interesant!
Revolutia constiintei - sarbatoarea unui explorator al constiintei - Stanislav Grof la 80 de ani.
Era prin anii 50, undeva, în Europa de Est. Mai precis în fosta Cehoslovacie. Până la un punct tânărul bărbat crezuse că va deveni artist. Poate pictor. Desena cu talent. Cumva, porţile a ceea ce se numeşte "inspiraţie" se deschideau pentru el şi atunci el avea acces la o lume a viziunii.
O lume miraculoasă care exista undeva, în el însuşi. Era un miracol, un mister nedesluşit dar fascinant. Atât de fascinant, încât a hotârât că merită toată atenţia sa. S-a apucat să studieze. În mod evident, aceste stări de inspiraţie făceau parte din psihismul omenesc, din universul interior al fiecăruia. Dar ştiinţa cunoştea prea puţine despre aceste fenomene interioare care păreau să ţină mai curând de domeniul misticii decât de cel al psihologiei tradiţionale. Potenţialul pictor a devenit un tânăr psihiatru.
Curiozitatea sa era insaţiabilă atunci când era vorba despre misterele lăuntrice ale fiinţei. Într-o bună zi i s-a ivit ocazia să experimenteze anumite stări ale conştiinţei induse cu ajutorul unor substanţe noi şi aproape necunoscute.
Simptomele induse de această substanţă erau stranii. Părea că întregul interior al fiinţei, toate trăirile se expansionau cumva, percepţiile deveneau mai largi, înţelesurile mai cuprinzătoare, semnificaţiile mai evidente. Timpul şi spaţiul dispăreau şi în conştiinţă apăreau conţinuturi care aparent nu aveau nici o logică, dar care apoi se dovedeau de o profunzime uluitoare.
Instituţia trata toate acestea din perspectivă medicală. Ieşirea din "normalitate" era semnul unei patologii, a unei nebunii, iar voluntarii, tineri medici psihiatri, aveau misiunea să studieze această "nebunie" din interior. Să trăiască ceea ce trăiesc pacienţii lor. Numai că tânărul nostru personaj recunoscuse deja în aceste stări de conştiinţă ceva ce avea legătură cu marile stări de inspiraţie ale artiştilor, cu stările de conştiinţă ale marilor mistici, cu relatările acelora care trecuseră prin transformări importante şi care avuseseră ceea ce se numeşte "revelaţii".
Substanţa psihedelică era LSD-ul
Astăzi ştim însă că asemenea experienţe de conştiinţă extinsă conduc în cele din urmă la o eliberare interioară faţă de diferitele sisteme de credinţe pe care le-am adoptat fără să le chestionăm niciodată cu adevărat. Această libertate interioară venită pe calea "revelaţiei" nu putea să convină nici unui sistem.
Substanţa magică a fost declarată ilegală
şi toate proiectele de cercetare asupra conştiinţei de acest tip au fost sistate. Pentru ursul cehoslovac însă, obişnuit cu opreliştile diferitelor sisteme venea din Europa de Est! aceasta n-a fost decât un pas înainte pe calea destinului său. Căci aşa a găsit calea regală.
