ministru al Tineretului şi Sportului afişa un aer juvenil, mai curînd bonom, jucîndu-şi rolul fără mari pretenţii şi fără ca opinia lui să aibă, în economia dezbaterii guvernamentale, cine ştie ce greutate. Nu se simţea în el liderul, ci „tovarăşul de drum“ comod, puţin şters, dar, una peste alta, benign. În anii care au urmat, chimia personajului s-a modificat. N-ar fi nimic nou în asta, dacă, încet-încet, bălmăjeala politică autohtonă nu l-ar fi plasat în centrul vîrtejului. Ajuns într-o poziţie pentru care nu avea anvergura necesară (cam ca, în alt context, Emil Constantinescu), omul a căzut victima unei iluzii de sine înduioşătoare pînă la un punct, iritantă în cele din urmă. Spus pe româneşte, s-a cam smintit.

De regulă, personajele publice se smintesc de prea mult succes. În cazul de faţă, asistăm la un fenomen ceva mai puţin obişnuit: sminteala şi „slava deşartă“ pe bază de paloare. Mîndria de a da cu oiştea-n gard. Dl Crin Antonescu nu poate raporta nici o ispravă semnificativă de-a lungul carierei sale politice. Punctul ei cel mai înalt a fost ieşirea din cursă înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale şi căderea euforică în braţele lui Mircea Geoană.

Cele douăzeci de procente cu care s-a văzut în raniţă i-au produs un soi de ebrietate sufletească, de natură să-i dinamiteze discernămîntul şi buna-cuviinţă. A înţeles, cu o candidă întîrziere, că scopul scuză mijloacele, că îşi poate permite gesturile suverane ale unui mare politician, şi că succesul se obţine pe două căi: verbiaj supraabundent, „şfichiuitor“, de băiat „haios“ şi gata de harţă, şi fente politice „abile“, „pragmatice“, fără prejudecata coerenţei. Psihanalitic vorbind, modelul lui e Traian Băsescu. Pe care, tot psihanalitic, vrea să-l suprime. Exhibă virilităţi, autoritarisme şi trivialităţi, care însă nu se potrivesc siluetei lui mai curînd inconsistente. Rică Venturiano se joacă de-a Vlad Ţepeş. Ţîfna lui are ceva neconvingător, contrafăcut, mărunt resentimentar. Nu poate fi contrazis fără să devină agresiv şi prost-crescut, se dispensează băţos de orice loialitate de partid, impune alegeri convenabile „pe liste“, trădîndu-şi partenerii de mai ieri, face guverne din umbră pe acelaşi principiu, se fîţîie oportun între convingeri şi declaraţii contradictorii. Ba mănîncă securişti pe pîine şi dă de pămînt cu Mona Muscă, ba se bălăceşte în sofisme ieftine pentru a-l obloji pe Dan Voiculescu, ba vrea să construiască „trainic“ cu UDMR, ba se luptă cu iredentismul, mirosind pîrtia electorală pe care i-o poate deschide un obosit discurs naţionalist. Strategiile lui, oricît de zgomotoase, au ceva provincial, de import, fără armătură şi fără contur. Iar ceea ce amuză şi stupefiază – am mai spus-o – e o veselă complezenţă faţă de sine însuşi: o impudică mulţumire de sine, o definitivă inaptitudine de a admite că, din cînd în cînd măcar, poate, ca tot omul, să bată cîmpii. Uneori (des), spune lucruri aiuritoare. Cîndva, cînd se războia, principial, cu Mona Muscă, îi găsea vinovaţi pe „intelectuali“ (boala tuturor preşedinţilor şi prezidenţiabililor români) pentru că ar fi „gonflat-o“ prea tare (să trecem peste „graţia“ infinită a formulării…). Alteori a lăsat să se înţeleagă că a rămas repetent în facultate din nonconformism: disident, care va să zică. De curînd, a crezut că îl albeşte pe Voiculescu, înnegrindu-i pe Băsescu şi Stolojan. Şi ei au avut, prin poziţiile deţinute sub comunism, legături cu securitatea. Da, dar Dan Voiculescu – cum rezultă din verdictul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – n-a avut, pur şi simplu, „legături“ cu securitatea (concretizate în rapoarte de serviciu rutiniere), ci a făcut poliţie politică. Adică a turnat oameni. Nuanţă pe care dl Antonescu, în retorica lui şmecheră, o trece, sprinţar, cu vederea. Ce să mai zic de proaspăta sa ieşire împotriva Adrianei Săftoiu? De ani de zile aştept să văd apărînd, pe scena politică românească, un domn. S-ar fi putut spera ca cercurile liberale să livreze unul, mai ales dacă cel de la vîrf e, de bine, de rău, profesor. Speranţă naivă. „Domnul“ Antonescu vorbeşte ca un rîndaş: Adriana Săftoiu e „o femeie pedistă“, o „moralistă second-hand“, care scoate „ţipete ascuţite“. Vorbe de „băiat fin“ care se dă în petic.

De ce mă ocup de Crin Antonescu (şi nu de Băsescu, vor zice distribuitorii de contra-indulgenţe)? Păi de Băsescu m-am ocupat de mai multe ori, chiar dacă nimeni nu-şi aminteşte. Dar Băsescu e mai degrabă pe culoarul de ieşire din scenă. Pe cînd dl Antonescu tinde să-mi amaneteze viitorul. Şi privesc această perspectivă cu o melancolie istorică. N-avem noroc şi nu ştim să ni-l facem. Evident, nimeni nu e definitiv pierdut. Domnului Antonescu trebuie să i se acorde şansa de a-şi veni în fire. Dar mă tem că singurul rezultat al textului de faţă va fi o enervare precipitată, asezonată cu cîteva prostioare care să mă dea gata. Eu, totuşi, am răbdare. Poate că, într-un tîrziu, nu prea tîrziu, dl Antonescu se va decide să se schimbe. Să se remodeleze. Să fie mai puţin Crin Antonescu



Altfel, desigur ca educatia este cheia, insa nu prin invatamantul public se va desavarsi ea... Din pacate, prea putini o pot capata acasa, intr-o forma corecta si complexa...tocmai cei care ar avea nevoie de instruire din afara  (crescuti de familii fara educatie si mai ales fara buna cuviinta) sunt fara perspective. O societate nu poate astepta "minuni" de la o scoala dusa inainte de profesori saraci, umiliti, marginalizati. si, uite asa, suntem prinsi intr-o spirala a lipsei de civilizatie si de altitudine intelectuala... parinti needucati, necivilizati...copii aidoma lor... totul pe un fond de lipsa de caracter, ca dat genetic  :-\

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Mass media
« Răspuns #5 : Miercuri, 06 Aprilie 2011, 11:45 »
 P.S.
Sursa: Andrei Plesu, in Dilema veche nr. 371, din martie 2011

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7607
Re: Mass media
« Răspuns #6 : Miercuri, 06 Aprilie 2011, 11:53 »
Deja presa este impartita in mai multe categorii si au ramas ca ziare care publica articole interesante doar cateva ~ restul trateaza cu litere de tipar subiecte "fierbinti" in care scandalul este esenta.
Se spune ca asta doreste publicul (cititorul) dar nu sunt convinsa ca este chiar asa. de multe ori mi s-a intamplat sa cumpar un ziar pentru un articol care ma interesa dar asta nu presupune ca tonul si formatul ziarului sunt pe gustul meu.

Oare chiar asa este ~ ca publicul cere un fel de articole sau pur si simplu citeste ce i se ofera...

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7607
Re: Mass media
« Răspuns #7 : Vineri, 08 Aprilie 2011, 20:28 »
mai se inscrie cineva sa piarda vremea in seara asta la "Romanii au talent"?

Offline francesca777

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 793
  • after all...tomorrow is another day..:)
Re: Mass media
« Răspuns #8 : Vineri, 08 Aprilie 2011, 20:30 »
da dear...din lipsa de altceva....un ochi la voi unul la talente..:)

Offline francesca777

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 793
  • after all...tomorrow is another day..:)
Re: Mass media
« Răspuns #9 : Vineri, 08 Aprilie 2011, 20:33 »
auzi Gabitza...parca se vedea mai cu placere din Bucovina....nu crezi?

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7607
Re: Mass media
« Răspuns #10 : Vineri, 08 Aprilie 2011, 20:38 »
absolut francesca ~intre doua dansuri ~ mai luam o pauza de "talente" ale romanilor  ;D

carmentoma

  • Vizitator
Re: Mass media
« Răspuns #11 : Marţi, 12 Aprilie 2011, 17:14 »
Daca nu s-ar cumpara acest fel de ziare, s-ar renunta, incet, incet la tabloide! dar noi, romanii... si nu numai, avem o apetenta aparte pentru paine si circ!

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7607
Re: Mass media
« Răspuns #12 : Marţi, 19 Aprilie 2011, 08:12 »
Haideti, mai degraba cu reportajele sa avem vedete printre noi!   ;D ;D

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Mass media
« Răspuns #13 : Marţi, 19 Aprilie 2011, 09:28 »
nu te grabi!
asteptarea face parte din psihologia momentului ...
nihil sine deo

iulia17

  • Vizitator
Re: Mass media
« Răspuns #14 : Marţi, 19 Aprilie 2011, 21:35 »

am zile intregi in care nu ma uit la tv si alte zile in care zac fara chef butonind telecomanda. sunt totusi relativ putine posturile la care mai gasesc ceva care sa-mi retina atentia.