De la o generatie la alta

[varsator38]

ma gindesc ca spunem totusi prea rar, doar daca e ceva grav la mijloc sau cine stie ce moment crucial

eu o spun de cate ori simt nevoia,nu ma cenzurez mai ales fata de parinti,frate si de fica mea...si ma simt asa bine ca o pot spune si ca vad in ochii lor dragostea!

[julia]

frumos
la mine in familie nu prea obisnuiam. adica dragostea o simteam intre noi, dar nu o spuneam in cuvinte prea des.

[manghel]

nu trebuei sa fie neeaparat spusa ca sa fie acolo si ca sa stie ceilalti despre ea,mie tatal meu nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste dar asta nu inseamna ca nu simteam ceea ce simtea pentru mine

[Sara]

Unii oameni simt nevoia de a le fi spuse cuvintele.
Altii au nevoie doar sa simta energia cuvintelor nerostite ci doar gandite.
Mai trist este cand ti se spune, dar atitudinea este contrara vorbelor.

[manghel]

nimic nu deranjeaza mai mult decat a se contrazice o persoana prin ceea ce face. si asta nu poate a vea ca rezultat decat disparitia increderii in persoana respectiva si intr-un final distantarea de ea(asa cred eu,iar ca exemplu atatea vorbe spuse,plansete,credinte,faptul ca este o persoana credincioasa si pana la urma se comporta exact cum nu vrea ea sa se comporte cel de langa ea,oarecum josnic ). da,unele persoane simt nevoia sa le fie spuse anumite lucruri defapt cred ca toate persoanele indiferent de sex simt aceasta nevoie de a le spune cineva ce simte pt ele diferenta fiind cat de des,dar in lipsa acestui lucru te multumesti si cu mai putin 

[julia]

de fiecare data cind am in fata ochilor mai multe generatii incerc sa descopar ce au "luat" unii de la altii, ce au mostenit, dincolo de trasaturile fizice.
si ma amuza sa vad ca desi pt ceilalti sunt lucruri evidente, pt ei insisi nu e deloc asa. cel mai greu e sa ne uitam la noi si sa ne evaluam corect.

[Sara]

cel mai greu e sa ne uitam la noi si sa ne evaluam corect.

Foarte adevarat.
Si pentru ca ne este atat de greu sa ne uitam la noi insine si sa ne evaluam corect, ni se dau in viata exact acele persoane care sa ne puna in evidenta ceea ce este de "vazut" (adica sa ne enerveze la culme  ), insa prin compportamentele lor in prima faza. Odata contientizata problema si sursa ei de provenineta, dispare si problema sau enervantul care ne-a tot enervat atata timp!!!

[almi_gabi]

...... ce au mostenit, dincolo de trasaturile fizice.
si ma amuza sa vad ca desi pt ceilalti sunt lucruri evidente, pt ei insisi nu e deloc asa. cel mai greu e sa ne uitam la noi si sa ne evaluam corect.

trasaturile fizice sunt mai evidente si chiar parintii incearca sa regaseasca caracteristici ale fetei comune cu ale lor - parca asa ar avea asigurarea ca au lasat ceva in urma lor
despre trasaturile de caracter - acestea sunt mai putin evidente pentru ca intervine peste ele si personalitatea copilului

[Sara]

despre trasaturile de caracter - acestea sunt mai putin evidente pentru ca intervine peste ele si personalitatea copilului

aiurea  !
trasaturile de caracter devin atat de evidente de numa'....dar la enervare!
exmplu: numai cu ....maica-ta/taica-tu semeni asa de....(....)

[almi_gabi]

pai si ce vina are copilu ' ca parintele isi varsa nervii dand vina pe partener  !!??

[Sara]

o fi avand el vreo vina sau nu, dar de afectat sigur il afecteaza!
un banal: "esti prost ca maica-ta" dintr-un singur foc il afecteaza pe copil ca e devalorizat intai de toate el, apoi este devalorizat celalalt parinte, care pentru copil este egalul celuilalt partener (macar teoretic, in primii ani de viata)...

[almi_gabi]

poate prin educatia care este transmisa si prin formarea caracterului dar trasaturile de personalitate ale copilului cred ca raman chiar si asa "contaminate" de atmosfera din jurul lui

[Sara]

(...) trasaturile de personalitate ale copilului cred ca raman chiar si asa "contaminate" de atmosfera din jurul lui

Apropos de acest aspect: cineva spunea la un moment dat (nu-mi amintesc conjunctura) ca daca un EL si o EA sot si sotie s-au certat, energia emisa de cei doi ajungee sa fie simtita si resimtita de copil, copilul aflandu-se in alta camera sau chiar la distanta mare de parinti. Faptul ca copiii nu stiu si nici nu pot la varsta lor sa traduca ce simt nu inseamna neaparat ca ei nu simt nimic in legatura cu disensiunile si conflictele adultilor. Ei absorb ca un burete tot ce se emite catre ei.

[julia]

si iata inca ceva ce preluam de la parinti: avem tendinta sa ne purtam in cuplu asa cum am vazut ca faceau "modelele" noastre in copilarie.

[almi_gabi]

cred ca avem tentinda sa ne purtam in general in situatiile pe care le intalnim in viata asemeni "modelelor" pe care le-am avut in copilarie - in principal parintii si bunicii (si ei contribuie la educatia si cresterea unui copil in mare masura) : poate aceste comportamente pe care le "mostenim" sa mai fie schimbate de influentele societatii,de cele ae anturajului si ale vreunui exemplu de om cunoscut pe care ni-l alegem