Azi am fost sa vad impreună cu prietenul meu Marius nişte terenuri de vinzare din afara oraşului
La intoarcere, la iesirea din padurice, de pe marginea şoselei un copilaş facea cu mîna maşinilor să oprească.
Am oprit. Era imbracat intr-un trening ponosit si cam mic deja pentru el. Deşi incepea să se insereze şi afară era destul de rece, era incalţat in şosete şi nişte şlapi de plastic femeieşti şi mult prea mari pentru el, probabil ai mamei lui.
L-am intrebat unde vrea sa meargă. Voia să ajungă doar la intrarea in oraş, "la cimitir". Vorbea respectuos, avea o faţă frumoasă doar că puţin palidă.
"Ce vrei să faci la cimitir?" l-am intrebat. "Vreau să ajung la magazin, poate ne dă o paine fără bani" mi-a răspuns simplu ca unul care mai făcuse asta.
Da, speranţa lor era in acea zi o paine.
Am aflat apoi că erau 7 fraţi, că tatăl lor ii părăsise, că plecase "cu o altă femeie", că mama nu avea serviciu şi că trăiau din alocaţiile de copii care acum se terminaseră.
In timp ce conduceam mă gindeam ce să-i cumpăr odată ajunşi la magazin. "Opreşte aici", mi-a zis Marius care ascultase pînă atunci discuţia noastră, "Te rog să mă aştepţi puţin".
Fără să discutăm nimic intre noi avusese aceeaşi idee!
Şi el voia să-i cumpărăm ceva!.
I-am luat o paine uriaşă, tobă, brînză, paste, prăjituri, etc. Ajunşi la casă l-am intrebat dacă el işi dorea ceva din magazinul ăla. Se uita nehotărit la mine. "Hai, alege-ţi ceva, ce vrei tu" i-am zis un pic aspru ca să nu se emoţioneze. Şi-a ales o pungă cu nişte saleuri cu chimen. "Să i le dau?" m-a intrebat vinzătoarea. Părea că-l cunoaşte pe puşti. "Nu, puneti-le impreună cu celelalte lucruri, toate sint ale lui" i-am raspuns. "Cee?" a rămas ea cu gura căscată uitindu-se la coşul plin de cumpărături. "E vreo problemă?" am intrebat-o puţin iritat. "Nuu, doar că n-am mai văzut niciodată aşa ceva, e...foarte frumos" a şoptit ea. De fapt era o femeie de treabă, o inţelesesem eu greşit.
L-am intrebat apoi pe puşti dacă poate să care cele două pungi şi dacă are bani de autobuz la intoarcere. Ne-a asigurat că da, că poate, că are un leu de drum şi l-a scos din buzunar să ni-l arate ca să vedem că spune adevărul. I-am mai dat fiecare cite cinci lei si i-am urat drum bun. Şi asta a fost.
Am scris intimplarea asta de azi, aici, din trei motive.
Unul e ca cineva m-a incurajat s-o scriu si s-o pun aici. Al doilea e ca ştiu că această poveste va folosi odată la ceva. Şi in sfirşit al treilea e că am simţit nevoia să mulţumesc că am un prieten ca Marius.
