Autor Subiect: De la o generatie la alta  (Citit de 20425 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

iulia17

  • Vizitator
De la o generatie la alta
« : Duminică, 17 Aprilie 2011, 22:59 »

In orice moment al existentei noastre suntem parte componenta a unei familii, fie cea din care provenim, fie cea pe care am creat-o noi insine. Avem toti parinti (sau am avut) si facem parte din familii. Dar suntem oare intotdeauna constienti de ceea ce ne leaga de ceilalti, care e mostenirea pe care am preluat-o si pe care o transmitem mai departe?

Dincolo de asemanarile fizice, exista si in comportament trasaturi pe care ni le-am insusit de la alti membri ai familiei. Fara sa vrem/stim aceste modele si legaturi din familie ne determina comportamentul, atitudinile, ideile sau convingerile. De unele suntem mindri, de altele…ba. Pe multe nici nu ni le recunoastem.
Intrebarea e: cu ce “bagaj” venim de acasa?

Si ca sa raspund eu prima, as zice ca de la unul am preluat veselia, de la celalalt simtul masurii. Nu stiu de unde am atentia pentru detalii si nevoia de certitudini. Poate de la niciunul si mi le-am format pe parcurs din experientele acumulate.



Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11574
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #1 : Vineri, 22 Aprilie 2011, 17:08 »
Sunt intr-unul dintre momentele de liniste de la Sibiel, ii astept pe cei care au sa petreaca sarbatorile cu noi si am inceput sa rasfoiesc forumul. Am dat de subiectul deschis de iulia17 si nu m-am abtinut sa nu scriu ceva, asta chiar daca va trebui sa intrerup...
Gena? Cred ca este cea mai importanta mostenire pe care o primim, este responsabila pentru tot ce suntem. Daca ma intreb de ce imi place tuica, raspunsul este foarte simplu: pentru ca si tatei ii placea si bunicului de asemenea....De ce sunt tipicar si foarte atent la detalii? Pentru ca tata isi pierde o jumatate de ora pentru a ambala perfect ceva, face si reface un strat de legume de 3 ori, doar pentru ca nu este perfect aliniat. De ce sunt solitar? Pentru ca bunicului ii placea sa rataceasca in padurile Sebesului la vanat sau pescuit si prefera companiei unui vecin gradina din spatele casei, unde citea si gusta tacticos din vinul inmiresmat, fructos si rece.
Pe cine seamana Dan, vecinul si prietenul meu din copilarie? Pai cu tatal lui, este leit, acelasi mers inconfundabil balansat pe varfuri, aceiasi ocoseala...Fiul lui, Vlad? Copia fidela a tatalui si bunicului.
Dar asa cum scria iulia17 nu este doar asemanarea fizica, ticurile, tiparele si automatismele motrice. Mai este acel soft genetic pe care-l descarcam si-l copiem imediat la nastere, mai este acea baza imensa de date pe care cei dinaintea noastra au tot strans-o in timpul vietii si au pastrat-o. Primim, transmis printr-un mecanism nedefinit ceea ce s-a conturat in caracter, in apucaturi dar si in aptitudini la cei dinaintea noastra. Si doar o educatie si un autocontrol foarte puternic poate atenua anumite porniri cu care ne nastem si de care am vrea sa scapam. Consideram uneori ca suntem nepotrivit programati si setati genetic. Si vrem schimbari, incercam sa  devenim altceva decat ne-am nascut si am mostenit. Ah, e un subiect atat de vast si eu am atat de putin timp acum, ah gata chiar trebuie sa intrerup, mai sosete un grupulet. Dar revin, imi place prea mult subiectul.

iulia17

  • Vizitator
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #2 : Duminică, 24 Aprilie 2011, 08:23 »

si mie mi se spune ca seman fizic cu mama. dar eu  nu prea imi dau seama.



marcutza

  • Vizitator
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #3 : Miercuri, 11 Mai 2011, 10:17 »
La 4 ani - Mama ştie tot.

La 8 ani - Mama ştie multe.

La 12 ani - Mama nu ştie tot.

La 14 ani - Mama mea nu ştie nimic.
                                                                                                       
La 16 ani - Mama mea ? Ce ştie ea ?...

La 18 ani - Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii...

La 25 de ani - Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta...

La 35 de ani - Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.

La 45 de ani - Precis ca Mama poate să mă îndrume...

La 55 de ani - Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?

La 65 de ani - De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama...


iulia17

  • Vizitator
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #4 : Vineri, 13 Mai 2011, 20:39 »

Voi va identificati la copiii vostri ce au preluat de la voi?


optimus sum

  • Vizitator
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #5 : Vineri, 13 Mai 2011, 21:08 »

Cea mai buna intrebare dintre multe citite...
 Ca sa iti cunosti copilul , sa stii unde poate gresi si unde are un atu, in primul rand cauta la el ce a preluat de la tine... in comportamentul lui de zi cu zi, ai o oglinda a ta, cu bunele tale si cu relele tale. De multe ori descoperim cu surprindere ca, ce ne deranjeaza la el, este chiar ceea ce deranjeaza la noi insine pe altii ...
 Asta putem corecta modificand comportamentul nostru si copilul nostru se va schimba si el .

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #6 : Vineri, 13 Mai 2011, 21:24 »
in cazul meu!
niciodata nu mi-as permite sa influentez - acum nici nu se mai poate - formarea caracterului copiilor mei
copilul il cunosti prin educatia oferita! la randul nostru oferim parte din ceea ce am primit!
cu toate acestea ... indiferent cate scoli ar absolvi copii nostrii, cei "7" ... ii vor urmari toatat viata! atat pe ei, cat si pe noi!

stradania consta in generatiile ciclurilor de "7"! consider ca aceasta este baza!
nihil sine deo

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #7 : Vineri, 13 Mai 2011, 21:47 »
raspunsul e da. vad si bunele si relele, dar ma bucur ca, la bilant, e (foarte) de bine. Multumesc lui Dumnzeu pentru cele doua daruri nepretuite care sunt copiii mei buni, frumosi, inteligenti. Nu ma laud, ma bucur.  :)
Am fost mereu constienta de faptul ca ei au luat nu numai bunele ci si mai putin bunele de la mine si de la tatal lor, asa ca inca de mici le spuneam: luati-ne ca model numai in ceea ce facem bine si frumos, iar ceea ce vedeti ca nu va place, corectati si la voi. nu o data am discutat despre defectele comune si despre cum sa ni le corectam. ei mai au o sansa.  :D

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #8 : Vineri, 13 Mai 2011, 22:16 »
onor generatiilor de mame (si de tati) care au stiut, stiu, si vor da multumire altor generatii prin ceea stiu copii sa fie. buni, frumosi, generosi, inteligenti ...

nihil sine deo

optimus sum

  • Vizitator
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #9 : Sâmbătă, 14 Mai 2011, 00:26 »
din punct de vedere fizic, fetele seamana cu tatii mai mult, si baietii cu mamele... caracterul se formeaza dupa cocosul familiei fie ca este barbatul sau femeia "cocosul" , il va copia...

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 11574
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #10 : Sâmbătă, 14 Mai 2011, 20:39 »
Ieri la Sibiel, grupul intarzia si m-am asternut la scris. Si am scris, am scris, pana cand am vazut autocarul sosind. Am dat "mesaj" si mi se raspunde ca nu sunt autentificat....Programasem doar o ora si timpul se scursese. Reiau pentru ca tema asta imi place prea mult...
Ce scriam ieri. Imi adusesem aminte ca inainte de a deveni fizic tata, am inceput sa ma pregatesc psihic. Si m-am apucat de citit despre copii, despre parinti, rolul acestora. Dau peste un tratat de psihologie a unui italian, Lombardo Radice, care in dorinta de a demonstra ca educatia este mai importanta decat incarcatura genetica, si-a supus copiii, patru la numar la o experienta inedita. I-a canalizat pe fiecare spre un domeniu, unul spre plastica, unul spre muzica, iar pe ceilalti doi spre ceva care nu era legat de arta. Alegerea domeniului pentru fiecare a facut-o aleatoriu, netinand seama de aptitudini. Ce a obtinut dupa 20 ani? Patru foarte buni profesionisti, fiecare in domeniul sau. Educatia atenta, poate chiar fortata a dat roade. Ma intrebam insa, cu ce rost? Imi primul rand mi s-a parut cu totul aiurea sa faci experiente cu copiii tai, mai ales ca QED nu era ceva care sa rastoarne teoria relativitatii. Avea o anumita relevanta, dar nu era ceva epocal.
Pacat insa ca n-am invatat nimic din experienta lui Radice. Am urmat si eu exemplu atator alti parinti care-si doresc ca si copiii lor sa le semene si sa le urmeze meseriile, hobby-urile, sa aiba aceleasi pasiuni, pentru ca totul sa aiba continuitate in familie. Am vrut ca fiul meu sa-mi semene sa joace rugby, sa ajunga un inginer foarte bun, sa-i placa sa picteze, sa iubeasca florile grainaritul. Ar fi fost a treia generatie de ingineri, iar in privinta hobby-urilor a nu stiu cata. Cu toata straduinta mea fiul meu n-a ajuns sa tina niciodata in maini o minge ovala, n-a sadit o floare, nu stie diferenta intre legumele de gradina. A facut insa inginerie, de fapt ceva corcit intre aceasta meserie si economie. N-a ajuns insa sa profeseze nici macar o zi. A facut si face total altceva. Cat despre sport, a fost unul dintre cei mai buni sahisti la categoria lui de varsta, a fost pregatit de un mare maestru international care-i anticipa o cariera de nivel european. N-a fost sa fie si asta nu din cauza lui ci pentru ca maestrul s-a mutat inapoi in Bucuresti, iar fiul meu a pierdut sansa de a fi antrenat la un nivel ridicat. Dupa ce a pirdut la niste interzonale a decis ca nu vrea sa fie nici al treile nici al doile, vroia doar primul loc. Si era constient ca fara antrenorul lui n-o sa reuseasca. Asa ca s-a lasat.
Ma uit in jur la alti parinti, isi chinuie copiii sa devina cantareti, dansatori, mari avocati, in timp ce acesti copii n-au nici o chemare spre ceea ce li s-a ales. Este una dintre marile greseli ale parintilor care din orgoliu, din dorinta oarba si nesanatoasa de a-si vedea copiii superapreciati, ii forteaza peste limite si de multe ori in domenii pentru care acestia nu au aptitudini. Est bine sa-ti indrumi copiii, sa-i sfatuiesti, dar nu sa hotarasti pentru ei. Asta duce de multe ori la traume psihice, la nefericiri, neimpliniri.
Si mai rau sunt parinti care nu au ei insasi o baza genetica pe care se poate cladi si care-si vad copiii supertalente realizate. Pe Radice in experienta sa l-a ajutat incarcatura genetica foarte buna transmisa copiilor. Daca materialul genetic n-ar fi fost unul foarte bun, cu siguranta ca odraslele lui n-ar fi avut cum sa acumuleze, sa proceseze si sa se seteze pe un domeniu pentru care aproape sigur nu aveau veleitati. Acest lucru l-a ajutat sa-si duca experienta la un rezultat pe care-l astepta si-l dorea. Oameni simplii, cu o educatie minima, fara sa aiba nici o aptitudine intelectuala isi viseaza copiii universitari la Cambridge sau Oxford. Pai nu se prea poate decat in mod exceptional. Ceea ce mostenesti, formeaza un mediu in care samanta poate sa dea roade.

iulia17

  • Vizitator
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #11 : Luni, 16 Mai 2011, 21:04 »

asta mi se pare cazul fericit de maturitate si intelegere al unui parinte (chiar daca simt printre rinduri o unda de regret).
dar de multe ori parintii se inversuneaza sa-si satisfaca propriile visuri sau proiecte prin copii. trist


iulia17

  • Vizitator
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #12 : Sâmbătă, 21 Mai 2011, 18:34 »

miha, am uitat sa-ti spun aseara, dar ai cei mai albastri ochi pe care i-am vazut. copiii tai te mostenesc ?


Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #13 : Sâmbătă, 21 Mai 2011, 18:50 »
multumesc, dar se mai exista.  :D
din pacate, nu, copiii n-au "luat" de la mine "albastrul"  :D, fiindca tatal lor nu cred ca are in dotare gena raspunzatoare de culoarea asta, deci nu s-a "intarit". insa copiii o au, cu siguranta, si au potentialul sa o transmita mai departe, caci au ochii caprui spre verde.
culmea e ca nici parintii mei n-au avut ochi albastri (mama - caprui, tata-verzi). Se pare ca transmiterea se face la a doua generatie, caci eu am ochii bunicii.
complicate sunt caile geneticii.  :D

ah, mi-am anmintit ca am primit un mail interesant pe tema relatiei parinti-copii. o sa-l caut, sa vi-l postez, caci cred ca e interesant pentru orice parinte.

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Răspuns: De la o generatie la alta
« Răspuns #14 : Sâmbătă, 21 Mai 2011, 18:53 »

vaaaai..ce inflatie de "caci' in postarea anterioara. sa-mi fie jena! :D

iata textul:

Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi - Augusto Cury


Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile
copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele
mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator.
Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca
învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este
excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile
cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în
care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere
decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.

Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi
ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în
maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai
multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte
logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve
probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele
existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar
viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi
ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în
maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată
într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează
inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a
informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată.
Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă
acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii
au pierdut plăcerea de a învăţa.

Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi,
gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun
efort, în mijlocul diverselor aventuri - sportive, de război, politice
sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin
televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le
nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc
plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot
mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea
puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante,
instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai
mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea
lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul
emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să
îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.

Care este rezultatul?
O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta
din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi
care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau
agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de
moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.

CE ESTE DE FĂCUT?
Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi
buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne
vorbeşte despre şapte deprinderi ale "părinţilor buni" şi cum trebuie
transformate ele de către "părinţii inteligenţi". Iată prima dintre
ele:

.        Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc
propria lor fiinţă
Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor
economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le
cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva
ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea
vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi
în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le
dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de
neuitat.



.        Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi
alimentează personalitatea
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari
şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de
stres. Părinţii care nu-şi  învaţă copiii să aibă o viziune critică
asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării
sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.
Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un
consumator. Pregătiţi copilul pentru " a fi", căci lumea îl va pregăti
pentru " a avea".
           Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor.
Alimentaţi  amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi
îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă
problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să
ne acceptăm limitele.

.        Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi
învaţă copiii cum să gândească
Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când
deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din
subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin
critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt
inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
           A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei
nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se
aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea
şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:"Nu mă aşteptam să mă superi în
felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc
şi te respect mult". Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
           Părinţii buni spun: " Greşeşti"; părinţii inteligenţi spun:
"Ce părere ai despre comportamentul tău?" "Gândeşte înainte să
reacţionezi"

.        Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii
inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri
Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le
educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute
succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi
aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără
înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în
faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un
"nu", pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici,
nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile
intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a
avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor
lor: "Am greşit", "Scuză-mă", "Am nevoie de tine". Părinţii care nu-şi
cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

.        Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca
nişte prieteni
A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a
dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem:  a relata
experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a
pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi
n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile,
pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten
foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din
dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru
că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

.        Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani
sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi
agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii
acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut
testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o
persoană simplă. Se simţea tristă şi respănsă.După ce am auzit
povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea
pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii
preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am
întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat,
chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai
lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea.
Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI
SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.


.        Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu
renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa
copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe
timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt
bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau
autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi "nu" fără teamă.
Dacă ei nu aud "nu" de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă "nu"
de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi
presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un
balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite
clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare
noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a
învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi.
Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexă decât
cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1.  A corecta în public
2.  A exprima autoritatea cu agresivitate
3.  A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4.  A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5.  A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6.  A nu te ţine de cuvânt
7.  A distruge speranţa şi visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din
viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă
inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la
următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de
intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund
lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism.
Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu
toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci
pentru a repeta informaţii. În cartea sa, "Părinţi străluciţi,
profesori fascinanţi", tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage
atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia
contemporană.

Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi - Augusto Cury